3,559 matches
-
diametrului antero-posterior al toracelui și a celui transversal. Aparent punctul fix față de care se realizează această mișcare este la nivelul articulațiilor costovertebrale, dar se consideră că de fapt coastele sunt elementul dur, care formează un fel de mâner de găleată, articulându-se relativ mobil atât cu vertebrele cât și cu sternul. Mișcarea efectivă a coastelor atunci când mușchii intercostali externi se contractă depinde de stabilitatea relativă a coastelor adiacente. In mod particular coastele superioare sunt susținute de umeri, astfel încât contracția mușchilor intercostali
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
De ziua muncii este o menționare uzuală, comună a momentului În care ne aflăm, la soare localizeză unde se petrece faptul că pielea unui cal se usucă. Niciunul din cuvintele de mai sus și nici modul În care ele sînt articulate nu le face să se remarce, să iasă din registrul stilistic al vorbirii cotidiene prin care comunicăm În mod curent (și plat) ceea ce este sau se Întîmplă. Limbajul este unul de proces verbal constatativ. Neutru pînă la a da impresia
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
represive în interiorul propriului teritoriu. Datorită unui interes comun în a pune ordine în restricțiile de utilizare a forței, statele au dezvoltat arta înțelegerii și compromisului, care face posibilă societatea internațională. Watson (1987) argumenta ulterior că "o pledoarie puternică poate fi articulată pe baza sistemelor din trecut precum și a celor din prezent, și anume aceea că regulile și instituțiile sistemului se îndreaptă în mod normal și poate inexorabil către un punct în care membrii devin conștienți de valorile comune și sistemul devine
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
domesticității și distanțării? Și cum a fost construit conceptul de sine definit teritorial în opoziție cu un celălalt amenințător? De o mare importanță aici sunt problemele de concepere a securității în termeni spațiali și felul în care sunt definite și articulate amenințările și pericolele, dând naștere anumitor concepții despre stat ca subiect politic securizat. Debbie Lisle (2000) a arătat cum până și turismul modern participă la reporducerea acestei concepții spațializate a securității. Prin reafirmarea continuă a dinstincției dintre "siguranță aici și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoriilor raționaliste dominante, au îmbrățișat, și ei, cu entuziasm, noua perspectivă, deplasând-o de la periferie spre curentul principal al dezbaterii teoretice. Ecou al diviziunilor din cadrul teoriei critice internaționale, constructiviștii sunt împărțiți între moderniști și postmoderniști. Oricum, cu toții au încercat să articuleze și să exploreze trei afirmații ontologice legate de viața socială, afirmații despre care ei pretind că spun mai multe despre politica globală decât asumpțiile raționaliste rivale. Mai întâi, în măsura în care se poate spune că structurile pot modela comportamentul actorilor politici și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
capacitatea sa de a-i face și pe alții să-și asume costurile ocupației și ale reconstrucției. Reorientarea unilateralistă în politica externă americană, "războiul împotriva terorismului" și apariția războiului "preventiv" împotriva statelor criminale i-a determinat pe unii constructiviști să articuleze o concepție socială a puterii care împacă relația complexă dintre norme, legitimitate și putere hegemonică. Totuși, acesta rămâne un teren puțin străbătut (Ikenberry 2000; Cronin 2001; Barnett și Duvall 2004; Reus-Smit 2004a). Relevant este aici corpusul din ce în ce mai semnificativ de cercetare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sau iii, în urma exercițiilor efectuate au revăzut fișa fișa de control despre scrierea cu i, ii sau iii. Am observat că mulți elevi, care nu folosesc în vorbire articolul masculin l au tendința să nu-l scrie. Alți elevi nu articulau corect grupul substantiv + adjectiv. Când ordinea este substantiv + adjectiv se articulează substantivul, adjectivul rămânând nearticulat Ăfata frumoasă). Când avem adjectiv + substantiv se articulează adjectivul, iar substantivul rămâne nearticulat Ăfrumoasa fată). Se folosește incorect articolul proclitic și la numele care formează
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
despre scrierea cu i, ii sau iii. Am observat că mulți elevi, care nu folosesc în vorbire articolul masculin l au tendința să nu-l scrie. Alți elevi nu articulau corect grupul substantiv + adjectiv. Când ordinea este substantiv + adjectiv se articulează substantivul, adjectivul rămânând nearticulat Ăfata frumoasă). Când avem adjectiv + substantiv se articulează adjectivul, iar substantivul rămâne nearticulat Ăfrumoasa fată). Se folosește incorect articolul proclitic și la numele care formează genitivdativul cu articol enclitic Ăa/ al lui Maria, lui Cristina), corect
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
