2,333 matches
-
Andrei Moisoiu (Google) Basorelieful ”Budapesta” va fi din nou amplasat pe arcada Arcului de Triumf, se arată într-un răspuns al Primăriei Generale către jurnalistul Dan Tănasă. Potrivit documentului postat de Dan Tănasă pe blogul său, lucrările de restaurare a monumentului ca urmare a încheierii unui contract, în luna februarie a anului
Vestea așteptată de toți românii: ”Budapesta”, din nou pe Arcul de Triumf by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77643_a_78968]
-
personaje, ci eroi: primele două romane relatează o călătorie halucinantă, ce se încheie cu moartea lui Tolstoi într-o gară după ce fuge de la Iasnaia Poliana sau pribegia stranie a lui Walter Benjamin, ducând manuscrisul de 1000 de pagini al Proiectului Arcade, capodopera vieții sale. Al treilea narează însă întreaga viață a lui Hermann Melville, cel ce a creat în jurul balenei albe o întreagă mitologie. Partea călătorului Este firesc ca Jay Parini să-i dedice un roman lui H.M., formulă familiară în
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
naștem și murim. O revanșă a omului simțitor în fața cerurilor nepăsătoare, ca în acest lamento pentru o stea: "Despre steaua ce murise nu știa nimeni,/ orice știință era dată uitării,/ parabola rugului n'o știa nimeni,/ cum luminase tâmpla și arcadele zării.// Și noapte nouă veni. Sau poate/ s'a întors dispăruta, noaptea cea veche,/ dacă e să ascultăm unele sacre înțelepciuni/ cari spun că multul e Una, fără pereche.// O noapte veni. Din înaltele candeli/ cădea pietatea decât miedul mai
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
pentru a fi mai bine cunoscute de opinia publică. Exilul românesc a cunoscut mai multe etape. Cei care au plecat înainte de război: Anne de Noailles, Elena Văcărescu, Martha Bibescu, Benjamin Fondane, Dinu Lipatti, Basil Munteanu, Ionel Jianu, Ștefan Lupașcu, Leonid Arcade Mămăligă, Horia Stamatu, Alex. Ciorănescu, Vintilă Horia, Brâncuși, George Enescu, Eugen Ioneoscu, Cioran, Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și mulți alții. Lista celor care au părăsit țara după război este prea lungă, dar toți erau considerați "transfugi și trădători de
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
modelul celei de la Versalia și este pusă în toate zilele la dispozițiunea publicului. în grădina aceasta vizitatorul are mai multe lucruri frumoase de văzut. în dosul bazenului, ce termină parterul cel mare, se înalță un amfiteatru de verdură, ce încoronează arcadele unui portic deschis, care are o lungime de 171 și înălțimea de 18 stânjeni. El datează de la 1775 și se numește Glorieta (La Gloriette). D-aici se destinde înaintea privitorului o panoramă sau mai bine o perspectivă admirabilă, dar ca să
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
stau, cîntece ale-omenirii în cumpănă pururi; se odihnesc, fără să se clatine, pe ne-ncetat altele. O, tu înaltă coloană a nunții, sublimă. Azi peste inima-mi care susține. O, cum, cum rupi tu tăcerea morților mei și a mea! Care arcadă, din alte coloane, ah, sare spre tine - care? Nu știu. Însă simt cum primești boltă deasupra.
