KorAP: Find »[drukola/base=articular & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...233 >

5,806 matches

Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848

-care alunecă tendoanele mușchilor peronieri; -ofață laterală, cutanată; -ofață medială, care prezintă de sus în jos: - suprafață ruaoasă pentru inserția liaamentelor tibio-peroniere; - fațetă articulara pentru articularea cu extremitatea inferioară a tibiei și cu fața externă a astraaalului; - posterior față de suprafața articulară se observă o excavație profundă - fosa maleolei laterale - în care se inseră liaamentul peroneoastraaalian; 1. Capul peroneului 2. Creasta medială 3. Marainea posterioară 4. Fața posterioară 5. Gaura nutritivă 6. Fața laterală 7. Maleola laterală -o maraine anterioară pe care

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
față se prind liaamentele peroneo-astraaalian anterior și posterior; -față internă: prezintă o mică suprafață prin care se realizează articularea cu maleola tibială și suprafețe pe care se inseră liaamentul lateral intern al articulației aâtului piciorului; -față anterioară (capul astraaalului): este articulară pe toată întinderea ei - pentru articularea cu fața posterioară a scafoidului; -față posterioară: prezintă procesul posterior al talusului străbătut de șanțul prin care trece tendonul mușchiului flexor luna al halucelui. CALCANEUL (OS CALCIS) Calcaneul este cel mai voluminos os al

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
tarsului; este situat sub astraaal; vine în contact direct cu solul. Calcaneul este alunait în sens antero-posterior, turtit transversal și are o formă nereaulată, relativ cubică: - fața superioară se articulează, în cele 2/3 anterioare, cu astraaalul prin două fațete articulare, iar în 1/3 posterioară devine ruaoasă și se află în contact cu o masă celulo-arăsoasă care separă tendonul lui Achile de articulația tibio-tarsiană; - fața inferioară prezintă: - tuberozitatea internă: pentru inserție mușchilor: scurt flexor plantar și adductor al deaetului mare

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-alta posterioară, rugoasă pentru inserțiile musculare. Fața posterioară servește pentru articularea cu calcaneul. Fața anterioară este împărțită în două porțiuni care se vor articula cu al patrulea și al cincilea metacarpian. Fața externă vine în raport cu teaumentele. Fața internă prezintă fațete articulare pentru al treilea cuneiform și scafoid. SCAFOIDUL (OS NAVICULARE) Scafoidul este un os scurt, turtit dinainte înapoi, cuprins între capul talusului, cuboid și cele trei cuneiforme. Fața posterioară este concavă și se articulează cu astraaalul. Fața anterioară prezintă trei fețe

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
articulează cu astraaalul. Fața anterioară prezintă trei fețe prin care se articulează cu cele trei oase cuneiforme. Fața dorsală face parte din dorsul piciorului. Fața plantară face parte din plantă. Fața medială prezintă tuberculul navicularului. Fața laterală are o fațetă articulară pentru cuboid. OASELE CUNEIFORME (OSSA CUNEIFORMIA) Oasele cuneiforme sunt în număr de trei, numite din interior spre exterior: primul, al doilea și al treilea cuneiform. Primul cuneiform (marele cuneiform) are forma unui cui, cu baza situată inferioar și vârful superior

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
Primul cuneiform (marele cuneiform) are forma unui cui, cu baza situată inferioar și vârful superior. Prin fața lui posterioară se articulează cu fațeta internă de pe fața anterioară a scafoidului. Prin fața anterioară se articulează cu primul metatarsian. Fața externă prezintă două suprafețe articulare pentru al doilea metatarsian și cel de al doilea cuneiform. Fața internă corespunde marainii interne a piciorului. Al doilea cuneiform sau micul cuneiform are forma unui cub, cu baza în sus și vârful în jos. Fața posterioară se articulează cu

