1,821 matches
-
2010 în Catedrala armeană "Sfinții Arhangheli" din București de către episcopul Nathan Hovhannisian (reprezentant al catolicosului de Ecimiadzin). La această ceremonie au asistat episcopul vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul (delegat al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române) și arhiepiscopul romano-catolic Ioan Robu. După întronizare, arhimandritul Datev Hagopian a efectuat o serie de vizite pastorale la comunitățile armene din România. El s-a aflat la Suceava la 11 februarie 2011 , la Pitești la 16 februarie și la Iași în perioada 25-28 februarie 2011, aici întâlnindu-se
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
avea să fie arsă în anul 1601 - împreună cu Mănăstirea „Sfântul Nicolae”, tot din Brăila, ctitorită la 1595 de Mihai Viteazul - la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de mitropolitul Meletie al Proilavului și arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. Din documentul de mai sus reiese cu certitudine că Mitropolia exista la Brăila în 1595, apelativul de „mică” atribuit de brăileni putând fi interpretat atât ca indicând
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
eliberării temporare a orașului de sub stăpânirea otomană (1595-1601). Mănăstirea avea să fie arsă, împreună cu biserica Mitropoliei Proilaviei, în anul 1601, la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de Mitropolitul Meletie al Proilavului și Arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. dependentă de mitropolie, a devenit metoc al Mănăstirii Karakalu din 1648, fiind restaurată de paharnicul Gheorghe, fratele domnitorului moldovean Vasile Lupu, iar mai târziu, de Sfântul Voievod
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
sale culturale ce au apărut astfel în cele două Europe. Farrell a realizat prima traducere în limba engleză a lucrării ""Mistagogia Duhului Sfânt"" scrisă de către Patriarhul Photius I al Constantinopolului (în secolul al IX-lea). Cartea include o prefață a Arhimandritului (acum Arhiepiscop) Chrysostomos de Etna. El s-a concentrat pe Sfanțul Maxim Mărturisitorul, publicând ""Liber arbitru la Sfanțul Maxim Mărturisitorul"" (cu o prefață de Timothy Ware - acum Episcopul Kallistos Ware) și ""Disputa cu Pyrrhus"". El a scris, de asemenea, o
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
preot în anul 2001 și tuns în monahism în 2008, pe seama Mănăstirii Sfântă Treime din Albă Iulia (Catedrală arhiepiscopala), la inițiativa arhiepiscopului Andrei Andreicuț. În același an a fost ridicat la rangul de protosinghel, iar în 2011 la cel de arhimandrit. Relația caldă și eficiența, din punct vedere pastoral, cu credincioșii catedralei și mai cu seamă cu studenții din mediul universitar albaiulian l-au recomandat că prietenul și duhovnicul tinerilor. Poate tocmai din acest motiv prima sa lucrare editata a fost
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
Arhimandritul (n. 7 martie 1886, Secuieni, Bacău - d. 8 august 1964) a fost stareț al mănăstirii Secu între anii 1912 - 1915. Amintirea acestui monah este exemplară: pe când toți forțau trimiterea tuturor pieselor de tezaur spre instabila Rusie, și „au început să
Ilarion Bălăiță () [Corola-website/Science/327023_a_328352]
-
artistice de sorginte occidentală, pe care le aplică iconografiei tradiționale, pictori aparținând cel mai probabil mediilor artistice rusești"”. Acest fapt rezultă și din scrisoarea pe care Matei Basarab o trimite țarului Mihail I al Rusiei la 20 februarie 1644, prin intermediul arhimandritului Grigore de la mănăstirea athonită Sfântul Pantelimon, prin care cerea țarului „"să poruncească pictorilor săi aleși să ajute pe cuviosul arhimandrit să îndeplinească cele cerute de noi, adică sfânta artă a zugravilor de icoane"”. Sfințirea picturii în anul 1649 este consemnată
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
rezultă și din scrisoarea pe care Matei Basarab o trimite țarului Mihail I al Rusiei la 20 februarie 1644, prin intermediul arhimandritului Grigore de la mănăstirea athonită Sfântul Pantelimon, prin care cerea țarului „"să poruncească pictorilor săi aleși să ajute pe cuviosul arhimandrit să îndeplinească cele cerute de noi, adică sfânta artă a zugravilor de icoane"”. Sfințirea picturii în anul 1649 este consemnată pe un filacteriu (casetă cu text) dispus alături de portretul din pronaos al primului egumen al mănăstirii, Vasile. Pictura originală s-
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
învelitoare de șiță. Un document din 1672 îl menționează pe egumenul mănăstirii pe nume Evghenie de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. În locul bisericii de lemn se zidește însă actuala construcție abia la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar, la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu care, între 9 și 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneți spre Tismana, încuviințează și sprijină ridicarea unui locaș de cult (domnitorul dăruiește 300 de taleri spre folosul zidirii bisericii). Adevărații ctitori
