3,212 matches
-
micșorau din ce în ce mai mult, căci trecuse cireada satului și vacile dispăruseră nu de mult în ogrăzile oamenilor. Ceva mai încolo, înspre ultima casă, dintr-un drumeag desfundat, ieșise un tractor cu o remorcă încărcată cu știuleți de porumb și lăsase pe asfaltul, și așa nu prea curat, niște lostopane de pământ negru, într-o semicurbă cu prelungire până în ograda primarului. Lostopanele se micoșoraseră din ce în ce mai mult și se pierdeau în niște vagi urme de noroi. La vreo douăzeci de metri de la locul faptei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fumez de astea. Înseamnă că tot de-ale mele sunt nevoit să fumez. Și după ce oftă din toți rărunchii, scoase un pachet cu Winston și se servi tacticos cu o țagară. - Cică vine un utilaj de la județ să ne curețe asfaltul de baligă și pământ. - Da, că județul n-are altceva de făcut decât să se ocupe de treburile noastre. N-ai auzit de descentralizare? Mai citește și tu ziarele, mai ie-te cu lumea, ce dracu'. - Americanii au găsit leacul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pui de somn în ea; sau când eram undeva, pe un drum de țară, ceva mai departe de șoseaua pietruită și începea ploaia cea mocănească, ce nu se mai oprea trei zile, tot ea era aceea care ne ducea la asfalt. Din toate necazurile ne scotea și ieșea întotdeauna învingătoare. Ba o dată, tot ea a lovit din greșeală, noaptea, un iepure, pe care a trebuit să-l sacrificăm, iar friptura făcută la focul aprins adhoc a fost minunată. Ce să-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar până la urmă am dat de ea. Gheorghe însă nu era acasă. Soția lui, o tânără doamnă cu păr bogat, dar cu un nas proeminent, m-a invitat în casă (aveau o odaie într-o curte frumoasă, cu pomi, cu asfalt pe alee și pompă de apă) și mi-a spus că mă așteptaseră duminica trecută. - Acum nu e acasă, vino și dumneata duminica viitoare, zise ea rece. Nu-mi plăcea, dacă vroiam să văd pe cineva, să nu-l văd
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu viteza mică a autobuzului, firească, obișnuită, cu sunetul vechi într-o carcasă nouă, cu scaunele tapisate și unele noi, de plastic, cu perderele schimbate, ceea ce e o noutate, cu drumul rău, plin de gropi, ... cu ei. Mă duceam de la asfalt - acolo. În cealaltă parte, pe tărâmul unde pot umbla desculț, simțind inima pământului. Muream de dorința de a simți lutul ars de soare, lutul dătător de viață, între degetele picioarelor mele, sub tălpile mele, și de acolo să intre în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Hitler, sunt bune și acu’. Ale noastre se decopertează imediat după ce taie Îmbuibații panglicile. Vine televiziunea, vine primarul, vine ministrul, vine reprezentantul firmei, hop panglica, hop dopul de la șampanie, hop friptura la restaurant! Pe urmă dăm În gropi, că pun asfalt cum pui pateu pe pâine. Deci neamțul este bun, eu sunt de acord cu propunerea lui Crin. Sandu Îl privește pieziș. A zis Vadim că e spion german. Cine e spion?, Întreabă Gicu plin de candoare. Johannis, cine altul, Johannis
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai sunt romeli sau robespieri, chiar și ludovicii au dispărut. Avem bocii noștri, da` ce citate să dai din ăștia? 29.07.2011 Ba pe-a Messi! Sandule, nu te-am mai văzut așa de cătrănit de când s-a Împușcat asfaltul pe podu` lui Oprescu, pe onoarea mea! Bei, taci, oftezi, te uiți lung. Dacă n-aș ști cum stai În buletin aș spune că te ai Îndrăgostit de vreo creștină nurlie. Strici atmosfera-n locantă, se produce Gabi Luncă, ți-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
