2,292 matches
-
fantasticului românesc. Mai multe lecturi vor lămuri pe cititorul avizat și pasionat de fața ascunsă a ficțiunii, că ambele scrieri au numeroase taine încifrate, dincolo de istoriile spectaculoase. Romanul eliadesc rescrie, în variantă feminină, binecunoscutul mit al strigoiului, totodată reia câteva arhetipuri vehiculate frecvent de la romantism încoace, ele abat atenția de la structura de adâncime. Povestea transcenderii graniței între viață și moarte prin iubire, ca și a predestinării se prefigurează în basmul fiului de cioban căruia ursitorile îi hărăzesc să se îndrăgostească de
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Alina Reyes, cu indiciile timpului și mai ales ale locului. și aici se produce surpriza, nu doar prin mișcarea psihologică sugerată, ci prin inducerea altui mecanism, al telepatiei ce acaparează treptat ființele și declanșează transferul de identitate. Circe încrucișează două arhetipuri, femeia fatală din lumea modernă și vrăjitoarea mitologică, valorificată de psihanaliză ca făptură ce declanșează fondul instinctual și dorința de regresiune în animalitate, având un stimul erotic. În povestirea lui Cortázar, presiunea thanatică întunecă atmosfera, impregnând-o cu un aer
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
și în multe dintre basmele românești, exemple fiind Zâna munților și Găinăreasa, basme culese de Ispirescu și publicate la 1872. Faptul că acest model narativ poate fi găsit concomitent și independent în folclorul mai multor popoare face din el un arhetip mitologic susceptibil a depăși tiparele mitului și a căpăta, concretețe istorică. Îi putem găsi urmele în cunoscutul basm despre Cenușăreasa-Cendrillon-Aschenputtel, ca și în panetnica poveste Ca sarea în bucate. Nu la urmă, pattern-ul fiind iterat și în trama din
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
ceea ce Areopagitul numea "disciplina arcanului", adică disciplina secretului, care constă în a nu arăta lucrurile supreme acelor care nu sunt demni de aceasta. Revenim la Biblie și la afirmația că "omul nu poate vedea chipul lui Dumnezeu" - în sensul de arhetip, de model absolut. De altfel, toți artiștii au gravitat și mai gravitează încă în jurul unei asemenea idei, al acestei forma mentis de esență sacră... Da, numai că în lumea creștină, în special în cea latină, există două presiuni: prima presiune
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
socotește că misiunea terapeutului e cea de-a "repara perturbațiile normalului", de-a readuce existența la tiparul primordial stabilit de Creatorul universului. în consecință, depășind dinamica proceselor vieții și policroma diversitate a înfățișărilor ei, se cade luat în seamă un arhetip peren, o structură derivată din Logosul dintîi. E o reacție la sfîșierile sufletului romantic și la angoasa modernă, o nostalgie domptată a originilor ce adoptă cu naturalețe solemnitatea metrului și rigoarea rimei ca un antidot geometrizant al dezagregării. într-un
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
cu cele ale lui Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș, poetul se arată urmărit de fenomenul pendulării între mișcare și fixare, între ordine și dezordine, între "neștire" și conștiință: "împletire, despletire/ din liane de nisip,/ viscole de amăgire/ troienesc pe arhetip.// Te rup gînduri în neștire,/ visuri iar te înfirip,/ împletire, despletire/ din liane de nisip.// O secundă de iubire/ pentru veci ți-ar da un chip:/ dorul de încremenire/ strigă-n setea lui Oedip,// împletire, despletire!" (Asupra lumii) Constatăm o
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Iacob (Opera lui Ion Creangă, privită din așezarea studiilor tradiționale), Ioana Revnic (Cît de cunoscută este literatura română în Basarabia, în România și Europa?) Ștefan Afloroaei (Despre uitarea de sine: Heidegger și străinul din codrii Pașcanilor), Oliv Mircea (Creangă dinspre arhetipuri transilvane) și alții. A fost o întîlnire reușită, a cărei stare de spirit a fost surprinsă de cuvintele lui Dan Hăulică: „Sînt începuturi care obligă. Și noi ne aflăm aici sub semnul unei asemenea vechimi, care mereu ne poartă înainte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]
-
Gheorghe Grigurcu Am văzut că autenticitatea e, în mentalitatea lui Eugene Ionesco, întemeiată nu pe literatura "moartă", simplă "conservă" de verbe, ci pe ficțiunea în care palpită viața, capabilă a surprinde, în spirit jungian, ecourile imemoriale ale arhetipurilor. Din care motiv scriitorul ficționalizează principalele coordonate ale realului, timpul și spațiul. Consecventul antiistorism al lui Ionesco e un mijloc de-a bruia timpul real. Începînd cu jurnalele timpurii și mergînd pînă la producția dramatică și memorialistica tîrzie, el concepe
