25,604 matches
-
concepția onoarei de iuncher - Îl va aduce deci pe vaporul englez, până la Constantinopol. Unde se va stabili. Hoteluri sordide, gândaci, nostalgie. Lui A.I. Belogorcev Îi va fi tot mai greu să‑și mențină verticalitatea. Întâi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ăsta era încartiruit într-o țară de-aia unde-i plin de cămile și unde se găsește în comerț un soi de deschizător de scrisori fițos. Fiecare chestie dintr-asta de fițe e doar o tijă subțire de aramă sau argint lustruit, lungă cam de-o palmă, având într-un capăt fie o bilă mare de metal, fie genul ăla de mâner sculptat pe care-l mai vezi la săbii. Fratele ăsta din marină zice că arabii și-o scoală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
inele și cratere. Mama Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf. Patru acte de identitate cu poză. — Patru, spune Mama Natură, ridicând degetele pictate cu henna ale unei mâini. Brățările ei de aramă și argint murdar clinchetind la încheietură. Spune: — Nimeni n-are patru acte de identitate cu poză... Ca să te călugărești, spune ea, trebuie să dai un test scris mai greu decât bacul și admiterea laolaltă. Plin de probleme cu istorioare, de pildă: „Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și colierul cu clopoței nu mai au un aer șic și etnic. Rimelul din jurul ochilor și desenele cu henna de pe dosul mâinilor, tot mai șterse, te fac să pari nespălată. Pe lângă cerceii ei bătuți cu diamante, cerceii tăi preferați din argint parcă-s decorațiuni ieftine pentru pomul de Crăciun. Sunt pe drum, spune ea în telefonul mobil. Îl pot lua pe cel de la trei jumate, dar numai pentru jumate de oră, spune. Mai spune la revedere și închide. Îți atinge mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bătrânul ăsta pare mai tânăr decât oricare dintre voluntarele de treizeci patruzeci de ani. Îngerițele astea între două vârste, care au doar jumătate sau o treime din anii lui. Domnul Whittier, cu unghiile vopsite în negru. Cu un inel de argint vârât printr-o nară uriașă de om bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noi put din cauza transpirației și a jegului. Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai frig. Așa că am început să purtăm tunici și saronguri și jachete. Brocarturi satinate și catifele. Pălării de pelerini cu catarame de argint. Mânuși de piele albă lungi până la cot. — Cu toate încăperile astea..., spune Contesa Clarviziune, cu turbanul ei pe cap, împiedicându-se, tăindu-și degetele de la picioare, dar nu și brățara de securitate de la încheietură. Cu toate hainele astea... și sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un piercing în buric, apoi cu buzele rujate, apoi duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat, cu un tatuaj. Un lanț de spini în jurul mușchiului firav de la pulpă. Altă dată, cu sfârcurile găurite de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul blond mirosind acru. Mirosind a gălbenele. Ca pungile de marijuana din camera cu probe. Camera aia plină cu pistoale și cuțite. Pungile de marijuana și cocaină care mereu cântăreau mai puțin decât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de a rememora evenimentele trăite. Fotografia, „desenul cu ajutorul luminii”, a apărut în primele decenii ale secolului al XIX-lea și a fost rezultatul unor perfecționări de câteva sute de ani ale camerei obscure, precum și al studiului asupra sensibilității sărurilor de argint la lumină. Trăim într-o lume a imaginilor. Dacă invenția tiparului a potențat gândirea abstractă, plasând cunoașterea deasupra spectacolului și comunicării, mass-media contemporană a impus puterea imaginii, a sensibilului și a concretului. Imaginile ne dau informații despre situații și evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
nu este altceva decât camera obscură de acum mai bine de două sute de ani, la care s-au adus permanente îmbunătățiri (figura 1.1). Studierea prin metode științifice - de către chimistul suedez Scheele (1777) - a sensibilității la lumină a sărurilor de argint a reprezentat un important pas înainte, ce a dus la obținerea, de către francezul Nicéphore Niépce, în anul 1822, a primei imagini fotografice durabile în timp. Acesta a expus câteva ore în plin soare o plăcuță metalică pe care anterior fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
