4,072 matches
-
Își conduce oaspeții către apartamentul lui, le arată unde sînt gheața și prosoapele și se Întoarce la poartă, să vorbească cu omul. — Am făcut rost de ele, spune paznicul, scoțînd din buzunar o fiolă bine Închisă. Cinci insecte cu aripi argintii se zbat Înăuntru. Acum urmează partea a doua, Îi dă instrucțiuni Wakefield. Arată către casa de peste drum și Îi descrie ce trebuie să facă acolo. N-ar trebui să primesc jumătate din bani acum? Malacul Își ia o față de dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o rochie de bal Laura Ashley nou-nouță, din catifea neagră, și pantofi cu strasuri la cataramă, care îi amintiseră de Cenușăreasa. O ținuseră într-un dans toată noaptea, la propriu, și apoi se plimbaseră cu barca de-a lungul Camului argintiu în timp ce se lumina de ziuă. Strălucise de bucurie tot drumul spre casă, în trenul spre Woodbury. Apoi descoperise că o invitase doar pentru că mama ei plătise biletele. Patruzeci de lire fiecare. Plânsese ore în șir și aruncase la gunoi pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să mi le arăți și mie? E genul de persoană care verifică invitațiile ca să se asigure că sunt scrise cu litere îngroșate, își zise Fran enervată. Și își închipuie că eu sunt genul care s-ar putea să aleagă invitații argintii cu clopoței la colțuri. Poate că ar trebui s-o lase pe Henrietta să organizeze nunta la ea acasă la urma urmei. Asta chiar ar scoate-o din sărite pe sclifosita care urma să-i devină soacră. Aproape c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pământ. Nu sunt eu proprietarul de la Park Lane. Tu ești. Erau așezați afară, în grădina mare, la umbra mărului bătrân. — Poftim, șaizeci și șase de lire, îl ignoră Ralph cu desăvârșire, încântat că-și amintise că piesa lui era cizmulița argintie. Ben cedă și luă banii. Astăzi era una din zilele proaste ale lui Ralph, când circuitele din creierul lui nu păreau să facă nici o conexiune cum trebuie. Ben înțelese pentru prima dată cum trebuia să se simtă mama unor copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a zărit și epava unei nave japoneze de transport, aflată acolo încă din timpul războiului. De la Manila la Hong Kong, alte două zile. Dimineața, razele proaspete ale soarelui străluceau la suprafața apei ca niște perle autentice. În miezul zilei, ele deveneau argintii. De pe punte se vedeau peștii sărind printre valuri, scrutând parcă marea. Pasagerii se obișnuiseră unii cu alții în aproape o lună de călătorie și parcă le venea greu să se despartă. Unii dintre ei coborau la Hong Kong. O undă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu care se împrietenise Gaston a apărut ca din pământ și a pornit șchiopătând în spatele lui. — Pur și simplu nu-nțeleg, bâigui Tomoe, așezându-se în prag. Pur și simplu nu-nțeleg. Stelele străluceau: unele puternic, altele slab. Privind cerul argintiu, înstelat, Gaston simțea că prinde aripi și că e chemat spre ele. Încă din copilărie i-a plăcut să privească stelele. În drum spre Japonia și-a petrecut cea mai mare parte a nopților pe punte privind la stele. Avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
discutau entuziasmate despre pianist. Gaston părea stânjenit. Stătea țeapăn, cu mâinile pe genunchi. Takamori și-a amintit de seara în care a plecat Gaston de la casa lor din Kyōdō. Era o noapte asemănătoare cu aceasta, cu o mulțime de stele argintii pe cerul senin. Takamori avea în fața ochilor imaginea lui Gaston când i-a părăsit seara târziu. Pe drum, cu câinele în urma lui, se mai întorcea din când în când ca să le facă cu mâna. Nici acum nu înțelegea Takamori prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
