2,868 matches
-
tribunal, deși e puțin cam prea învechit, și exersat din plin, ca să fie atât de amuzant cum îmi pare mie, când stau în pat și planific. Dar, în general, înviorează un pic situația- măcar atât. Cu toate astea, presupune ca ascultătorul să fie cât de cât interesat, ca să poată asculta mai multe cuvinte odată. Sau, în cel mai rău caz, permite puțin contact vizual, cât să poată lua ființă însăși ideea că o persoană ar încerca să o amuze pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
an, 1946. Spune-mi tu, că doar tu asculți la aparatul de radio al lui Basie. — N-am ascultat la radio, domnule Maxted, răspunse Jim cu sinceritate, căci Basie era prea șiret ca să primească un englez În cercul secret al ascultătorilor. Știu că japonezii s-au predat la Okinawa. Sper ca războiul să se termine cuînd. — Nu prea curînd, Jim. Atunci ar putea Începe problemele noastre. Îi mai dai lecții de engleză soldatului Kimura? — Nu-l interesează să Învețe engleza, trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cât pumnul, a exclamat: „Nu mai plângeți așa, că toate astea s-au întâmplat acum peste nouăsprezece veacuri și pesemne nici nu s-au întâmplat întocmai cum vi le spun eu...“ Și-n alte cazuri trebuie să i se spună ascultătorului: „Pesemne s-a întâmplat...“ Am mai auzit povestindu-se despre un arhitect arheolog care voia să demoleze o bazilică din secolul al X-lea, nu să o restaureze, ci s-o facă din nou așa cum ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un povestitor pasionat. Avea obiceiul să comenteze istorioara și să insiste asupra moralei. Când spunea o anecdotă, obișnuia să explice, ca desert, care era poanta. Uneori continua, arătând diferența dintre poanta aparentă și cea reală. Interpretarea glumei Îi făcea pe ascultători să râdă În hohote, ceea ce Îl Încuraja pe bătrân să spună și altele, apoi să le explice și pe acelea. Era convins că ceilalți nu prindeau poanta și că era de datoria lui să le deschidă ochii. În tinerețe scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
indiană din tribul Cherokee. Lacul Vântului Șoptitor era șeful tribului alungat. —Povestește-mi. Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd tot timpul câinele ăla uitându-se la mine, cu ochii ăia maronii, așa de blând, de ascultător, de fericit că toți se ocupă de el, dând din coadă și lingând cu căldură pe oricine se apleacă spre el. Când Ronen i-a legat picioarele, l-a lins și pe el. Urechea i s-a rupt și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cealaltă. Auzeam cu toții, parcă, glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină, în jurul său. Pâlpâitul lumânării arunca un dans de umbre și lumini pe chipurile ascultătorilor. Nenea Mihalache îi sorbea cuvintele. El avea o mână bandajată. În fiecare zi își desfăcea pansamentul, ca să-și presare pe rană, o pulbere galbenă dintr-un borcănaș de faianță, peste o bubă care nu se mai tămăduia. Avea nenea Mihalache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de a nu fi trimis Înapoi pe front, descolăcindu-se În el ca un arc puternic. N-a povestit până acum nimănui cum a fost cu adevărat, dar a venit vremea să se descarce și Îi convine să aibă un ascultător tăcut și răbdător, care nu-l Întrerupe, nu-i pune Întrebări și nu face comentarii. Faptul că am fost rănit n-a fost cel mai rău. Într-un fel, asta a fost partea cea mai bună. Abia Îi schimbaserăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lichidități“ era formula ei permanentă. Niciodată însă mama nu le-a scos pe nas, nici fiului, nici, mai târziu, fiicei, taxa școlară lunară, ca pe un lucru pentru care copiii ar fi trebuit să se simtă datori și să fie ascultători. Niciodată n-au auzit de la ea: eu mă sacrific pentru voi. Faceți ceva în schimb! Ea, care nu avea decât prea puțin timp pentru o pedagogie delicată, atentă la urmările pe termen lung - dacă între sora mea și mine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atmosfera pe care o crea, întâmplărilor din filme. La una dintre ultimele vizite în Danzig am găsit biserica Sankt Johann schimbată. Se isprăvise cu depozitul de pietre, cu oasele și oscioarele. Podeaua nivelată, ferestrele cu geamuri, zidăria din cărămidă renovată. Ascultătorii ședeau pe șirurile de scaune până departe, în adâncul încăperii, atunci când am citit din nuvela mea În mers de rac. Și, în vreme ce scufundarea navei pline de încărcătura ei umană se desfășura rând după rând, iar eu, citind, verificam acustica bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de înotător timpuriu deprinse, plutonierul a fost din nou rapid în decizii: „Dați-i drumul, puneți mâna pe mitralieră și acoperiți-ne. Vă scoatem noi mai târziu...