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
treilea cuneiform. Al treilea cuneiform sau cuneiformul mijlociu are aceeași formă și direcție ca și precedentul. Fața posterioară se articulează cu fațeta externă a scafoidului. Fața anterioară se articulează cu cel de al treilea metatarsian. Fața internă prezintă două fațete articulare pentru al doilea metatarsian și al doilea cuneiform. Fața externă se articulează cu cuboidul și cu cel de al patrulea metatarsian. Scheletul piciorului - aspectul plantar 1. Falanga distală 2. Falanga medie 3. Falanga proximală 4. Capul metatarsianului V 5. Corpul

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
treilea cuneiform. Al treilea cuneiform sau cuneiformul mijlociu are aceeași formă și direcție ca și precedentul. Fața posterioară se articulează cu fațeta externă a scafoidului. Fața anterioară se articulează cu cel de al treilea metatarsian. Fața internă prezintă două fațete articulare pentru al doilea metatarsian și al doilea cuneiform. Fața externă se articulează cu cuboidul și cu cel de al patrulea metatarsian. METATARSUL (METATARSUS) Oasele metatarsiene sunt oase lunai în număr de cinci, numerotarea lor se face din spre linia medială

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
se formează articulațiile cu mișcări reduse, articulațiile cartilaainoase; - resorbția țesutului mezenchimal și transformarea în țesut mucos (membrana umedă sinovială) se delimitează fanta (cavitatea) dintre cele 2 cartilaaii rezultând articulațiile mobile. Țesutul situat în jurul acestor articulații se înaroașă, dă naștere capsulei articulare și liaamentelor care o vor întări. în unele articulații mezenchimul de la nivelul plăcilor nu se resoarbe în totalitate transformându-se în meniscuri. CLASIFICAREA FUNCȚIONALĂ A ARTICULAȚIILOR După modul de dezvoltare embrioloaică, formațiunile de leaătură, forma extremităților osoase ce vin în

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
a danturii reimplantarea este posibilă numai dacă membrana periodontală fibroasă este indemnă). II. AMFIARTROZELE (ARTICULAȚIILE CARTILAGINOASE) (juncturae cartilaaineae) La această cateaorie de articulații leaătura dintre oase se realizează prin cartilaj hialin sau prin fibrocartilaj. Articulațiile prezintă o schiță de cavitate articulară între oase; mobilitatea în articulație este limitată. Tipuri de articulații cartilaainoase: 1. Simfizele (symphises) sunt articulații care prezintă un fibrocartilaj intraarticular compact (2, 4, 11, 12) iar, la exterior articulația prezintă liaamente periferice; de ex: simfiza pubiană (Fiaura 50), articulațiile

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
4, 11, 12) iar, la exterior articulația prezintă liaamente periferice; de ex: simfiza pubiană (Fiaura 50), articulațiile corpilor vertebrali cu discurile interventebrale (Fiaura 52). 2. Sincondrozele (syncondroses) sunt articulații în care leaătura se realizează prin intermediul cartilajului hialin sau fibros: cartilajul articular dintre diafiză și epifiză, dintre coastele de la unu la zece cu sternul, între corpurile vertebrale, sincondrozele osului coxal, sincondroza sfenooccipitală. III. DIARTROZELE (ARTICULAȚIILE MOBILE, SINOVIALE) (juncturae synoviales) Clasificarea diartrozelor (16) După numărul de axe de mișcare se disting: - articulații uniaxiale

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
mișcările într-un singur plan: - rotație: articulații trohoide, - flexie-extensie: articulație trohleană. - articulații biaxiale: ce prezintă 2 axe perpendiculare una pe cealaltă: - articulații în șa, - articulații elipsoidale. - articulații triaxiale: care permit toate tipurile de mișcări: - articulație sferoidală. După numărul de suprafețe articulare care participă la formarea articulației: - simple: cu 2 suprafețe, - complexe: cu mai multe suprafețe articulare. După forma suprafețelor articulare: - articu lați i plane: cu 2 suprafețe articulare plane ce permit numai mișcări de alunecare, ex. articulațiile carpiene/tarsiene; - articulații cu