care nu folosesc în vorbire articolul masculin l au tendința să nu-l scrie. Alți elevi nu articulau corect grupul substantiv + adjectiv. Când ordinea este substantiv + adjectiv se articulează substantivul, adjectivul rămânând nearticulat Ăfata frumoasă). Când avem adjectiv + substantiv se articulează adjectivul, iar substantivul rămâne nearticulat Ăfrumoasa fată). Se folosește incorect articolul proclitic și la numele care formează genitivdativul cu articol enclitic Ăa/ al lui Maria, lui Cristina), corect fiind a/al Mariei , Cristinei . Ca aplicație a acestei reguli elevii au
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
canonul pamfletului polemic. Mai mult, printr-o cercetare cu adevărat performantă, sunt (de)construite, într-un mod elevat, un tipar discursiv aparte, o logică a expresivității textuale, după cum sunt formulate căile unei comunicări maximale specifice gazetăriei pamfletare. Toate acestea sunt articulate de Minodora Sălcudean în economia unui ceremonial de seducție și a unor mecanisme de persuasiune, ambele omologate sub sigla inconfundabilă a unei strategii discursive pe care scrie: "S. A. P. (Societatea pe Acțiuni Polemice) Tudor Arghezi". Ion DUR 1. Preliminarii Colocviul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se pot solidariza sau pe care o pot contesta. În teoretizarea lui Marc Angenot, retorica manifestului este o "retorică a continuității explicite", adică "ea întărește în enunț ceea ce, altundeva, ar putea fi presupus ori lăsat într-o stare latentă; ea articulează entimema în defavoarea toposului"163. În ipostaza unui discurs politico-ideologic, manifestul mizează, mai mult decât oriunde, pe o finalitate pragmatică, urmărind, la modul cel mai concret, influențarea atitudinii destinatarului. Trebuie semnalat faptul că, în această variantă, manifestul aparține, în marea majoritate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe atât de diferit în cel al expresiei și formei expunerii (semnatarii săi fiind Sorin Pavel, Ion Nestor și Petru Marcu Balș, alias Petre Pandrea). Dacă primul ia forma unei pledoarii ferme și punctuale, fără digresiuni inutile, și este logic articulat pe douăsprezece direcții-cheie, definitorii pentru identitatea autorului colectiv, cel de-al doilea este un pamflet-rechizitoriu, al cărui nihilism agresiv, caracteristic unei bune părți a tinerei generații interbelice, urmărește, ca finalitate imediată, să șocheze și să scandalizeze publicul cititor, abia apoi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
amestec instabil de interpret și ventriloc pe care-l numim psihanalist? E drept că animalul vorbitor rămâne "mut de admirație" în fața unei imagini frumoase și că niciodată nu va reuși să-și transmită în cuvinte percepția ca atare, să-și articuleze emoția imediată. Dar dacă nu i s-ar fi transmis nimic prin acea imagine, el n-ar fi rămas nemișcat în fața ei. Paradoxal, tocmai menținând specificitatea vizibilului în raport cu invizibilul, a imaginii în raport cu semnul, vom salva mai bine funcția ei de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Într-adevăr, semnul are în prezent de un asemenea prestigiu, încât toate imaginile vor să fie semne. Nu se va bucura de considerație, mântuire ori înălțare cel care artist, videast ori saltimbanc vrea să dea ceva de văzut, dacă nu articulează cel puțin niște semnificanți, o scriitură, o gramatică. În secolul al XII-lea, la Paris, știința nobilă era teologia și în umbra ei discursul încerca să înnobileze "imagierul". La sfârșitul secolului XX, teologia noastră poartă numele de semiologie, iar lingvistica
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
informatică: tot atâtea coeziuni sociale. Țesutul conjunctiv al societăților umane nu este același dacă mirabilia și memorabilia acestora sunt încredințate unei memorii colective, unui suport vegetal rar sau foarte abundent, unei benzi magnetice sau unor cipuri electronice. Și dacă am articula mai strâns memoriile materiale (pe care se înscriu înlănțuirile de urme) și mentalitățile colective? Comunitățile și comunicările? Sufletul societăților și corpul lor? Acest "și" încă opac am vrea să-l deschidem ca pe o cutie neagră. "Eficacitatea simbolică" Să revenim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care sticlarul și-ar căuta propriul suflet, în loc să privească lumea. La început, zeul este privit prin intermediul efigiei; mai târziu, efigia seamănă cu zeul; apoi îl face uitat; iar la sfârșit divinizat este sculptorul. Prezență, reprezentare, simulare. Cele trei momente care articulează istoria occidentală a privirii, pe o scară mare, par să se regăsească, pe una mai mică, în fiecare ciclu artistic. Ca într-o hologramă, unde fiecare parte este întregul, fiecare secvență plastică povestește tot filmul. Imaginea, mai întâi fuzională, devine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rămâne atunci subordonată producerii unei informații (rememorare utilă, enumerare contabilă, indicație tehnică). Să amintim constatările paleontologiei: când nu se mai mulțumește cu o gestică sau o mimică, transmiterea de sens are de ales între fonație și grafie (cuplul față-mână). Sapiens articulează sunete și trasează linii, două operații fără îndoială