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
un percuționist pe cât de ingenios, pe atât de cultivat. Cea mai reușită dintre cele cinci gale s-a desfășurat vineri, 12 octombrie a.c. În deschidere, orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, dirijată de Petre Sbârcea, ne-a propus o reîntâlnire cu arhetipul jazzului simfonic - Rhapsody In Blue de George Gershwin - beneficiind de competentul aport solistic al pianistului Dan Mizrahi. În același ambient orchestral, mezzosoprana Liana Podlowsky a interpretat trei arii ale compozitorului american. A urmat trio-ul de maximă combustie estetică alcătuit
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
ozon montan în încăperile cu aer confinat ale unui modernism tras în fire prea subțiri, ostenit. Ca și poetul Cîntecelor de pierzanie, Vieru reîmprospătează motive și modalități aparent defazate, le animă printr-o sinceritate părelnic conjuncturală, în fond bizuită pe arhetipuri sufletești. Iată o cantilenă ce captează ecouri intemporale: "Pe drum alb, înzăpezit,/ Pleacă mama./ Pe drum verde înverzit,/ vine draga.// S-o petrec pe cea plecînd/ Pe drum alb?/ S-o-ntîlnesc pe cea venind/ Pe drum verde?// Două drumuri strîns, în
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
eseistica a scriiturii feminine (o paralelă cu Hélène Cixous e mai mult decat plauzibilă). O altă fațetă a cărții e pedagogia metodologica pe care o expune. Această observație se aplică în special celor trei ese-uri strânse sub titlul Masculin/ Feminin. Arhetipul războinicei e explorat detaliat în manifestările sale mitologico - literare, fără a lipsi o tentă de critică psihanalitica. Singurele obiecții privind acest grupaj de eseuri ar fi că autoarea "derapează narativ" uneori și schițează analogii fără a le preciza rolul în
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
numărului respectiv în opera lui Caragiale. De exemplu, numărul "patru" apare ca "număr totalizator, reprezentînd universul în plenitudinea sa", dar se asociază cu principiul negativ, constituie o primă limitare a absolutului, semnifică neființa și ideea de lume creată deja, este arhetipul, psihicului uman etc. În concluzie, "patru semnifică un stadiu de împăcare cu lumea sau, dimpotrivă, unul de disjuncție ireconciliabilă prin suceală și definitivă prin moarte." patru sînt ceasurile în povestirea În vreme de război, al patrulea e anul rebel în
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
originalitatea versurilor fiind limpede, inclusiv prin schimbarea de polaritate a unui simbol dominant, cum ar fi cel al lebedei. Nici vorbă de act stenic, creator, masculin, diurn, și nici de extaz feminin lunar, ci de o presimțire a împreunării cu arhetipul androgin, întrepătrundere între nedesăvârșirea omului și perfecțiunea autosuficientă, mortală a sferelor. Volumul Elegiile negre (Editura Tibo, 2008, ll0 p., cu un text în loc de postfață semnat de N. Oprea, apărut în 2004) alcătuit din două secțiuni "Poeme în singurătate" și "Elegiile
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
simbolul că realitate plurivoca, ambiguitatea simbolului. Sînt evidențiate procesele de „umplere” a formelor arhetipale: „Inconștientul furnizează «formă arhetipala» prin ea însăși «goală» care, pentru a deveni sensibilă conștiinței, «este umpluta imediat de către conștient cu ajutorul elementelor de reprezentare, conexe sau analoge». Arhetipul este așadar o formă dinamică, o structură organizatoare a imaginilor, care depășește întotdeauna concrețiunile individuale, biografice, regionale și sociale ale formării imaginilor” (v. notă 33)
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
riguros controlate logico-matematic, fie imagini sonore concrete aparținând realității înconjurătoare ori ficționalității interioare, convertite în genuri și forme quasi-programatice sau, în orice caz, solidare unui imaginar de nuanță ilustrativă. Unitatea în varietate a muzicii irlandeze pare a nu abandona un arhetip sonor fără să-l facă să parcurgă logaritmii săi esențiali. Există, desigur, o sumă de modele europene pe care compozitorii insulari simt nevoia să le exerseze astfel încît, prin înlăturarea valorilor necunoscutului (în fond, ale alterității), natura școlii irlandeze să
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
și captivantă, ghidată subteran de obsesii romantice, critica lui Ion Vartic tinde să devină totală, iar polimorfismul ei are un caracter „artistic” marcat, afină gîndirii lui Cioran, pe care-o fixează în formule intense: „nemaiputînd fi naiv, profund organic, precum arhetipul, Cioran rămîne, cum singur se definește, «un Iov anemiat de scepticism», un avorton elegiac, adică sentimental, în sensul schillerian al cuvîntului”. O carte splendidă a unui autor căruia nimic din ce-i cioranian nu-i e indiferent.