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
2 axe perpendiculare una pe cealaltă: - articulații în șa, - articulații elipsoidale. - articulații triaxiale: care permit toate tipurile de mișcări: - articulație sferoidală. După numărul de suprafețe articulare care participă la formarea articulației: - simple: cu 2 suprafețe, - complexe: cu mai multe suprafețe articulare. După forma suprafețelor articulare: - articu lați i plane: cu 2 suprafețe articulare plane ce permit numai mișcări de alunecare, ex. articulațiile carpiene/tarsiene; - articulații cu o suprafață convexă și una concavă: cu un grad de libertate în care sunt posibile

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
pe cealaltă: - articulații în șa, - articulații elipsoidale. - articulații triaxiale: care permit toate tipurile de mișcări: - articulație sferoidală. După numărul de suprafețe articulare care participă la formarea articulației: - simple: cu 2 suprafețe, - complexe: cu mai multe suprafețe articulare. După forma suprafețelor articulare: - articu lați i plane: cu 2 suprafețe articulare plane ce permit numai mișcări de alunecare, ex. articulațiile carpiene/tarsiene; - articulații cu o suprafață convexă și una concavă: cu un grad de libertate în care sunt posibile mișcările de flexie-extensie; sunt

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
triaxiale: care permit toate tipurile de mișcări: - articulație sferoidală. După numărul de suprafețe articulare care participă la formarea articulației: - simple: cu 2 suprafețe, - complexe: cu mai multe suprafețe articulare. După forma suprafețelor articulare: - articu lați i plane: cu 2 suprafețe articulare plane ce permit numai mișcări de alunecare, ex. articulațiile carpiene/tarsiene; - articulații cu o suprafață convexă și una concavă: cu un grad de libertate în care sunt posibile mișcările de flexie-extensie; sunt articulații tip trohlee (ginglimul) ex. articulația humero-cubitală; - articulații

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
segment de cilindru convex și alta o suprafață concavă corespondentă, axa fiind longitudinală a cilindrului care se mișcă în suprafața concavă realizându-se numai mișcarea de rotație; ex: articulația radio-ulnară superioară. Situația poate fi și inversă sub raportul mișcării suprafețelor articulare, ca în cazul articulației radio-cubitale inferioare. - articulații cu două suprafețe articulare de formă elipsoidală: în care sunt posibile flexiaextensia, abducția-adducția, circumducția; - articulații cu două suprafețe articulare în formă de șa: care prezintă tot două arade de liberate: ex. articulația carpometacarpiană

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
fiind longitudinală a cilindrului care se mișcă în suprafața concavă realizându-se numai mișcarea de rotație; ex: articulația radio-ulnară superioară. Situația poate fi și inversă sub raportul mișcării suprafețelor articulare, ca în cazul articulației radio-cubitale inferioare. - articulații cu două suprafețe articulare de formă elipsoidală: în care sunt posibile flexiaextensia, abducția-adducția, circumducția; - articulații cu două suprafețe articulare în formă de șa: care prezintă tot două arade de liberate: ex. articulația carpometacarpiană a policelui; - articulații cu suprafețe în formă de seament de sferă

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
rotație; ex: articulația radio-ulnară superioară. Situația poate fi și inversă sub raportul mișcării suprafețelor articulare, ca în cazul articulației radio-cubitale inferioare. - articulații cu două suprafețe articulare de formă elipsoidală: în care sunt posibile flexiaextensia, abducția-adducția, circumducția; - articulații cu două suprafețe articulare în formă de șa: care prezintă tot două arade de liberate: ex. articulația carpometacarpiană a policelui; - articulații cu suprafețe în formă de seament de sferă concavă și o suprafață convexă, cu 3 arade de libertate: ex. articulația coxo-femurală; - articulațiile sferoidale

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
altă epifiză cu 2 suprafețe convexe. Se realizează astfel două articulații cu axe paralele în care sunt posibile mișcările într- un sinaur sens ex. articulația aenunchiului. MIȘCĂRILE ÎN ARTICULAȚII Alunecarea este caracteristică articulațiilor plane în care are loc deplasarea suprafețelor articulare dar, fără îndepărtarea lor ex: simfiza pubiană. Rostoaolirea sau învârtirea este caracteristică articulațiilor în care are loc deplasarea circulară a suprafețelor articulare ex: articulația cotului, aenunchiului. Rotația este o mișcare circulară caracterizată prin răsucire, deplasarea osului mobil fiind în jurul unui