două ori în sud, în Kagoshima, unde locuiau bunicii, dar acum călătoreau pentru prima oară spre nord. Pe cerul albastru se vedeau câțiva nori ca de vată. Un vânt ușor unduia crengile copacilor. Frunzele adiate de vânt aveau o strălucire argintie. Până și munții Nasu sclipeau în razele soarelui. — Tomoe, aici începe prefectura Tōhoku, spuse Takamori. Intrăm în zona de nord. — Vezi să nu scapi înghețată pe pantaloni. — Ce bine că am plecat din Tokyo. Orașul acela contractează inimile. Oamenii devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se numesc cireșele acelea? Se numesc Napoleon. Tomoe și Takamori au tresărit când au surprins conversația de lângă ei. Ce coincidență ciudată! Să audă tocmai în regiunea aceasta, prin care treceau pentru prima dată, numele lui Napoleon! Cireșii, cu frunzele lor argintii în bătaia vântului, își etalau cireșele rubinii, mănunchi după mănunchi. Erau și fructe necoapte încă. De ce se numeau oare Napoleon? Pentru simplul motiv că erau de cel mai nobil soi? În timp ce priveau acum pe fereastră la cireși, Takamori și Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un loc gol. O aștepta pe a doua soție, regina Gundeperga. Nu că ar fi fost ea demnă de așa ceva, însă locul i se cuvenea de drept. Rotari și Gaila erau acoperiți cu prețioase văluri funebre orientale, negre, cu franjuri argintii, deja sfâșiate în câteva locuri. Giganticul și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu. Am zărit chiar și scramasax-ul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și iertare. Fu curios să afle În fața cărei imagini sacre atât de mondenul onorabil Fioravanti se prosternase și se apropie câțiva pași - tălpile Îi scârțâiră lamentabil. În lumina nudă a becului părul creț și cenușiu al avocatului răspândea o aură argintie, ca și când ar fi fost stropit de picături de ploaie. În colțul din stânga al pânzei, ca și cum ar fi ieșit din casa ei, și mare ca În realitate, era o femeie brunetă cu un băiețel În față. Era desculță. În fața ei stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Maja Își privi cu mirare și cu neliniște imaginea reflectată. Nimeni nu putea să-și Închipuie că această tânără doamnă, grațioasă, mignonă și fragilă ca o vrăbiuță era În realitate o plăsmuire insensibilă cu două fețe. Maja privi neliniștită foarfecele argintii ce sclipeau În mâinile lui Michael. Deci fără șuvițe, spunea cu vocea lui controlată. Sunteți o adevărată conservatoare, doamnă Fioravanti, vă este teamă de lucrurile noi. V-ar sta foarte bine cu niște șuvițe vineții, v-ar da mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Străzile erau ca niște fluvii În care totul se Înnămolise. În mașinile mișcate doar de tresăriri neașteptate, mii de persoane se deplasau fără a merge Însă nicăieri. Între acestea erau și Aris și Maja - sigilați În Smartul ei, un borcănel argintiu cu albastru, parfumat de odorizantul cu esență de vanilie - erau ca o globulă roșie, printre alte milioane de mașini, În traficul acela gâtuit, opriți Între un semafor și o intersecție, Între bulevardul Tiziano și esplanadă, Între cele două maluri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se pregătea să deschidă portiera, când o mână o cuprinse Închizând În același timp portiera. La Început se gândi că vreun petrecăreț beat voia să-i fure Smartul, atât de căutat pe piața neagră, nou-nouț, cu caroseria sidefată albastră cu argintiu, intactă. Îi fu frică, căci strada era Întunecată și pustie. Dar apoi laba unui câine Îi atinse fusta și două brațe Îi Încinseră talia - și În acea clipă Îl cuprinse și ea. — Ai venit, Îi spuse Aris. — Da, spuse Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai departe. Apoi a scos un pachet de plăcuțe dreptunghiulare, învelit într-o cârpă verde. Erau cărți de tarot desenate pe hârtie venețiană, lipită pe scândurele subțiri și învechite. În încăpere, flacăra opaițului împodobit cu șerpi încolăciți arunca o lumină argintie peste figurile colorate ale cărților. Apoi Xenopol s-a speriat. - O, nu, domnița mea, a început el, e ceva ce nu știu cum să-ți spun, parcă s-ar petrece acum. Fata îl privea nedumerită, curioasă și speriată puțin, fără să îndrăznească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ca să-ți fie bine Servește-l cu o cafea Și poezia mea. Țara mea Țara mea cea mare Tot ce îți dorești ea are. E plină de izvoare Și ape curgătoare. Are păduri frumoase Cu văi foarte joase, Cu apă argintie, Cum toată lumea știe. Cu oameni inimoși Și peștișori frumoși Are pădure mare Și floricele rare. Iar eu de-acum vă zic Și nu spuneți nimic Căci țara asta mare Este câștigătoare. Primăvara Primăvara cea frumoasă Cu întâi martie a sosit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz și argintii, Ce ne-aduc doar