2,884 matches
-
tare constituie o altă marcă stilistică a planului morfologic. El formează frecvent în texte un superlativ al intensității cu care acțiunile se derulează. Sinonimă cu el este expresia ce mai, proprie unei perceperi subiectivizate, ce se dorește a fi indusă ascultătorului: „ce mai, să-l spânzure”. Excluderea unei alte posibilități augmentează desfășurarea epică și creează receptorului sentimentul copleșitor al iminenței nedorite. Un adverb modalizator recurent este cam: „Cam pe după codru verde”, „Pe cel drum cam părăsit”, „El cam în jos apuca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumea mitică marchează unicitatea faptelor: „Ce n-am văzut de când sînt!”. Interjecția prezentativă iată orientează și acutizează atenția pentru a vizualiza mai intens mișcările din scena artistică. Onomatopeea copiativă cu rol predicativ adaugă o percepție auditivă și transportă cu totul ascultătorul în mijlocul evenimentelor: „Aud’e numai ușile că jipzup!”. Nivelul sintactic al textului abundă de repetiții, ce afectează atât numirea prin substantiv a lumii, cât și descrierea ei prin adjective și animarea prin reluarea verbelor. Repetarea imediată a substantivului în versul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din cornu’ tău ș’om fașe?/ Om fașe uși la curți domniești-u,/ Curți domniești, împărătești-u./ Da’ din chielea ta ș’om fașe?/ Om fașe curăli la șăli”. Simpla comunicare a gesturilor nu are același impact, adresarea unei întrebări orientează conștiința ascultătorului spre importanța acțiunilor și finalitatea lor. Întrebarea disimulează un narator par derriere, așa cum se întâmplă în fragmentul următor: „Nu-ș’ ce răsărea,/ Nu știu, păr or măr?”, numai pentru a momi și mai mult ascultătorul în interiorul lumii poetice. Stârnirea curiozității, suspansul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
impact, adresarea unei întrebări orientează conștiința ascultătorului spre importanța acțiunilor și finalitatea lor. Întrebarea disimulează un narator par derriere, așa cum se întâmplă în fragmentul următor: „Nu-ș’ ce răsărea,/ Nu știu, păr or măr?”, numai pentru a momi și mai mult ascultătorul în interiorul lumii poetice. Stârnirea curiozității, suspansul instaurat de un narator care scapă firele epice numai pentru a le reliefa mai bine sunt toate tehnici stăpânite cu virtuozitate de povestitorii populari. Similară este și tehnica de a compara lumea eroilor cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semnale lingvistice. Mutarea accentului frazei pe gradul de tensiune descriptivă este un indicator pentru însemnătatea mesajului poetic. Adjectivele apreciative apar în structura frazei într-o relație sintactică de incidență ce vorbește despre același discernământ naratorial cu rol de ghidare a ascultătorului: „Crșșt’e-o flore d’in mormîntu fșt’ii, mîndră flore, da n-o șt’iut-o n’ime că ce fel d’e flore-i”. Antepunerea calificativului și intruziunea judecății în firul narativ așază instanța epică pe o poziție privilegiată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este o trăsătură metaforică prin care se elimină personajele și decorurile și se reține doar mișcarea înainte: , adică se reține fenomenul metaforic:. Narativitatea muzicii poate fi, în aceste condiții, ilustrativă sau autonomă, pentru că nu spune o poveste specifică și pentru că ascultătorul: . Ryan subliniază, în acest fel, importanța majoră a audienței în narațiunea muzicală și nuanțează faptul că: . În Overview of the Music and Narrative Field Emma Kafalenos arată că disponibilitățile de comunicare narativă ale muzicii constituie o preocupare constantă în studiile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și în acela al teoriei narative. Ea formulează o serie de întrebări prin care vizează relația muzicii instrumentale cu narațiunea și teoria narativă. Unele întrebări se referă la măsura în care sunetele percepute prin muzica instrumentală furnizează informații ce permit ascultătorilor să (re)construiască motive secvențiale dotate cu sens, altele se referă la măsura în care aceste motive sunt asemănătoare celor narative sau lirice, iar altele la importanța interpretării în procesul audiției muzicale. Kafalenos mai arată că, potrivit lui AnthonyNewcomb , muzica instrumentală
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
privitorul sau melomanul, asemenea lectorului pe care-l prezintă Roland Barthes atunci când se referă la scriptibil/scriptible , nu mai este simplu consumator, ci creator al picturii sau piesei muzicale. Altfel spus, așa cum crede compozitorul Benjamin Boretz , când lasă în seama ascultătorului actul final al creației muzicale, a face o audiție muzicală înseamnă a crea o compoziție care este o audiție muzicală speculativă. În mod potențial, câmpul experienței muzicale poate presupune o responsabilitate creativ-intelectuală pentru fiecare meloman care trăiește această experiență și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