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
au parcurs o poveste și sînt pe punctul de a se închide în găoacea lor de fericire domestică. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa. Formula de încheiere a multor basme trimite și ea la arhetip. Zaira o obligă așadar în cele din urmă pe romanciera-personaj să o urmeze în perseverentele-i căutări prin pădurea seculară, dar și în recuperarea memorială a trecutului propriu, precum și al strămoșilor sau descendentelor ei. Lăsîndu-se în cele din urmă convinsă
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
pe de o parte, iar, pe de alta, cea restrînsă, aluzivă, despre scriitoarea-personaj alternează contrapunctic cu o alta, despre mama care îi deapănă basme și istorioare fetiței. Acestea două și nelipsitul adagiu Zi, mami, mai departe amintesc și ele de arhetip. Iar pentru a înlătura eventualele dubii, comentariile din context întăresc impresia, iar mama-povestitoare, noua Șeherazadă, își spune la un moment dat: cînd nu o să mai povestesc, o să pier. Abundă așadar ocaziile de a constata lecturile și preocupările teoretice ale Daciei
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
și a Textului ca echivalent al Creației. Paula Ribariu construiește prin imagine, dar, în aceeași măsură, construiește prin Cuvînt. Lumea se naște pe măsură ce este formulată, iar expresia, odată eliberată, se ordonează de la sine în adevărate arhitecturi. Dintr-un univers al arhetipurilor, al începuturilor mitice, această pictură tinde să devină un model ideal, nelocalizat încă și aparținînd unui viitor continuu. Prezentul acestei lumi, disputată în aceeași măsură de memorie și de visul proiectiv, este unul tentacular în care intră, deopotrivă, discursul și
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
2), Asociația Culturală Catharsis - Niște fete, Create. Act. Enjoy (Cluj) - This is my body, Teatru FiX (Iași) - Pietre în buzunare, AUĂLEU TEATRU (Timișoara) - Circus Mundi, Compania Teatrală BIS (Sibiu) - Lipicioșii, Act - XXL - FÂȚ PIG, All 4 One Entertainment - Vânzătorii ambulanți, Arhetip Cultural - Căldură? MARE?, Asociația BENEVA - Pufuleți și Pufarini, Asociația Culturală Catharsis - Formă lucrurilor, Asociația UNTEATRU - Scrisoare către Cassandra, Asociația Victoria Art - Femeile din viața mea, Compania de Teatru Labirint - Copilul Rece, Dramă For The Masses - Ce poți să faci în
Festivalul Național de Teatru INDEPENDENT anunță programul primei ediții by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64443_a_65768]
-
modele de povestași, exercițiul excepțional de a dibui forța unei povești prin reacțiile ascultătorilor, răgaz pentru meditație, tipuri umane și spații exotice. H.M. descoperă că o corabie este un creuzet al ficțiunii și profită din plin. Intuiește schemele narative și arhetipurile, pe vase diferite regăsește lucruri familiare: „Trebuia să dea în toate călătoriile peste căpitani nebuni și secunzi ariviști? Era oare ceva în vânătoarea de balene care părea să-i întunece sufletele și să-i deformeze pe cei aflați sub vraja
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
de H.M. (memoriile sunt inventate, doar romanele spun adevărul gol-goluț) indică raportul autentic dintre viață și operă. Aici se află lecția cea mai interesantă însușită de Jay Parini, care face din H. M. personaj zguduitor, căci „homo fabulator” depășește prin complexitate arhetipul lui Odiseu, de „homo viator”
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
formulare a lui Laurențiu Ulici e aceea conform căreia "promoția "70" ar fi un efect al Echinoxului. Dacă ar fi să extragem cîteva din acele elemente care definesc spiritul echinoxist, am începe cu valorizarea esteticului ("evazionismul") și, corolar ei, nostalgia arhetipului cultural (Biblioteca - Universitatea - Cultura ca spații formatoare, înțelese elitar). Apoi constatăm un anume conservatorism și inapetența pentru teribilism sau avangarde: "nu-i vorba de o rezistență la ideile inovative, ci de un soi de sensibilitate academică pe care Clujul profund
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
între stimuli" și modificarea relației dintre exterioritate și interioritate și "poliperspectiva", "simultaneitatea", "instantaneitatea" și sinteză feluritelor (i)realități nu sînt decît trăsături ale fenomenologiei onirice. Visul, acea cale regală pentru cunoașterea sufletului, după spusele lui Freud e resimțit (intuit) că arhetip al poeziei. Ni s-ar putea obiectă: visul e absolut spontan, ergo inform, ergo scăpînd oricărei finalități, inclusiv celei estetice. Iată ce spune în această privință C.G. Jung: "Visul, ca orice proces viu, nu este doar o înlănțuire cauzala, ci
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
care Coman își concepe volumele de poeme. (Aici se aseamănă cel mai mult, dintre congenerii săi, cu Teodor Dună. Catafaziile acestuia erau, în ciuda bunei orchestrări morfologice, nici mai mult, nici mai puțin decât niște insistente sondări de ferment arhetipal.) Tentația arhetipului există și la Coman. El e, în definitiv, un tată profund. Levitația, frecventă aici, e o consecință a înrădăcinării. Poza călătorului care rătăcește, folositor, cu o oaie pe umeri are izvoare în scenariile semitice. Alipirea trece, de la un moment încolo
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]