bucurii. Primăvara e stăpână, Și e ca o mamă bună Pentru tot ce-a înviat Și de moarte a scăpat! Bucuria de a trăi De când eu m-am născut, Mult viața mi-a plăcut Și am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se-mbulzesc Toamna mie mi-o vestesc. Iftode Roxana-Marina, clasa a VI-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina O lume eternă Pe cerul senin Doar luna dă culoare întunericului Căci stelele și-ascund sub gene Privirea argintie. Luna-și întinde brațele spre mine Și simt cum sunt atrasă spre cer, Spre un alt început. Liniștea nopții se așterne încet In timp ce eu zbor, continuu zbor Pe aleea paralelă cerului Și nu pot să mă opresc Până când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aceea eu din dragostea-ți curată Ce-mi dă aripi să zbor spre nemuriri Am învățat să dăruiesc iubire Și să o port întruna în priviri. Ghiocelul Trecu și iarna cea târzie Cu viscolul ce-o însoțea Și cu zăpada argintie Ce tot pamântu-nvăluia. Și iată! Apăru de-odată Un ghiocel cu cap plăpând Ce de sub neaua înghețată Se zbătu singur, tremurând. Iar blândul soare vrând să-i vie În ajutor, îl ocoli Și îi trimise o solie O rază spre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îndrăgostit prima dată? Olteanu Alina-Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Vis ciudat Mă poartă gândul într-un vis ciudat, Pe aripile speranței. Privesc cu teamă norii negrii, Stelele aurii și luna argintie. Păsările mișună pe întunecatul cer, Și mă fac să cred Că îmi voi pierde puterile Și că ușor , ușor mă voi lăsa purtată, De stranii fantome spre neștiut. Însă ca o ființă fantastică Mă cufund în ochii păsării cu pene
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lungi, ondulate și catifelate, cu ochii albaștri, pe care Dumnezeu a numit-o Marea Lui Albastră. Era atât de frumoasă încât pe loc tinerele valuri i se închinară și au îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă, croșetată cu fire argintii. Chiar și Soarele, măreț și trufaș, ce trecea întâmplător pe acolo, s-a oprit să contemple această frumusețe și pe dată s-a îndrăgostit. Dumnezeu a zâmbit: Ce-i viclene, te-ai îndrăgostit ? Nu este pentru tine! Cine s-ar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atenția. Străluceau extraordinar de tare. Nu aveam de gând să spun nimănui despre această pădure. Imaginațivă ce ar face oamenii unei asemenea păduri. Ar distruge-o cu totul! Nu puteam să las asta să se întâmple. Iarba era atât de argintie încât te fermeca. Săgețile de foc făceau să ardă frunzele copacilor, iar aerul era atât de proaspăt. Totul era extraordinar! Mi-am continuat drumul prin pădurea aceea fermecată. Animalele erau atât de prietenoase, chiar și lupii se comportau ca niște
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rapiditate. Pădurea își schimbă culoarea de la lumina orbitoare a lunii. Dintr-o dată acest vis se sfârșește, iar Soarele vrea să se trezească și să îi i-a locul surorii sale întunecate. Pe cer este un război de lumină aurie și argintie, acest război transformă tabloul nocturn intr-unul cu totul și cu totul magic și strălucitor. Iarba se leagănă pe melodia vântului. O ploaie puternică de lumină se așterne peste pădure. Luna a plecat și l-a lăsat pe fratele ei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a doua zi din viața sa. Doar luna mai veghea somnul său liniștit. A doua zi, dimineața, omul de zăpadă s-a trezit bucuros că în curând își va revedea prietenii. Abia aștepta să se joace cu ei prin zăpada argintie. Zeci de steluțe sclipitoare coborau din cer și pluteau în jurul său, într-un dans amețitor. Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cu ele dansam în gânduri, pluteam prin temătorii nori, iar pădurilor cântătoare le dădeam glasul tăcerii. Vedeam cum umbre fugarnice mă înconjurau și mă salutau. Îngerii viselor, imaginilor uitate noi suntem și aducem parfumul inspirației ce face vise dulci, amețitoare. Argintia lor aură emanată mă făcea să simt și eu că toate visele trec prin somnul dulce, amețitor. M-am trezit ca din somnul veșnic , simțeam că am aripi din blândul foc al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea spre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]