suport transparent (triacetat de celuloză sau poliesteri), pe care se află unul sau mai multe straturi de emulsie fotosensibilă. Odată introdusă în aparatul de fotografiat și expusă controlat la lumină, pelicula fotografică suportă modificări la nivelul cristalelor de halogenură de argint din emulsie, formându-se astfel imaginea latentă. Lumina care „impresionează” pelicula fotografică fie provine de la o sursă (naturală sau artificială), fie este reflectată de către subiectul fotografiat. În urma procesului chimic de developare, imaginea latentă, invizibilă cu ochiul liber, se amplifică până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
un suport opac, din hârtie sau plastic special. Imaginile pozitive se obțin în laboratorul fotografic, cu ajutorul aparatelor de mărit, prin expunerea hârtiei la lumina proiectată prin pelicula negativă. Astfel, zonele mai întunecate de pe film (negre), corespunzătoare unor densități mari de argint, vor permite trecerea unei cantități reduse de lumină; așadar, pe hârtia fotografică vom obține o zonă luminoasă (albă). În acest fel, imaginea de pe hârtie va deveni „pozitivă”. Cu ajutorul aparatelor de mărit, putem controla cantitatea de lumină care va sensibiliza hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
obscură. Tot el introduce o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând o imagine de o calitate mult mai bună. Astfel, Porta inventează obiectivul fotografic. 1727 - Profesorul de medicină Johann Heinrich Schultze (1687-1744) descoperă proprietatea de fotosensibilitate a sărurilor de argint, prin observarea procesului de înnegrire la lumină a unei paste ce conținea clorură de argint. 1775 - Opticianul Georg Friedrich Brander (1713-1783) construiește camere obscure perfecționate, cu obiective interschimbabile și oglindă la 45°. 1777 - Chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele (1742-1786) studiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
o calitate mult mai bună. Astfel, Porta inventează obiectivul fotografic. 1727 - Profesorul de medicină Johann Heinrich Schultze (1687-1744) descoperă proprietatea de fotosensibilitate a sărurilor de argint, prin observarea procesului de înnegrire la lumină a unei paste ce conținea clorură de argint. 1775 - Opticianul Georg Friedrich Brander (1713-1783) construiește camere obscure perfecționate, cu obiective interschimbabile și oglindă la 45°. 1777 - Chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele (1742-1786) studiază științific acțiunea luminii asupra sărurilor de argint. 1822 - Nicéphore Niépce (1763-1833) obține pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
lumină a unei paste ce conținea clorură de argint. 1775 - Opticianul Georg Friedrich Brander (1713-1783) construiește camere obscure perfecționate, cu obiective interschimbabile și oglindă la 45°. 1777 - Chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele (1742-1786) studiază științific acțiunea luminii asupra sărurilor de argint. 1822 - Nicéphore Niépce (1763-1833) obține pentru prima dată imagini fotografice stabile la acțiunea luminii. El expune câteva ore în plin soare o plăcuță metalică tratată cu bitum de Iudeea (substanță fotosensibilă), pentru ca apoi să o fixeze prin spălare cu ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
procedeului de fixare a imaginilor. În 1833, Niépce moare înainte de a obține consacrarea invenției sale. 1835 - Daguerre pune la punct procedeul dagherotipiei, folosind plăci de cupru argintate tratate cu vapori de iod. Se obține astfel o emulsie fotosensibilă (iodura de argint), ce are calități mult superioare bitumului (care permitea o expunere de doar câteva minute). Plăcile sunt developate în vapori de mercur, imaginea fiind fixată prin spălare cu o soluție de clorură de sodiu. Fotografiile obținute sunt plăcuțe metalice unicat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de Onoare, cea mai importantă distincție franceză a vremii. 1840 - Wiliam Fox Talbot (1800-1877) introduce „plăcile umede”, în care emulsia fotosensibilă este depusă pe sticlă transparentă (stratul de colodiu de pe sticlă se sensibiliza prin înmuierea în soluții de nitrat de argint și bromură de potasiu). Procedeul se numește calotipie. Acest suport permite copierea în mai multe exemplare a imaginii pe hârtie fotografică. Dezavantajul constă în necesitatea prelucrării imediate a plăcilor fotosensibile. 1871 - Richard Leach Maddox (1816-1902) dezvoltă procedeul „plăcilor uscate”, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
