5,079 matches
-
scurg în nemișcarea mată. Sub fereastră... Sub fereastră s-a strâns singurătatea, Să-mi vindece tristețea ostenită, Și las să îmi cuprindă încet cetatea, Tăcerea grea atât de ruginită. Un vis captiv în lumea de cenușă, Suspină-n cripta-mi arsă și tresare, Când șoapte bat din ușă-n ușă, Purtând regrete de dorinți amare. Moare-n mine gândul fără de cuvinte, Și rugi și lacrimi plutind fără puteri, Și-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte, În soarta ta să fiu și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Kobo Abe Harta arsă Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru ORAȘUL - infinitate delimitată. Un labirint În care nu te rătăcești niciodată. Pe harta personală, fiecare bloc este notat cu exact același număr. Chiar dacă nu știi pe unde so iei, tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avea de ce să-mi mai fie teamă de mărturii false. Nu era cazul să mi se aducă nici o Învinuire deocamdată, cel puțin nu pe-aici. Am apăsat pe accelerator. Mașina s-a urnit cu greu și-mi mirosea a cauciuc ars. Am dat curba. Fețele palide ale femeilor adunate În jurul băiatului ce scăpase de la moarte ca prin urechile acului fără nici o picătură de sînge și fără oase rupte au dispărut În oglinda retrovizoare și a apărut În schimb cerul alb, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mașina, domnule. CÎnd am luat-o spre ușă, se ridică și el și Își puse haina. — Mă retrag și eu. Îmbrăcat astfel, părea din nou un zid negru. CÎnd trecu pe lîngă fată, o pișcă de nas. Fata sări ca arsă, dar nici măcar atunci nu scoase vreun scîncet. — Nu uita să-i transmiți șefului ce te-am rugat. Luîndu-și paltonul din colțul În care și-l lăsase, și-l atîrnă pe umeri. Nu-mi pasă cîte zile am de așteptat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ondulat și poate că și albul era un efect difuz al acelgiași cauze. Deoarece subiectul era mult aplecat În față, din unghiul meu de vedere numai protuberantele șirei spinării, rînduite precum niște morminte săpate În nisip erau de culoarea făinii arse... Culoarea m-a tulburat profund. Părul aproape invizibil precum țesătura din catifeaua cea mai scumpă și moale... Piele fină, cu nuanțe maronii ca de băiețandru. Bineînțeles că oricît ar fi de măiastră tehnica fotografică, tot nu poate surprinde cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
condimente japoneze. Paste făinoase preparate cu condimente japoneze. Uscațele. 1912-1925. Orez și carne condimentată cu curry (preparat din rădăcină de curcumă, usturoi și diverse mirodenii). O rogojină măsoară 1,80x0,90 m. Prune murate. FILENAME \p \\Gabi\d\Carti editura\Harta arsa\Surse\operat\harta arsa.doc PAGE 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
preparate cu condimente japoneze. Uscațele. 1912-1925. Orez și carne condimentată cu curry (preparat din rădăcină de curcumă, usturoi și diverse mirodenii). O rogojină măsoară 1,80x0,90 m. Prune murate. FILENAME \p \\Gabi\d\Carti editura\Harta arsa\Surse\operat\harta arsa.doc PAGE 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și de exprimare. Înseamnă să mori pe rând, în diferite dimensiuni: mori profesional, erotic, social, mori folosind mai puțin curent, telefon, autobuz. Ei aici nu vor să moară până nu mor. Nu au o psihologie parastaso-centrică. Andrei a sărit ca ars: - Uite, fir-ar ei să fie. În loc să stea la locul lor pe acasă, să vadă de nepoți și să se îngrijească de ce lasă moștenire, se gândesc nenorociții la sex. Păi să ne lase pe noi, ăștia tineri, cu treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-atunci brusc am realizat că, de fapt, se trage în noi și m-am ridicat și-am fugit spre salcâmii de la marginea trotuarului. Era un haos cumplit, un clocot difuz de tropăit de bocanci, urlete și miros de pulbere arsă. Am scăpat printr-un gang care ieșea afară din piață. Totul se golise. Am plecat spre profesorul Radu; acasă, în garsoniera pe care o închiriasem, nu mai era chip să mă duc. Voiam să dorm la el, și-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
peste tot conducerea. Am predat pistolul mitralieră și am plecat. Eram obosit și mi-era foame, și nu mai fusesem demult pe-acasă. Când m-am apropiat de garsoniera unde stăteam atunci, pe jos era o cununiță cu câteva lumânări arse. Câțiva prieteni care știau că am fost în 21 în Piață, dar nu mă mai văzuseră de atunci, m-au căutat pe la morgă fără să mă găsească și crezuseră că am murit. Mi-au aprins lumânări și mi-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-a dat” sau nu ni s-a făcut. Ne-am oprit în două locuri. Unul a fost un magazin la marginea unei livezi de mere. Magazinul avea produse din merele din spate: apple cider, mere mere, mere în zahăr ars și alune, gem de mere, plăcinte cu mere, mere uscate, ceai de mere. O poezie cu mirosuri foarte plăcute și puteai gusta din fiecare. Dar în plus aveau și pere. Următorul loc de popas a fost un American Bufet, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