“ S-ar putea ca unul sau altul dintre infanteriștii ce și-au ridicat ascultători câte o bicicletă de pe suport să fi făcut încercarea de a-mi atenua spaima. Aceasta s-a pierdut, fără ca măcar s-o aud. La fereastra pivniței am luat poziție cu o armă cu care nu fusesem instruit. Soldatul, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exista din nou, atât asta, cât și cealaltă - s-a stins cu timpul, fără să-și piardă însă cu totul și valoarea la bursă. Totuși, chiar și atunci când cel mai fierbinte dintre toate zvonurile de latrină își găsea încă destui ascultători și mijlocitori - iar unii dintre ofițeri își lustruiau deja medaliile -, el nu putea sta în calea nevoii de școlire generală și specială, de revigorare morală pe temeiul Bibliei și de delicii culturale manifestată în întreg lagărul. În ceea ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aveam treizeci și nouă de ani și, din cauza înclinației mele de a spune pe nume lucrurilor prea mult timp trecute sub tăcere, eram considerat un ins turbulent. Discursul meu purta titlul Cuvânt despre obișnuință. L-am prezentat în germană, din cauză că ascultătorii erau în majoritate evrei de origine germană. Pe parcursul cuvântării am povestit și despre Ben și Dieter, despre echipele opuse de la spălătorie și de la bucătărie și despre acel education officer, care încerca să medieze între grupurile învrăjbite. În manuscrisul meu, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timp? - am și abandonat căruciorul gol și ea m-a luat de mână. Amândoi am fost atrași în afara drumului, pe cea mai apropiată claie de fân. Și eu trebuie să fi fost, într-adevăr, acela care s-a lăsat tras ascultător în fân, căci nu puține sunt amănuntele datorită cărora, pentru mine, Inge a rămas ușor de recunoscut - nu doar din cauză că a fost prima. Pe fața ei mare, care semăna cu luna-aproape-plină, se instalaseră pistrui. Dar ei n-au contat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vagonet; pe de altă parte, la suprafață, maistrul de sector și tatăl prietenos al celor trei fiice reușea să-mi traducă fraze din Manifestul comunist în realitatea săracă în calorii de după război. Amândoi mă agitau cu succes variabil. Ca bun ascultător, probabil că le-am stimulat zelul. Totuși, atunci când astăzi, în vremuri de dominație absolută a capitalului și în deplină proprietate a neputinței mele acumulate, îl chem încoace pe băiatul de la cuple de odinioară, îl atrag lângă pupitrul meu și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă înghesuiam printre lucrătoare, rareori mă frecam de casnice. Începând din toamnă, înghesuiala din fiecare dimineață m-a împins în sptele a două studente la actorie. Amândouă erau îmbrăcate cu haine înflorate. Destul de afectat și fără să se sinchisească de ascultătorii apropiați, vorbeau despre Hamlet și Faust, despre celebrul Gründgens, despre la fel de celebra Flickenschmidt și chiar mai celebra Hoppe, așadar despre vedetele de atunci ale teatrului din Düsseldorf: dubiosul maestru al artei prefăcătoriei, întruparea severă a tradiționalei discipline scenice și idolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când fiii i-au preluat ștafeta. Zadarnic am tăgădui-o: prezentul ne mână din urmă; nici eu nu-s Meng Tzi, dar nici numărul ascultătorilor săi, mulți și cumpătați, nu-l depășește aievea pe cel al harnicelor furnici care subminează lumea. Nu-s orator: poliloghia Îmi va fi scurtă ca a piticului; n-am nici un instrument cu cinci coarde: pelteaua Îmi va fi tulbure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a trimis simplu și triumfător o roză. N-a existat nici o disidență; vorbele, artificioase fiice ale omului, n-au putut ține piept rozei spontane, fiica Domnului. Cinci sute de mii de pesos au Încoronat pe loc indubitabila faptă de vitejie. Ascultătorii de radio, spectatorii și telespectatorii, și chiar acei amateurs Înrăiți și ocazionali ai ziarelor de dimineață și ai autorizatelor și copioaselor anuare medicale vor fi remarcat deja, fără doar și poate, Întârzierea cu care aducem vorba despre cazul Colombres. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