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
minimă cultură plastică fără de care substanța unui tablou rămîne un tărîm ascuns. Un ochi nu vede decît ceea ce mintea din spatele lui a învățat de-a lungul timpului să vadă. Iar cînd mintea e tabula rasa, ochiul se comportă ca o arcadă oarbă. Forma aduce cu o arcadă, numai că spațiul dinlăuntrul ei e zidit în închiderea unei priviri goale. În privința aceasta, cartea lui Daniel Arasse - Nu vedeți nimic. Descrieri - este o lecție de umilință. Dar o umilință servită sub forma unui
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
unui tablou rămîne un tărîm ascuns. Un ochi nu vede decît ceea ce mintea din spatele lui a învățat de-a lungul timpului să vadă. Iar cînd mintea e tabula rasa, ochiul se comportă ca o arcadă oarbă. Forma aduce cu o arcadă, numai că spațiul dinlăuntrul ei e zidit în închiderea unei priviri goale. În privința aceasta, cartea lui Daniel Arasse - Nu vedeți nimic. Descrieri - este o lecție de umilință. Dar o umilință servită sub forma unui divertisment intelectual. Sub pretext că ne
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
o evoluție independentă și deseori intolerantă. Că nu greșesc, o confirmă versurile. Că observațiile acestea nu sunt imputări malițioase, puteți să mă credeți pe cuvânt: "Infestat de amorul viciat/-tocmai coborâseră ochii pe glezne/ și priveau de acolo cleios pe sub arcadele grele-/ renunțasem la tot pentru ea/ asuda într-o baie turcească/ o pădure întreagă de nuri/ ca să fur sentimente/ renunțasem la mâini."( Stăpânul lupanarului) sau "Nu scăpai niciodată de voci/ picurau de pe lobi ca niște cercei de arsenic/prea copți
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine, revine - ca fluxul, și zbaterea lui foarte înceată/ pe țărm - sau, în lumina lui albă/ printre zidurile care se ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor, peste nervurile/ arcadelor, un vânt nemișcat - să mergi/ printr-o catedrală de frig care acuma se înalță -/ și când se va încheia bolta, să-ți răstorni/ încet capul, să te prăbușești într-o imens/ de lentă cădere în frigul de sus -“ Aidoma poeziei
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
dialectul vulgar al unei mierle. DIMINEA}| ROMAN| E-o dimineață atât de clară și calmă, încât aud, ca pe niște clopoței de argint, tresăltând, ding-ding, sânii unei fete care aleargă, foarte departe de mine, pe strada asta lungă, pustie, printre arcadele-nalte, confundată de rouă cu o cărare pierdută-n ierburi. F O R UM Iată și un mac înflorit exact în dreptul unei corole sculptate în marmură pe-un capitel în ruină. Bănuiesc că turiștii din Forul Roman, foarte grăbiți să
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
Medizin, Und leider auch Theologie...". Aș fi vrut să le străbat, să le cuprind pe toate. Și nu numai. Credeam, cu nevinovăția pofticioasă a adolescenței, că pășind peste pragul Universității, voi pătrunde sub bolți înalte, în săli imense, hale cu arcade ale căror pereți purtând rafturi nesfârșite de cărți te îmbie cu tezaurul cărturăresc al omenirii întregi. Prin galeriile Universității îmi plăcea să văd învățați în robe întunecate, nobile făpturi în straie extravagante, chipuri bărboase aplecate peste in-folii și pergamente. Când
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
să cînte. Pe Caragiale îl enerva cel mai mult rîsul necontrolat. "Toată copilăria, frate-meu și cu mine am auzit de-o mie de ori: "Destul! Nu vă mai esclafați"". Gestul de ușoară ridicare a capului îi punea în lumină arcada orbitală frumos tăiată; la peste 90 de ani cîți avea cînd murise linia își păstrase aceeași eleganță. Pe cît îi îngăduiseră vîrsta și boala, părea să fi rămas o femeie frumoasă pînă în clipa din urmă. În capela de la Bellu
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
vremea, un personaj de vază al zilei și se aștepta, probabil, venirea la ceremonie a unor importante oficialități. Nu știu de ce credeam că la plecarea doamnei Logadi ar fi trebuit să fie mai multă lume; mă uitam la eleganta ei arcadă orbitală, de culoarea fildeșului mat și încercam să reconstitui singura împrejurare cînd întîlnisem acea ființă care încheia acum soarta unui neam. Teribila spiță. De la nașterea lui Costache Caragiale, unul din strămoși, primul director al Teatrului Mare din București, pînă la
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