predau la Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am înăbușit-o fie sub raționalitatea workoholism-ului, fie sub pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor, inclusiv de cei duși, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cimitir și a rămas ca părintele să puie pe cineva să facă o cruce și s-o așeze la căpătâiul mormântului. A trecut o săptămână, două, mai multe; frunzele, în țintirim, se scuturau din copacii rari pe morminte; iarba era arsă de cele dintăi brume ale toamnei. Ațe de painjen se aninau de crucile sărace, de copacii mâhniți, și sclipeau ca niște fire de argint în soarele prietinos. Amurguri de purpură înflăcărau rămășița de frunze de prin copaci; vânturile duioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu se vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul Dumitrașcu își opri calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmă. La dreapta noastră deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Măi bădișorule! rosti el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus căciula cu mâna stângă: — Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângă pădure... tot pe margine... pe lângă curțile cucoanei Roza... da’ acelea nu se văd... pe lângă moșia lui domnu Todirescu și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mare, dureros, și dintrodată își aminti de lovitura boambei de plumb. Își întoarse capul. Întrebă încet, stânjenit: Da’ el de unde-i? și ce face? Omul deodată începu să geamă, apoi întinse mânile, parcă se apăra de ceva: două mâni negre, arse, uscate, noduroase ca niște vreascuri, două mâni de rob al pământului. —E muncitor... zise încet chihaia. —Îs un biet om muncitor... gemu bolnavul deschizând ochii cu albul mărit. M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic! nu trebuie nimic!... țipă cu spaimă, cu ochii învăpăiați, Rifca. Lumea din uliță se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pulberile negre ale drumului. Privea trist în gol cu doi ochi verzi, înfundați sub frunte și sub sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-ai „închis bucla“ pentru că nu prea ar avea rost să te întorci acasă. De-abia suntem în stare să ne înveselim pe noi, dar pe de-alde tine. Către: Magicianscgirl 1@yahoo.com De la: Lucky Star PI @yahoo.ie Subiect: Părinte ars Mama și tata întorși din Algarve. Tata ars nasol de soare. Arată ca Marlow în Singing Detective. Fe fe caraghios. Capitolul 3tc "Capitolul 3" Junghiurile m-au trezit la ora obișnuită - pe la cinci dimineața. Mecanic, am înghițit câteva calmante, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
avea rost să te întorci acasă. De-abia suntem în stare să ne înveselim pe noi, dar pe de-alde tine. Către: Magicianscgirl 1@yahoo.com De la: Lucky Star PI @yahoo.ie Subiect: Părinte ars Mama și tata întorși din Algarve. Tata ars nasol de soare. Arată ca Marlow în Singing Detective. Fe fe caraghios. Capitolul 3tc "Capitolul 3" Junghiurile m-au trezit la ora obișnuită - pe la cinci dimineața. Mecanic, am înghițit câteva calmante, apoi am rămas nemișcată, mi-am închis ochii strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar din păr mi se scurgea un firișor de apă înghețată care-mi scălda neîncetat ochii arși de plâns. Am tremurat din nou, am tușit zdravăn, când un glas de femeie mă chemă: „Fetițo, fetițo, vino aici!“ Plimbându-mi ochii în toate direcțiile, am văzut, foarte sus deasupra mea, în cadrul unei ferestre boltite, o basma în dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Librarii sustraseră privirilor lucrările care puneau la îndoială dogmele și tradițiile, culegerile de poeme în care erau slăvite vinul și plăcerile, la fel și tratatele de astrologie și de geomanție. Într-o bună zi, niște cărți chiar fură confiscate și arse mai apoi în curtea Marii Moschei. Treceam pe acolo din întâmplare, când micul rug da să se stingă, iar diverșii gură-cască se împrăștiau o dată cu fumul. O foaie care zbura mă informă astfel că în grămadă se afla opera unui medic-poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-l dea uitării! Numai că timpul se pusese în mișcare: anul creștin 1492 a început în ultima zi a lunii safar 897, iar înainte de ivirea zorilor, s-au auzit bătăi puternice în poartă. Mama a sărit din somn ca arsă și l-a chemat pe tata, care dormea în noaptea aceea lângă Warda. S-a dus să deschidă. Erau niște ofițeri ai sultanului care îi cerură să vină după ei călare; adunaseră deja mai multe zeci de persoane, printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]