1,947 matches
-
fie cele mai importante. Informația transmisă prin presupoziții este foarte puternică, deoarece, așa cum spune Ducrot, locutorul Își asumă responsabilitatea pentru valoarea ei de adevăr. Acest lucru explică schimbarea raporturilor, din perspectiva interpretului, dintre aserțiune și presupoziție. Valoarea de adevăr a aserțiunilor Nu am mințit după ... Nu am Împrumutat după .../ Nu am spus ... după ... este discutabilă. Locutorul nu Își asumă adevărul lor așa cum o face În cazul presupozițiilor. Așadar, care este rostul presupoziției? De ce locutorul nu folosește, În enunțul său, doar aserțiunea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
aserțiunilor Nu am mințit după ... Nu am Împrumutat după .../ Nu am spus ... după ... este discutabilă. Locutorul nu Își asumă adevărul lor așa cum o face În cazul presupozițiilor. Așadar, care este rostul presupoziției? De ce locutorul nu folosește, În enunțul său, doar aserțiunea? Pentru că este imposibil. Pentru că un enunț nu poate fi În totalitate nou; o parte a informației sale vehiculate trebuie să fie deja cunoscută de către interlocutor. Așa cum am menționat deja, propozițiile derivate din presupoziții sunt asumate ca adevărate. Ele nu pot
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cazul concret analizat: De ce, totuși, Își asumă ministrul, sub umbrela largă a lui noi - exprimată lingvistic implicit, prin desinența specifică persoanei Întâi plural, minți-m, faptele foarte grave rezultate din presupoziții? El putea să construiască un alt enunț În care aserțiunea să fie aproximativ aceeași, dar cu alte presupoziții, mai puțin agresive asupra propriei imagini. Răspunsul la această a doua Întrebare depășește barierele lingvisticului/semanticii (care, oricum, sunt greu de trasat!) și trece În zona pragmaticii. El necesită accesarea/derivarea unor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
capabil să Înțelegi că ... TB dialoghează cu AN dar, de fapt, el se adresează, indirect, unui alt receptor, cetățeanul obișnuit - alegătorul care va vota peste 2 zile și care urmărește confruntarea celor doi. Printr-o Împletire abilă a presupoziției cu aserțiunea, TB, când Își asumă anumite fapte trecute, plasându-se pe aceeași treaptă de vinovăție cu candidatul său, când se distanțează brutal de acesta. Printr-o succesiune de presupoziții imposibil de negat explicit fiecare, datorită ritmului rapid de desfășurare a confruntării
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de vinovăție cu candidatul său, când se distanțează brutal de acesta. Printr-o succesiune de presupoziții imposibil de negat explicit fiecare, datorită ritmului rapid de desfășurare a confruntării, TB creează și controlează un anumit context În care să fie interpretate aserțiunile sale. Iată cele mai importante presupoziții care, speră TB, se vor insinua În mintea receptorului indirect pentru a constitui fundalul interpretării conținutului asertat al enunțului său. Noi avem o problemă. Simt că trebuie să spun asta. Poporul român este blestemat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
contextul presupozițional - și prin implicațiile acestuia, imaginea omului bântuit de remușcări, aflat la ceasul spovedaniei, al recunoașterii publice a greșelilor trecutului, iese, brusc, din zona responsabilității comune, a asumării prin noi/ amândoi și marchează un punct foarte important printr-o aserțiune tranșantă, a unui eu singularizat, care este menită să evidențieze diferența specifică fundamentală Între eu și tu, ca doi foști comuniști: E adevărat, eu nu am trăit din muncă politică. Abia acum realizează AN ce capcană i s-a Întins
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Între eu și tu, ca doi foști comuniști: E adevărat, eu nu am trăit din muncă politică. Abia acum realizează AN ce capcană i s-a Întins prin presupoziții și ce greșeală a făcut. Negarea implicației principale a acestei ultime aserțiuni (Spre deosebire de mine, tu ai trăit din muncă politică) Nici eu nu am trăit din muncă de partid. nu mai are nici un efect. Aserțiunea lui TB este menită să Împartă comuniștii În două categorii: prima, a comuniștilor nevinovați, netarați, din care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