complementare. Acestea nu mai sunt semnale, ca la animale, ci semne. Scrierea fonetică nu este o creație ex nihilo a creierului, ea provine din acel grafism ambiguu care explică dublul sens al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deficitul? Prin cultură, răspundea Malraux. Dar, în fața religiilor instituite, știința este în afara concursului. Iar cultura, handicapată. Problema nu era deci bine pusă. Sensul trăit nu aleargă pe aceeași pistă cu formula matematică, nici nu poate "să facă oficiu de". Știința articulează adevăruri: obiectivă fiind, rezultatele ei transcend condițiile în care s-a născut. Ea este mondială prin vocație. O cultură articulează valori: subiectivitate colectivă, ea exprimă o experiență particulară. Este, prin natură, istorie și geografie. Nu putem cere adevărurilor să îndeplinească
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bine pusă. Sensul trăit nu aleargă pe aceeași pistă cu formula matematică, nici nu poate "să facă oficiu de". Știința articulează adevăruri: obiectivă fiind, rezultatele ei transcend condițiile în care s-a născut. Ea este mondială prin vocație. O cultură articulează valori: subiectivitate colectivă, ea exprimă o experiență particulară. Este, prin natură, istorie și geografie. Nu putem cere adevărurilor să îndeplinească funcția socială a valorilor, nu pentru asta sunt făcute. Etica cunoașterii n-a creat niciodată o religie. Trebuie, din nou
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a distanței dintre subiect și obiect, care până acum ținea întins resortul catharsisului. Odată cu aducerea generalizată la același nivel, este repus în cauză dualismul fondator al spațiului nostru de reprezentare clasică, acea separație între văzut și văzător în jurul căreia se articula vechea relație spectaculară, ilustrată de rampa ce separă, la teatru, scena de sală. Nu e o prostie să spunem că, în prezent, totul este în tot, căci e prima oară când sărim peste rampă. Showul este în real, iar telespectatorul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
retrezește, în orice caz, o apăsare oligarhică pe care grafosfera republicană, prin școala laică și ziarul ieftin, o atenuase considerabil. Imaginea înghite economic litera precum peștele mare pe cel mic. Sunt de-ajuns un laringe sau o imprimantă pentru a articula sau publica un discurs, dar pentru a propune o imagine electronică milioanelor de telespectatori (sau un afiș în cvadricromie trecătorilor), e nevoie în primul rând de capitaluri. Irupția simultană a banilor în imagine și a imaginii în persuasiunea colectivă contribuie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
constituie un limbaj pre-reflexiv. Fiind vorba de un limbaj specific, sui generis, necesită o hermeneutică specială. în lucrările mele am încercat să elaborez această herme neutică, dar am ilustrat-o practic, pe documente. Rămâne acum ca eu, sau altul, să articuleze această hermeneutică în mod sistematic.“ „în fapt, istoria religiilor nu este doar o disciplină istorică, precum, de pildă, arheologia sau numismatica. Ea este deopotrivă o hermeneutică totală, chemată să descifreze și să explice toate întâlnirile omului cu sacrul, din preistorie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
statul național modern, teritoriul, autoritatea și dreptul se ordonau centripet. Mondializarea le-a dezagregat, le-a destabilizat, statul pierzând părți din ele în profitul instituțiilor globale. Sunt tot mai evidente aranjamente care nu sunt exclusiv naționale sau exclusiv globale, ci articulează ordini spațio-temporale diferite, care au viteze diferite, în care se manifestă "efectele zonei de frontieră" unde regulile nu sunt prea clare... Sociologii gândesc încă în registrul în care naționalul este ordinea temporală specifică ce ar trebui distinsă de "temporalitatea hipermobilă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
36 (se consideră că acestea sunt înțelese ușor și la fel de către toți, dar de fapt ele sunt importante surse de neînțelegeri, de conflict). În epoca negustorizării generalizate, în lumea europocentrată, individul este obiect al celebrării continue. Dar noi opunem, în loc să articulăm într-o nouă manieră, natura și cultura, corpul, socialul, politicul, etica în contextele concrete. Ar fi mai nimerit să căutăm a pricepe cu modestie și sfială felurile în care omul se formează, se transformă pentru a scăpa structurilor și particularităților
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
conștiința, sunt proprietăți sinergice emergente ale efectelor colective ale mai multor procese din sisteme. Sociologia poate propune un model de sinteză transdisciplinară care ajută la priceperea emergenței, evoluției, auto-organizării sistemelor complexe 63. A fost propus un asemenea model 64 care articulează ideea de sistem (o entitate indivizibilă, a cărei structură internă care poate și trebuie prospectată are proprietăți emergente, a căror natură nu poate fi exprimată în termenii părților), ideea de relație (așa cum a fost ea promovată de N. Wiener), ideea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]