anume? Educatoare? exclamă Ionuț, neîncrezător. Vrei tu așa, Maria? Nu am hotărât, dar să știi că-mi place mult de tot..., șopti fata. Cum? Așa, ca doamna noastră? N-ai văzut că uneori e atât de supărată... Copiii nu sunt ascultători câteodată. Mai fac și prostii... Da, fac uneori și prostioare, dar ce plăcut este să-i înveți povești și jocuri! Este grozav să știi că toți copiii au învățat de la tine atâtea lucruri bune, folositoare în viață! Îi înveți pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
King Oliver, Scott Fitzgerald și Ben Webster În buzunare, povestind printre sticle de whisky că, demult, un ziarist a sugerat casei de discuri care edita albumele lui Leonard Cohen să pună și-o lamă de ras În țiplă, Gillette, pentru ca ascultătorii să nu-și mai piardă vremea, dispoziția sufletească și răbdarea cu căutatul prin baie, și să-și taie rapid venele pe Hey, that’s No Way To Say Goodbye În loc de-a se arunca, negăsind lamă, de la etajul 68 făcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Allegro (subintitulată „Trădare de țară”) debutează cu o frază muzicală energică, viguroasă, interpretată la tobe. Se aude un răpăit În crescendo care, deși bogat În alterații, evocă foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ajutorare, prietenie și respect reciproc”, „poporul român dorește să trăiască În bună Înțelegere și colaborare” cu Dumitru Bălăeț, cred, care semnează cinematograficul articol „Cui i-e frică de Partidul Socialist al Muncii?” DÎnsul umblă cu citate grele, Îndoaie pagina, memoria ascultătorilor. A citit-o pe Virginia Woolf, Între acte, dar și pe Shakespeare, scrie: „Iată Întrebarea care ne frămîntă: to be or not to be?” Cititorii lui nu știu acuma ce-ar putea să facă, tu bi or not tu bi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sterile au rămas gravide, fără contact sexual.” Și au născut cîte o frumoasă minge de ping-pong. După o astfel de știre fără contact sexual nu m-am mirat de cele auzite la emisiunea radio „Fără prejudecăți”. „Masturbarea nu dăunează deloc ascultătorilor noștri.” Totul e ca ascultătorii noștri să nu fie la volan. Ori la azil, unde poți muri fără prejudecăți și dintr-o acțiune mai puțin vioaie precum aceasta. Fănuș Neagu, În Țara, descoperă că „protestele Convenției Democratice sînt disperat crăcănate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
contact sexual.” Și au născut cîte o frumoasă minge de ping-pong. După o astfel de știre fără contact sexual nu m-am mirat de cele auzite la emisiunea radio „Fără prejudecăți”. „Masturbarea nu dăunează deloc ascultătorilor noștri.” Totul e ca ascultătorii noștri să nu fie la volan. Ori la azil, unde poți muri fără prejudecăți și dintr-o acțiune mai puțin vioaie precum aceasta. Fănuș Neagu, În Țara, descoperă că „protestele Convenției Democratice sînt disperat crăcănate”. Asta pare că vine dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ei? Al treilea cerc Ce să spun mai întâi? Cum să spun mai întâi? Nu vreau să vorbesc deloc despre mine, eu sunt numai vocea, ecoul faptelor lor, al gândurilor, al uneltirilor, al intențiilor, eu sunt cel de lângă, apropiatul, prietenul, ascultătorul, martorul care a strâns întreaga informație și o livrează acum din preaplinul său. Eu sunt cel cu care discuta în nopțile în care mă îmbătam într-atât, încât nu-mi mai aminteam decât vag ce spunea sau dacă a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în mine a dispărut sus pe cer și zgomotul este asurzitor, motorul și curentul de aer se tânguie îngrozitor și totuși peste aceste zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o propoziție, fie doar pentru mine însumi fie pentru vreun ascultător neatent, clar și fără emfază, repet aceste cuvinte: „Mă prăbușesc. Mă prăbușesc. Mă prăbușesc“. Și apoi se aude scrâșnetul final de metal sfâșiat, în timp ce bucăți din fuzelaj încep să se desprindă, până când dintr-o dată avionul se rupe și se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]