i s-a Întins prin presupoziții și ce greșeală a făcut. Negarea implicației principale a acestei ultime aserțiuni (Spre deosebire de mine, tu ai trăit din muncă politică) Nici eu nu am trăit din muncă de partid. nu mai are nici un efect. Aserțiunea lui TB este menită să Împartă comuniștii În două categorii: prima, a comuniștilor nevinovați, netarați, din care făcea și el parte, care a fost nevoită să se supună regimului; a doua categorie, din care făcea parte AN, era cea a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Unii dintre noi nu mai avem mentalitate de comuniști. este o altă capcană. Acesta este un noi din care AD nu mai face parte. Pentru a nu lăsa loc de 65 interpretare a statutului acestui noi, se impune o altă aserțiune cu un tu detașant, prin care AN este exclus din comunitatea lui noi Iar tu mă convingi, ..., că nu ești capabil să Înțelegi ... a cărei implicație este la Îndemâna oricărui interpret Tu nu poți să-Ți schimbi mentalitatea de comunist. În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a-l face parte integrantă a unui eveniment din viața sa reală. Beneficia de o capacitate extraordinară de a „citi” interpretul (direct și indirect), ceea ce-i conferea un avantaj major În adaptarea enunțului la așteptările acestuia, În manevrarea raporturilor dintre aserțiune, presupoziție și implicație În funcție de nivelul lor de pertinență pentru interpret. 2.2. Co(n)textul semiotic Dacă noțiunea de text are mai multe sensuri, atunci același lucru ar trebui să fie valabil și pentru cea de co-text. Textul, privit ca
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
contextul situației În derulare, el nu este Învestit cu atribuțiuni de conducere pentru că nu deține informațiile necesare În acest scop și ar putea genera situații de zbor cu consecințe deosebit de grave. Ultima parte a actului său de limbaj este o aserțiune prin care Îi atrage atenția comandantului asupra erorii În care se află 326 nu este la Bacău. 3) ajutarea lui 326 să facă ușor alegerea corectă Între cele două opțiuni (executarea dispozițiilor 132 conducătorului de zbor sau ale comandantului). El
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Eu Afirmațiile Eu constituie un mijloc de a transmite celeilalte/celorlalte persoane atitudinea noastră față de un anumit incident, eveniment, obiect fără învinovățiri și pretenții, dar în așa fel încât să creăm pemisele ca celălalt/ceilalți să-și schimbe poziția. Prin aserțiunea Eu comunicăm ceva interlocutorului referitor la modul cum ne simțim în legătură cu o anumită situație (cu situația în care ne aflăm), fără să blamăm și fără să (ne) impunem modalitatea de rezolvare. Ori de câte ori proferăm învinuiri, emitem pretenții și vrem să ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
creăm un sentiment de ascendent, de putere față de partener și de aici o reacție de respingere din partea lui. Afirmațiile Eu exprimă situația care ne incomodează, ce efect are ea asupra noastră și cum am dori noi să fie. În aceste aserțiuni totul este centrat pe eu, iar nu pe tu (sau pe voi); de exemplu: "eu nu mai pot fi atent(ă) la calcule"; nu voi spune "ai dat muzica prea tare (din cauza ta nu pot să învăț)! Închide aparatul!" Acest
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și dacă m-am făcut înțeleas(ă)"; Când nu primesc niciun răspuns la întrebări, mă gândesc că nimic din ce spun nu vă trezește interesul. Vreau să cred că nu vă intimidez" (Stoica-Constantin, 2004). Există situații de formulări greșite ale aserțiunii Eu, precum: • folosirea unor verbe iritante/inflamante pentru celălalt (de exemplu: "mă enervez(ază)" când...); • învinuirea celuilalt; • formularea prescriptivă a sugestiei sub formă de imperativ, de ordin, de directivă etc. Exemplu de aserțiune Eu incorectă: Când mă întrerupeți, simt cum
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
2004). Există situații de formulări greșite ale aserțiunii Eu, precum: • folosirea unor verbe iritante/inflamante pentru celălalt (de exemplu: "mă enervez(ază)" când...); • învinuirea celuilalt; • formularea prescriptivă a sugestiei sub formă de imperativ, de ordin, de directivă etc. Exemplu de aserțiune Eu incorectă: Când mă întrerupeți, simt cum mă enervez/mă enervați și nu mai pot să-mi urmez firul ideilor; de aceea, aș vrea să mă lăsați să vorbesc până la capăt". Această importantă și utilă metodă ne ajută să ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de școală în socializarea copiilor, adolescenților, tinerilor. Măsurarea violenței televizate Repere conceptuale și metodologice Majoritatea investigațiilor consacrate evaluării conținuturilor violente din programele de televiziune apelează la două metode: Analiza de conținut, în diversele ei variante, inclusiv după modelul denumit „analiza aserțiunilor evaluative” al lui Osgood, model pertinent pentru determinarea intensității evaluative cu care un text, o emisiune se pronunță asupra unor fapte și reprezentări verbale sau iconice ale acestora. Prin aplicarea acestui model care face apel la semnificațiile variabile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