împlinirile de eșecuri. Artiștii, ca și stridiile, produc perle doar când se află în suferință. Artiștii - acești scotocitori de enigme. Unele capodopere s - au născut din niște intenții cât se poate de modeste. Epoca pătrunde în artă precum iarba prin asfaltul crăpat. Muzica nu e mare lucru, spun afonii. Concerte dau și broaștele. Arta se străduiește să exploreze filoanele aurifere ale sinelui. Creația - o sublimă înlănțuire de mistere. Nici tiranii nu au putut anihila complet libertatea interioară a artei. În expozițiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În artă, canonul este modificat de elite și contestat de mulțime. S - au sofisticat poeții. Nu mai sunt banali cioplitori de metafore. Capodoperele au ieșire spre sublim. Fără cultură, bunăstarea se acrește. Fără cultură, talentul e ca sămânța căzută pe asfalt. Pot fi suspectați de anormalitate poeții care nu se plâng de falsitate axiologică. Arta are deschideri spre toate azimuturile. Muzica - o profesie care tinde spre religie. Pentru artă, ideologia înseamnă bețe în roate, nu cârje. Poeții - acești profesioniști ai visului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pacientul. Am avut o sticlă plină în sacoșă. Am scăpat-o pe stradă și s-a spart. Cu toate acestea nu înțeleg. Pe aici n-a fost un vin negru de ani de zile... Vin negru n-a fost, dar asfaltul era proaspăt turnat!” (V.D. Popa) “Medicul, examinând un pacient, observă că acestuia îi tremură mâinile foarte tare. Fără îndoială, beți mult, nu-i așa? Nu chiar atât de mult, fiindcă până duc paharul la gură, aproape jumătate din conținut se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce mătura câmpia de fiecare dată când ningea și netopită, slavă Domnului, ca să-mi salveze mie viața. Pentru că, dacă nu ar fi fost acolo, probabil aș fi avansat către șoseaua speranței mele, ce probabil, sigur aș fi mâncat pământul către asfalt, când am zărit luminile alea două de faruri. Am încercat să traversez noianul din fața mea, dar din cauza frigului de noapte se formase o pojghiță subțire de gheață, care se rupea la fiecare pas, și dacă până atunci nu avansam din cauza
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
udă, în vântul umed al verii, până ajungeam la țesătorie. Mă lăsa în curte, să-mi privesc fețișoara în curbura verde a unor mari damigene cu chimicale și să mi se facă frică de soarele roșu care poleia deodată tot asfaltul în jurul meu. într-un târziu, mama ieșea cu cartoanele ei viu colorate în brațe și ne-ntorceam acasă, în camera atât de strâmtă 35 încît n-aveam loc în ea decât îmbrățișați, pentru ca să se-așeze din nou în fața gherghefului și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu spaimă întreaga viață. Ce să faci în zilele astea lungi, decât să zaci în umbra camerei tale pline cu un aer care te frige sau să-ți lași, ca într-un derizoriu Hali of Fame, urma pașilor imprimată în asfaltul topit? Pentru că nu poți scrie, nici măcar dimineața devreme, când ai scris bine întotdeauna, încerci măcar să citești. Plimbi după tine, prin troleibuze sufocante (vai, ai treburi de făcut, telefoane de plătit, recomandate de luat de la poștă) o biată carte ale cărei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care l-ar denatura. El se luptă (mai ales dacă pornește de la mentalitatea artistică occidentală) să evite prezența În textul său a unei imagini artistice (prin definiție deformatoare a realității) și folosește numai cuvinte care să evoce obiectul autentic. Pe-asfaltul străzii, un pocnet de castană trezind ciorile Un cadru bine delimitat și vizual, și auditiv. Spațiul scenei strict conturat și rezumat la cîteva lucruri și ființe: asfalt, castană, ciori; momentul: scurt și exploziv - un pocnet. Lumea s a oprit Într-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
deformatoare a realității) și folosește numai cuvinte care să evoce obiectul autentic. Pe-asfaltul străzii, un pocnet de castană trezind ciorile Un cadru bine delimitat și vizual, și auditiv. Spațiul scenei strict conturat și rezumat la cîteva lucruri și ființe: asfalt, castană, ciori; momentul: scurt și exploziv - un pocnet. Lumea s a oprit Într-o clipă eternă. Imaginea reală ca termen polemic Nu putem renunța totuși la termenul de imagine (reală) folosit pentru a vorbi despre structura haiku-ului și mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dată În alt sens sau se apelează la cuvinte care sînt apropouri la alte cuvinte. Radu Patrichi, În Și În haiku, jocuri de cuvinte, citează poeme care se Înscriu În această a doua modalitate de folosire a unui cuvînt polisemnatic. asfalt Încins - umbra unui cîine caută umbră Iulian Dămăcuș zi fierbinte de vară - chiar și umbrele caută o umbră Dumitru Ifrim Cele două Înțelesuri ale cuvîntului umbră, pată Întunecată și ființă debilă, sînt actualizate, cum se vede, În sintagme diferite, dar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