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
pusă în evidență de chipurile sfinților sârbi: Sfinții Cuvioși athoniți Simeon și Sava (1200; 1235), tată și fiu, foști domnitori ai Serbiei, Ștefan Dușan (1308-1355), Sfinții Mucenici Chiric (în vârstă de 3 ani) și mama sa Iulita, pictați la cererea arhimandritului Vasile și a lui Milco. Subiecte ca Sfântul Sava și Simeon, Sfântul Nicodim, pruncul culcat pe disc sunt inspirate din pictura catoliconului Mănăstirii Hilandar, relevând și influențe externe asupra canonului pictural tradițional specific fondului artistic românesc ce se cristalizase până în
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
domnitor sârb Ștefan Dușan (1331-1355) ce se află în pronaos, asemănător cu cel de la Hilandar, pare a fi singurul din țară. Prin modul artistic de realizare a portretului este exprimată toată venerația ctitorului Milco Băiașul și a primului egumen Vasile Arhimandrit pentru eroul național al țării lor de origine. Specifice stilului brâncovenesc sunt și tablourile votive. De la Mănăstirea Hilandar se mai păstrează câteva obiecte de patrimoniu, primite în dar: o cădelniță suflată în argint în filigran, un potir inscipționat, un relicvar
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
pe locul unei biserici din 1793 distrusă de un incendiu în 1913. Biserica se află pe lista monumentelor istorice din județul Argeș sub codul LMI . Biserica veche cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a fost construită între anii 1779-1793 de către arhimandritul Partenie, pentru nevoile spirituale ale locuitorilor din Curtea de Argeș și cartierelor mărginașe: Groape, Marina, Poștei, str.Oltenilor. Nu există date referitoare despre construcția acestei biserici. Ea era prevăzută cu un cimitir și este pomenită și înainte de anii 1876 și 1877. În
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
sa din scaun un an mai târziu, să obțină un firman al sultanului Mahmud I-ul prin care raiaua Hotinului intra sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Proilaviei. După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei dar nici nu a intrat în componența Mitropoliei Proilaviei. Disputa începută de mitropolitul Filotei avea să fie soluționată printr-un compromis care v-a rămâne în vigoare
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Ureache preot desăvârșit la schitul Nalt al mitropoliei Hotinului. Leat 1758, August."” Pe perioada păstoririi sale, Daniil avea să numească doi episcopi ai Hotinului, pe Neofit, menționat la 1765 și Amfilohie (1767-1769), care arată într-o scrisoare din 1768 către arhimandritul Zosima din Kiev că a fost sfințit de trei arhierei, între care „"Daniil al Proilavului”". Între anii 1768-1774, are loc un nou război ruso-turc, fapt care face ca între 1769-1774 toate teritoriile din jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, împreună cu Moldova și Țara
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
La 17 aprilie 1943 tânărul Andrei primește logodirea Marelui Mire (tunderea în monahism) cu numele de Antonie în cinstea Sfântului Antonie de Kiev (al Peșterilor). Tunderea în monahism a avut loc la mănăstirea Podvorja, stareț și duhovnic al acesteia fiind Arhimandritul Atanasie (Neceaev). Andrei Blum a lucrat ca medic până la 27 octombrie 1948, atunci când, Mitropolitul Serafim (Lukianov) îl hirotonește diacon [1]. În data 11 decembrie 1948 același Mitropolit Serafim (Lukianov) îl hirotonește preot și îl trimite la Marea Britanie ca preot spiritual
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
La 1 septembrie 1950 este numit paroh al Bisericii stavropighiale Sf. Filip Apostolul și Sf. Serghie din Londra. 07 Ianuarie 1954 este dată în care este ridicat la rangul de Egumen, iar în 9 mai 1956 ridicat la rangul de Arhimandrit. În luna decembrie a aceluiași an a fost numit Paroh la Biserica Adormirea Maicii Domnului și Tuturor Sfinților din Londra. Rangurile de stareț al Bisericii, Catedrală mai târziu, așa cum o lasă înainte de plecarea sa. La data de 29 noiembrie 1957
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
al lui Ciprian rămân necunoscute. De la o vârstă fragedă, a intrat ca novice la Mănăstirea Machairas, unde a primit educația elementară și a fost hirotonit diacon în 1783. Ulterior, în 1784, l-a însoțit în Moldova pe starețul mănăstirii sale, arhimandritul Haralambos, în cadrul călătoriei acestuia cu scopul de a obține ajutor economic pentru a face față datoriilor mari cu care se confrunta atunci așezământul său. Acolo a fost hirotonit preot și a fost angajat ca paroh al bisericii domnești. În timpul șederii
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