ele să desprinzi Un chip ce nu se mai destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă... Retrospectiv vrei să colinzi Calea bătută în aramă în van arcadele întinzi Peste un timp ce te recheamă. Ceva demonic în oglinzi... Cer risipit, tezaurul ce arde Părea să fim doi îngeri spre înaltul Cer al splendorii-n grația divină Că vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
aveam cîndva pe marea tumultoasa Dar chipul tău cel clasic, cu păr de nestemata Și vraja-ți de naiada mă țin acum acasă Visînd ce mare Grecia va fi fost aldată Și scene de mărire din Romă glorioasa. Acolo în arcada ferestrei luminate Mi-apari că o statuie, nemișcata! În mînă ții o lampă de agață, O, Psyché, din locuri depărtate, Pămîntul Sfînt, de jertfă minunată. Robert Frost Un drum ce-n urm\ l-am l\sat Două cărări în fața aveam
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
locaș și a făcut astfel odăi, lăturalnice de jur împrejur. 6. Catul de jos era lat de cinci coți, cel de la mijloc de șase coți, iar al treilea de șapte coți, căci pe partea de afară a casei a făcut arcade strîmte împrejur, ca grinzile să nu fie prinse în zidurile casei. 7. Cînd s-a zidit casa, s-au întrebuințat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, așa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fier nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
pe rând, tainele s-au destrămat și istoria a prins a lua chipul ei complet și adevărat. între altele, a fost descoperit un monument impresionant, înalt de 33 de metri, care prezenta o particularitate aparte: el nu era susținut de arcade, conform tradițiilor. în locul pilonilor, erau ridicate patru colonade, perfect identice, care suportau în mod egal greutatea bolții. Dar, și mai importantă s-a dovedit a fi descoperirea de pe friza orientală. Acolo era reprezentată o lupoaică ce alăpta doi copii. Se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
încât să ne aducă aminte de România. Casele, proiectate de Sergiu, pe trei hectare, erau clădite în trepte, pe verticală. Ascunzișurile și nișele, săpate în stâncă pe diferite nivele, fuseseră executate după desenele lui de către lucrătorii de pe insule. Casele aveau arcade, coloane albe, obloane de lemn vopsite în albas tru. Semănau cu mânăstirile noastre ca stil. Clanțele de la uși fuseseră luate din Sicilia. Aveam și o orgă de pe tim pul lui Mozart. În ansamblu, în tot acel domeniu, Sergiu fă cuse
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sertar și se ridică: - Mulțumesc, draga mea. Nădăjduiesc că vom fi legate printr-o asociere îndelungată și reciproc satisfăcătoare. Poftim pe ușa asta. Era tot o ușă secretă și dădea pe un coridor larg, la capătul căruia se deschidea o arcadă amplă. Apropiindu-se de ea, Lucy văzu că aceasta era, de fapt, intrarea într-un dormitor mare și luxos. Sesiză mărimea dormitorului chiar înainte de a ajunge în pragul lui. Dar multe lucruri dinăuntru îi stârniră suspiciune, așa că nu intră imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Bă, pulă, a răcnit iar, repetându-se dizgrațios - și mi-a trimis un pumn în figură cum nu mai primisem din adolescență, un pumn din ăla care te umflă de panică animalică, pentru că bun, bine, știi că vei avea o arcadă spartă și vei semăna o vreme cu Elephant Man, dar nu vrei nici să pierzi dinții din față. Am lovit la rândul meu cu piciorul în coaie și am fugit hăulind, sperând că, masivi cum erau, nu aveau cum să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul încercă să-l privească în ochi, dar nu descoperi decât două oglinjoare negre, purtând imaginea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și cu dulce cuvânt rost să fac de semințe, de rarele, pentru Eutopia, mândra grădină, în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalțe tăcutele seve-n lumină. Neapărat, mai mult decât prin orașul rumorilor, c-o stăruință mai mare decât sub arcade cu flori, voi umbla primăvara întreagă prin târguri căutând vânzători de sămânță. Mi-ai dibuit aplecarea firească și gustul ce-l am pentru tot ce devine în patrie, pentru tot ce sporește și crește-n izvornită. Mi-ai ghicit încîntarea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de Vega, care era una din dramele lui preferate, Înainte de a amuți din nou, cu fața ascunsă de borul amplu al pălăriei trase până pe sprâncene. O altă umbră se mișcă ușor la câțiva pași de locul lui de pândă, sub arcada unei portițe dând În grădina părinților carmeliți. Italianul era probabil la fel de Înțepenit ca el, după mai bine de o jumătate interminabilă de oră de nemișcare. Straniu personaj. Venise la Întâlnire Îmbrăcat de sus până jos În negru, Învăluit În capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]