așa cum ar spune semioticienii Școlii din Paris, că narativitatea muzicii ar trebui cercetată și la nivelul expresiei muzicale/Ănoncă musical și la nivelul interpretării muzicale/Ănonciation musicale. Mai înseamnă că există un tip de narativitate care transpare atunci când interpretul sau ascultătorul conectează un element din prediscursul intonațional sau colecția de motive din memoria colectivă cu o structură muzicală. Acest tip de narativitate nu poate fi analizat fără studiul interacțiunii dintre subiectul și obiectul implicate în procesul comunicării muzicale. În Cyberage Narratology
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Eu am avut de a face cu aceste redacții românești de la Europa Liberă, de la BBC, de la Vocea Americii etc. Oamenii se certau, ajungeau până la cuțite aproape, ca limba română pe care o folosesc să fie impecabilă, să nu aibă cumva ascultătorii români impresia că le vorbesc niște înstrăinați, să fie o limbă română extraordinar de pură. Se certau pe nuanțe ale unui cuvânt sau pentru pronunția cea mai exactă. Bun. Vine anu-l 1989, se dă drumul în România la presă
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
amintesc în schimb la Salonic. Am stat de vorbă despre filmul său, i-am spus ce mi-a plăcut (multe lucruri, mai ales tonul poveștii) și ce nu. A ascultat atent ; cred că Nemescu era unul dintre cei mai sensibili ascultători, o calitate cu atât mai prețioasă cu cât este din ce în ce mai rară la tinerii regizori. Era de acord cu obiecțiile mele. Mai mult, mi-a spus că el însuși nu era mulțumit exact de acele lucruri pe care le criticasem și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cutremurul din 1977 să fi constituit momentul în care postul de radio (deși exista de mai multă vreme) a devenit un accesoriu domestic cvasinațional ; atunci, în noaptea de 4 spre 5 martie, directorul Noel Bernard a deschis calea undelor spre ascultătorii care transmiteau mesaje către familii, prieteni și cunoscuți. A fost începutul unui success story care a continuat până la Revoluție. S-ar putea ca Solomon (al cărui Mare jaf comunist a fost lansat pe marile ecrane acum doi ani, într-o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
case, prestând de fiecare dată excelente „servicii” intelectuale, ținând lungi discursuri despre teme posibile și variate, vorbind, de exemplu, despre experiența sa brutală carcerală sine ira et studio, cu detașare, umor și uriașă vivacitate intelectuală, fapt ce ne permitea nouă, ascultătorilor săi, să ne „apropiem” și să înțelegem cu adevărat, dincolo de „clișeele” și „imprecațiile” pe care le exersau alți deținuți politici incapabili să-și depășească animozitatea firească și spiritul justițiar. Am găsit un remarcabil caz asemănător în cele cinci volume Închisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
jenă nu-i plezir!“ - zice o vorbă de cartier... Ceea ce mi se sugera era să declar că îmi place ceva, dar că, în același timp, mi-e rușine că îmi place. Să nu-mi ascund însă plăcerea, ca să se distreze ascultătorii. Să zică: „Uite domnule, ăsta, care părea om serios, declară pe șleau că îi place Romica Puceanu, sau Fărâmiță Lambru. Ce vremuri! Ce decădere! Cine ar fi crezut!?“ Am șarjat, brav: bine, doamnă, îmi place „Inel, inel de aur“ cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sau al comunicării, trebuie să conțină o poantă, un ce provocator, un șiretlic vesel. Nici o expunere fără o componentă de „entertainment“. O altă trăsătură caracteristică a pedagogului de școală nouă este apetitul pantomimic. Omul n-are stare, umblă neodihnit printre ascultători, e dinamic, demonstrativ, gimnastic. Îți arată ideile cu mâna, cu genunchii, cu coatele. Corpul participă năvalnic la formularea mesajului, conferința e, în bună măsură, o performanță motorie, iar conferențiarul - un bun exemplu de condiție fizică adecvată. Peste toate acestea, se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și ideile de neprețuit care îi trec prin cap sau prin gură, insul cu pricina e, practic, de neoprit. Publicul asistă înmărmurit la un îndelung orgasm solitar, la o specie de nevindecabilă impudoare. Subiectul discursului devine neesențial, ca și bunăstarea ascultătorilor. Esențială este exaltarea de sine a celui care vorbește, sentimentul lui că are de spus lucruri decisive, că nici un preț nu e prea mare pentru cine vrea să se adape de la nețărmuritele sale competențe. Viciul de primă instanță al ipochimenului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pur și simplu nu realizează cât vorbesc, pierd contactul cu ceasul, nu se pot acomoda la mecanica strictă a duratei. Alții sunt atât de absorbiți de subiectul de care se ocupă, încât