potasiu). Procedeul se numește calotipie. Acest suport permite copierea în mai multe exemplare a imaginii pe hârtie fotografică. Dezavantajul constă în necesitatea prelucrării imediate a plăcilor fotosensibile. 1871 - Richard Leach Maddox (1816-1902) dezvoltă procedeul „plăcilor uscate”, care conțin bromură de argint în gelatină. Astfel, aceste plăci pot fi conservate ani întregi și transportate ușor, iar developarea lor se poate face în laborator după fotografiere. „Plăcile uscate” încep să fie produse de firme specializate, ceea ce creează premisele dezvoltării fotografiei de masă. 1896
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și prelucrarea peliculei sunt esențiale pentru calitatea imaginii. Din această cauză, cunoașterea proprietăților materialelor fotosensibile, filme și hârtii fotografice, este extrem de importantă pentru obținerea unor imagini fotografice de calitate. Materialele fotosensibile se bazează pe sensibilitatea la lumină a halogenurilor de argint. Dintre acestea, cel mai des folosite în fotografie sunt bromura, clorura și iodura de argint. Sub acțiunea luminii, în cristalele de halogenură de argint se produc modificări la nivel atomic, obținându-se astfel imaginea latentă, care nu este stabilă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
filme și hârtii fotografice, este extrem de importantă pentru obținerea unor imagini fotografice de calitate. Materialele fotosensibile se bazează pe sensibilitatea la lumină a halogenurilor de argint. Dintre acestea, cel mai des folosite în fotografie sunt bromura, clorura și iodura de argint. Sub acțiunea luminii, în cristalele de halogenură de argint se produc modificări la nivel atomic, obținându-se astfel imaginea latentă, care nu este stabilă la acțiunea luminii și care nu poate fi vizualizată cu ochiul liber. Această imagine devine vizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
unor imagini fotografice de calitate. Materialele fotosensibile se bazează pe sensibilitatea la lumină a halogenurilor de argint. Dintre acestea, cel mai des folosite în fotografie sunt bromura, clorura și iodura de argint. Sub acțiunea luminii, în cristalele de halogenură de argint se produc modificări la nivel atomic, obținându-se astfel imaginea latentă, care nu este stabilă la acțiunea luminii și care nu poate fi vizualizată cu ochiul liber. Această imagine devine vizibilă și stabilă la lumină după ce pelicula fotografică este supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
care nu este stabilă la acțiunea luminii și care nu poate fi vizualizată cu ochiul liber. Această imagine devine vizibilă și stabilă la lumină după ce pelicula fotografică este supusă procesului chimic de developare. În urma acestui proces, cristalele de halogenură de argint expuse la lumină sunt reduse la granule de argint metalic coloidal, de culoare neagră, stabil la acțiunea luminii. Porțiunile de pe peliculă expuse la mai multă lumină vor conține mai multe granule de argint coloidal; prin urmare, imaginea va fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
nu poate fi vizualizată cu ochiul liber. Această imagine devine vizibilă și stabilă la lumină după ce pelicula fotografică este supusă procesului chimic de developare. În urma acestui proces, cristalele de halogenură de argint expuse la lumină sunt reduse la granule de argint metalic coloidal, de culoare neagră, stabil la acțiunea luminii. Porțiunile de pe peliculă expuse la mai multă lumină vor conține mai multe granule de argint coloidal; prin urmare, imaginea va fi mai neagră. În acest fel, zonele cele mai luminoase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
În urma acestui proces, cristalele de halogenură de argint expuse la lumină sunt reduse la granule de argint metalic coloidal, de culoare neagră, stabil la acțiunea luminii. Porțiunile de pe peliculă expuse la mai multă lumină vor conține mai multe granule de argint coloidal; prin urmare, imaginea va fi mai neagră. În acest fel, zonele cele mai luminoase ale imaginii date de obiectiv vor fi redate pe peliculă prin zone întunecate. Viceversa, zonelor întunecate din imagine le vor corespunde pe peliculă porțiuni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]