armele și se abandonează evenimentului care Îl cotropește pur și simplu. adio arme - cotropitor desantul păpădiilor SfîrÎind La Început, am vrut să folosesc pentru primul vers și ca un kigo de vară, și ca să fac aluzie la atmosfera urbană pe-asfaltul Încins. După ce am folosit Însă În al doilea vers cuvîntul sfîrÎind, m-am gîndit Însă că trotuarul poate viza și comerțul stradal și mă poate ajuta să fac și un joc de cuvinte cu mai multe trimiteri senzoriale. SfîrÎind evocă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sfîrÎind, m-am gîndit Însă că trotuarul poate viza și comerțul stradal și mă poate ajuta să fac și un joc de cuvinte cu mai multe trimiteri senzoriale. SfîrÎind evocă atît zgomotul ușor al rulmenților unor role care alunecă pe asfalt, cît și acel șuierat specific al grăsimii prăjite pe plită sau În tigaie. Trotuaru-ncins devine atunci, cu un pic de imaginație, atît locul pe care rulează rolele, cît și o imaginară plită pe care se rumenesc niște apetisante rulouri cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vremea teilor În floare mireasmă de tei. Ultimul vers, role În perechi pot fi, la alegere, perechea de patine a unui roller sau perechea patinatorilor ținîndu-se tandru de mînă. Rollerii se-mbujorează de plăcuta osteneală ca și cum ar fi rumeniți pe asfaltul Încins În uleiul volatil al florilor de tei. pe trotuaru-ncins sfîrÎind În miros de tei role În perechi Se sting la liman vuind, clipocind mărunte sau mari, toate se sting la liman Tehnic e vorba de o ghicitoare, textul dă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
economia articolului) în care brutalitatea, ca măsură punitivă autolegitimată, este înscenată sau, altfel spus, jucată concret, verosimil, într-un scenariu ipotetic: "Colectiv, bătaia trebuie să fie moderată: scoborâm pe bărbatul politic din limuzină, facem loc pe trotuar, îl întindem pe asfalt, îi scoatem pantalonii, îi aplicăm câteva biciuști și îi dăm drumul să se urce în limuzină, cu pantalonii și cu bretelele în brațe". Sigur că ne-am putea întreba dacă e vorba de o simplă poză retorică, menită să scandalizeze
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fond sonor, ca o melodie de bază pe care apărea ciripitul și trilurile diferitelor soiuri de păsărele, mai ales dimineața. Vara era atât de plăcut și reconfortant pentru că nu simțeai arșița soarelui dogoritor și zăpușeala de la oraș în betoane și asfalt. Astfel, locul acela părea că totul era o armonie creată de Dumnezeu până la sentimentul unei melodii a naturii, dăruită de El oamenilor. Cu toate astea, totuși, din spatele casei veneau niște șoricei de la vecini care aveau cereale. Iar bunicuța s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați de țipătul gâtuit al unui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
explice concepte dificile. Știa că mare parte din celelalte fete o urau pentru asta și încerca să treacă neobservată la ore. Dar nu ieșise în evidență în timpul acestui an de pauză. Se simțise bine. Și, pășind afară din taxi pe asfaltul cald de pe Via Laietana, sentimentul acela o invadă din nou și Darcey intră în clădirea proiectată de Gaudí în pas voios. Întâlnirea ei cu Joaquin Santiago merse ca pe roate. Ridică în slăvi avantajele relației de afaceri între compania lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îmi iau zilele la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul deasupra ei ca un giulgiu peste care Dumnezeu varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011 Părul tău
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
condiția pământului. Există și în oameni ceva din misterul acestui pământ crucificat între soare și ploi. Intrăm în Villahermosa. Oraș pentru pictori impresioniști, parcă. Soarele face ca totul să fie alb și aerul vibratil, ca în orașele mediteraneene. Coborâm pe asfaltul încins de căldura amiezii, uitând zăduful drumului. despre acalmie Prin acalmie, mexicanul se resemnează parcă. Renunță la orice exces. Atunci, pericolul care-l pândește este să devină înțelept. Prea înțelept, se va mira el însuși că s-a dus uneori
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]