loc fără rezistență. Ciprian a încercat să-i convingă pe ciprioți să se supună ordinelor (o atitudine asemănătoare a avut și patriarhul Grigore al V-lea) și l-a asigurat pe pașa Küçük Mehmet de obediența grecilor. În ciuda acestor eforturi, arhimandritul Theofylaktos Thisefs a răspândit în Larnaca o proclamație, cu scopul de a-i ridica la luptă pe grecii din Cipru - ceea ce a fost denunțat de către guvernatorul turc la Înalta Poartă. Sultanul i-a dat lui Küçük permisiunea să aresteze participanții
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
remarcă a fi o comunitate a credinței în Dumnezeu, în cadrul căreia se regăseau teologi, profesori, călugari, studenți etc. Întâlnirile de la Mănăstirea Antim aveau loc joia, în biblioteca sau în pridvorul mănăstirii și erau prezidate de către starețul din acea vreme, Părinte Arhimandrit Vasile Vasilache. Se citeau piese literare (comentate apoi dintr-o perspectivă teologică), texte scripturistice, patristice și filosofice, sau erau dezbătute chestiuni diverse din actualitatea imediată, culturală, economică și socială din România postbelică. Câteva dintre subiectele abordate cu predilecție erau: Isihasmul
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
1987) pe seama Mănăstirii Sâmbăta de Sus de către mitropolitul Antonie Plămădeală, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. A îndeplinit mai multe sarcini în cadrul mănăstirii: iconom (1984-2000) și duhovnic (din 10 iulie 1992). Mai apoi a fost hirotesit protosinghel (15 august 1994) și arhimandrit (15 august 1998). După plecarea în SUA a arhimandritului mitrofor Irineu Duvlea (stareț al mănăstirii în perioada 1993-2000), arhimandritul a fost numit la 7 decembrie 2000 ca stareț al mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (județul Brașov), cumulând din 20
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
Plămădeală, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. A îndeplinit mai multe sarcini în cadrul mănăstirii: iconom (1984-2000) și duhovnic (din 10 iulie 1992). Mai apoi a fost hirotesit protosinghel (15 august 1994) și arhimandrit (15 august 1998). După plecarea în SUA a arhimandritului mitrofor Irineu Duvlea (stareț al mănăstirii în perioada 1993-2000), arhimandritul a fost numit la 7 decembrie 2000 ca stareț al mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (județul Brașov), cumulând din 20 ianuarie 2001 și funcția de exarh al mănăstirilor din
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
sarcini în cadrul mănăstirii: iconom (1984-2000) și duhovnic (din 10 iulie 1992). Mai apoi a fost hirotesit protosinghel (15 august 1994) și arhimandrit (15 august 1998). După plecarea în SUA a arhimandritului mitrofor Irineu Duvlea (stareț al mănăstirii în perioada 1993-2000), arhimandritul a fost numit la 7 decembrie 2000 ca stareț al mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (județul Brașov), cumulând din 20 ianuarie 2001 și funcția de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului; a îndeplinit aceste sarcini până la alegerea sa ca
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
Române (2014). Ca urmare a întronizării episcopului Andrei-Nicolae Moldovan ca episcop al Covasnei și Harghitei la 15 februarie 2015, Arhiepiscopia Sibiului a rămas fără episcop-vicar. Astfel, la 7 mai 2015, Sinodul Mitropoliei Ardealului l-a desemnat prin vot secret pe arhimandritul Ilarion Urs ca unul dintre cei doi candidați pentru funcția vacantă, celălalt fiind arhimandritul Macarie Țuțul, marele eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Sibiu. În ședința sa din 3 iunie 2015, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales în
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
Harghitei la 15 februarie 2015, Arhiepiscopia Sibiului a rămas fără episcop-vicar. Astfel, la 7 mai 2015, Sinodul Mitropoliei Ardealului l-a desemnat prin vot secret pe arhimandritul Ilarion Urs ca unul dintre cei doi candidați pentru funcția vacantă, celălalt fiind arhimandritul Macarie Țuțul, marele eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Sibiu. În ședința sa din 3 iunie 2015, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales în postul vacant de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu 25 de voturi din 40 valid
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
marele eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Sibiu. În ședința sa din 3 iunie 2015, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales în postul vacant de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu 25 de voturi din 40 valid exprimate, pe arhimandritul Ilarion Urs, cu titulatura de „Făgărășanul”. Arhimandritul Ilarion Urs a fost hirotonit ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului la 7 iunie 2015 în biserica Mănăstirii Sâmbăta de Sus. Soborul de ierarhi care a oficiat această hirotonie a fost condus de mitropolitul
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]