constând în prezentarea selectivă a faptelor, într-o formă cenzurată, care, prin aceasta, să servească direct interesele acțiunii de manipulare; Repetiția cu caracter stereotip și efect persuasiv a unor teme slogan ale ideologiilor statului totalitar de tipul dictatura proletariatului etc.; Aserțiunea constând în prezentarea parțială numai a unui aspect convenabil al lucrurilor, într-o anumită imagine, în mod deliberat cu scop vădit propagandistic, Apelul la autoritate, cu rol de model exemplar de urmat: modele religioase, figuri politice, personaje istorice, eroi etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Relațiile stabilite între aceste componente sunt de tip cauzal, în măsura în care se acceptă ideea că ele se află într-un raport de determinare reciprocă de tip diacronic - în sensul că proprietățile unei secvențe sunt determinate de cele ale secvenței precedente. Această aserțiune va constitui unul din suporturile filosofice care va sta la baza concepției noastre privind formarea și perfecționarea deprinderilor motrice. Cauzalitatea și diacronismul secvențelor de învățare motrică și a celor de dezvoltare aptitudinal motrică, generează alegerea metodei optime de formare și
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
de adâncime, personaje-etalon precum Horea și Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri și situații comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea, deschide multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
să se producă 79. Pornind de la scopul comunicării, A. H. G a r d i n e r distinge patru tipuri de fraze (enunțuri) posibile, cărora le stabilește specificul: 1) declarația, prin care se spune ceva despre ceva, realizîndu-se o aserțiune prin care se face o afirmație sau o negație 80, 2) întrebarea, a cărei reușită depinde de îndeplinirea de către interlocutor a unei anumite acțiuni, 3) cererea, care este exprimarea dorinței de a se îndeplini o acțiune ce nu depinde (numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui primă constă în tentativa de a modifica situația interlocutorilor. Cînd face o promisiune, cineva își asumă el însuși o obligație, care reprezintă o consecință a enunțării și constituie chiar esența ei, mobilul enunțării respective. Prin urmare, în vreme ce, într-o aserțiune (într-un enunț constatativ) cuvintele trebuie să se potrivească cu lumea pentru a avea valoare de adevăr, într-o promisiune (într-un enunț performativ), lumea, prin faptele locutorului, trebuie să se conformeze cuvintelor. Adresînd o întrebare interlocutorului, vorbitorul urmărește crearea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Wittgenstein, "întotdeauna imaginativ", și Austin, "cu picioarele pe pămînt", există multe puncte de contact în ceea ce privește interpretarea limbii. Există chiar, crede acest analist, elemente care dovedesc o filiație între opiniile despre limbă ale gînditorilor englezi (între care și Bertrand Russell) și aserțiunile filozofului austriac, îndeosebi din Tractatus logico-philosophicus145. Ludwig Wittgenstein 146 respinge, la fel ca Moore, opini-ile carteziene despre cunoaștere și îndoială, dar crede că atît Moore, cît și Descartes greșesc, fiindcă este lipsit de sens să ai pretenții de cunoaștere acolo
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întrebuințată prima dată de Karl B ü h l e r (Sprechakt), dar acest lingvist punea fenomenul în legătură cu actul de a semnifica, dîndu-i astfel o orientare specială (Karl Bühler, Sprachtheorie, Jena, 1934). 80 De aici nu decurge adevărul sau falsitatea aserțiunii, deoarece una este intenția locutorului de a afirma adevărul sau falsitatea unei stări de lucruri și alta este valoarea logică de adevăr. 81 Vezi Jacques Moeschler, Anne Reboul, op. cit. p. 40 ș.u. 82 Vezi J. L. Austin, Cum să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este de așteptat să preexiste o opinie ca " Atunci când mașina se rostogolește, e foarte probabil ca ocupanții să se accidenteze grav", deci adecvarea mesajului este asigurată (presupoziția asociată lui dar, AB este satisfăcută pragmatic fără nici un calcul inferențial, iar aserțiunea, A∩B, o contrazice, conform tiparului logico-semantic al conectorului). În schimb, în (1) A fost profesoară, dar a devenit una din cele mai de succes femei din România (Mihai Tatulici, emisiunea "10 pentru România", Realitatea TV, 18.XI.2007) rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
un profesor are foarte mici șanse să aibă succes social, fie prin profesia proprie, fie prin reușita în vreo altă profesie", expectație calculată care satisface, în sfârșit, presupoziția asociată adversativului dar și justifică utilizarea acestuia într-un enunț a cărui aserțiune infirmă atare expectație. În mod analog poate fi estimată distanța inferențială în cazul implicaturilor conversaționale generalizate. Un enunț de tipul E nu numai frumoasă, ci și foarte deșteaptă este acceptat firesc, fără raționamente suplimentare, în virtutea prejudecății foarte răspândite că frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]