uită de ei și de lume, își abandonează ascultătorii, nu mai percep situația concretă în care se află. Practic, monologhează somnambulic, în transă, atenți numai la desfășurarea completă și definitivă a argumentației proprii. Nu țin o conferință, ci scriu un capitol de carte, dacă nu toată cartea. Au un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prepotent. Despre public nu mai vorbesc. E, oricum, ultima roată la căruță. Prin urmare - și ca să n-o lungesc eu însumi peste măsură - recomand tuturor conferențiarilor să facă din concizia expunerilor lor un inflexibil criteriu de eficiență. Sănătos este ca ascultătorul să plece din sală nesătul, ca oaspetele de la o masă îmbelșugată. Restul e indigestieă Iubire și idolatrie Primesc de la un cititor pe nume Valentin Stângă următoarea întrebare: „Cum disting ca spectator (dar și ca trăitor, când e cazul) între iubire
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
versul la jumătate, intră cei din grupa a doua cu versul al doilea, suprapunându-se pe adoua jumătate versului celor din grupa-ntâia, cântecul întreg cântându-se în felul acesta, obținându-se un efect muzical foarte plăcut, mult apreciat de ascultători. Numărul colindelor celor două cete, din Streza, respectiv din Oprea este foarte mare. Economia lucrării de față nu ne permite a le însera aci pe toate, de aceea noi am ales numai câteva pentru cititor. Întregul repertoriu poate constitui pentru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
preveni confruntările pătimașe înainte ca agresiunea verbală să se producă. Cele zece porunci pentru managerii și supervizorii care doresc să evite agresiunea verbală I. Să nu ridici vocea. Comentariu: indiferent de conținutul mesajului transmis, un ton ridicat îl face pe ascultător să intre instantaneu în defensivă. Riposta ascultătorului la atacul dumneavoastră pune în mișcare rotițele confruntării. Agresiunea verbală își va face cu siguranță apariția. II. Să nu înjuri. Comentariu: pur și simplu nu o face - nu pentru că locul de muncă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
să se producă. Cele zece porunci pentru managerii și supervizorii care doresc să evite agresiunea verbală I. Să nu ridici vocea. Comentariu: indiferent de conținutul mesajului transmis, un ton ridicat îl face pe ascultător să intre instantaneu în defensivă. Riposta ascultătorului la atacul dumneavoastră pune în mișcare rotițele confruntării. Agresiunea verbală își va face cu siguranță apariția. II. Să nu înjuri. Comentariu: pur și simplu nu o face - nu pentru că locul de muncă nu este școala de duminică, ci pentru că un
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
întrebă ea pe un ton care-ți lăsa impresia că era gata să cânte. Mi s-a părut tare dulce. Am avut impresia că-mi recita o strofă dintr-o poezie. Asemenea unui poet care vrea să-și transmită sentimentele ascultătorilor. Indiferent de răspunsul pe care avea să mi-l dea în legătură cu ceea ce mă interesa pe mine, a meritat s-o aud repetând acele cuvinte. Mă gândeam că mi-ar fi plăcut să existe poezii cu titlul Istoria teatrului de păpuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de franci. 17. Încă din 1966, 42% dintre tinerii de 15-20 de ani dispuneau de un pick-up, Anne-Marie Sohn, Age tendre et tête de bois. Histoire des jeunes des années soixante, Hachette-Littératures, Paris, 2001, p. 68. 18. În 1967-1968, doi ascultători din trei posedau un aparat de radio cu tranzistori, Jean-François Sirinelli, „Le coup de jeune des sixties”, în La culture de masse en France de la Belle Epoque à aujourd’hui (coord. Jean-Pierre Rioux, J.F. Sirinelli), Fayard, Paris, 2002, p. 127
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mine-n gând Ca să visezi de mine! Și câte poezioare frumoase, Dintre sute de catarge, Mama de Mihai Eminescu, A venit aseară mama, de Vasile Militaru, Tricolor, de Ciprian Porumbescu, poezii de Iulia Hașdeu, de-ți înfrumusețau viața recitatorului și ascultătorilor, nu erau pe buzele noaste! La școală, dacă venea vreo inspecție, pe mine mă scula Doamna să citesc, să spun poezii. Citeam frumos, cu ton potrivit, dar cel mai mult eram meșteră la recitări, tot cu intonație potrivită: Mama De
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de la Ziarul de Iași, împrospătată de fostul meu coleg de gazetărie post-decembristă Constantin Iurașcu - Tataia. Ion N. Oprea CAPITOLUL I Un interviu acordat de autor reporterei Petronela Cotea Mihai de la Radio Iași, la data de 26 ianuarie 2009 Rep. Stimați ascultători, în județul Vaslui mergem în continuare astăzi și încercăm să descoperim alte și alte repere, care definesc într-un fel structura oamenilor născuți în acest colț al țării, comorile extraordinare pe care le poartă sufletul omului, mai ales al omului
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]