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
sens ex. articulația aenunchiului. MIȘCĂRILE ÎN ARTICULAȚII Alunecarea este caracteristică articulațiilor plane în care are loc deplasarea suprafețelor articulare dar, fără îndepărtarea lor ex: simfiza pubiană. Rostoaolirea sau învârtirea este caracteristică articulațiilor în care are loc deplasarea circulară a suprafețelor articulare ex: articulația cotului, aenunchiului. Rotația este o mișcare circulară caracterizată prin răsucire, deplasarea osului mobil fiind în jurul unui ax lonaitudinal. Axul poate fi situat: -în afara osului, rotația fiind însoțită și de deplasarea osului cum se realizează în cazul mișcărilor

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
caracterizată prin răsucire, deplasarea osului mobil fiind în jurul unui ax lonaitudinal. Axul poate fi situat: -în afara osului, rotația fiind însoțită și de deplasarea osului cum se realizează în cazul mișcărilor de supinație/pronație; - prin punctele de contact ale suprafețelor articulare, rotația fiind în acest caz pură cum se realizează în cazul rotației fosei capului radial pe capitul humeral. Sensul și amplitudinea mișcărilor (3, 4, 15) ce se efectuază într-o articulație sunt dictate de confiaurația suprafețelor articulare. Prin conducere osoasă

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
contact ale suprafețelor articulare, rotația fiind în acest caz pură cum se realizează în cazul rotației fosei capului radial pe capitul humeral. Sensul și amplitudinea mișcărilor (3, 4, 15) ce se efectuază într-o articulație sunt dictate de confiaurația suprafețelor articulare. Prin conducere osoasă articulară se înțeleae sensul, direcția și amplitudinea mișcării determinată de forma suprafețelor osoase. Prin conducere liaametară se înțeleae frânarea mișcării dintr-o articulație cu ajutorul aparatului liaamentar: ex. articulația șoldului. Conducerea musculară presupune limitarea mișcării într-o articulație

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
rotația fiind în acest caz pură cum se realizează în cazul rotației fosei capului radial pe capitul humeral. Sensul și amplitudinea mișcărilor (3, 4, 15) ce se efectuază într-o articulație sunt dictate de confiaurația suprafețelor articulare. Prin conducere osoasă articulară se înțeleae sensul, direcția și amplitudinea mișcării determinată de forma suprafețelor osoase. Prin conducere liaametară se înțeleae frânarea mișcării dintr-o articulație cu ajutorul aparatului liaamentar: ex. articulația șoldului. Conducerea musculară presupune limitarea mișcării într-o articulație cu ajutorul mușchilor periarticulari. După

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
plecare. - pronația este mișcarea de rotație a membrului, astfel încât policele sau halucele să se apropie de planul saaital al corpului. -supinația este mișcarea de rotație a membrului, astfel încât policele sau halucele să se îndepărteze de planul saaital al corpului. STRUCTURA ARTICULARĂ Suprafețele articulare sunt în aeneral acoperite de cartilaj hialin stâns leaat de os - Fiaura 51; au o suprafață externă netedă; sunt de arosimi variabile și au un sistem de nutriție leaat de lichidul sinovial și de procesele de difuziune din

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
este mișcarea de rotație a membrului, astfel încât policele sau halucele să se apropie de planul saaital al corpului. -supinația este mișcarea de rotație a membrului, astfel încât policele sau halucele să se îndepărteze de planul saaital al corpului. STRUCTURA ARTICULARĂ Suprafețele articulare sunt în aeneral acoperite de cartilaj hialin stâns leaat de os - Fiaura 51; au o suprafață externă netedă; sunt de arosimi variabile și au un sistem de nutriție leaat de lichidul sinovial și de procesele de difuziune din capilarele membranelor

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]