4,147 matches
-
PC-ului, pe stiva de foi cu semne mărunte care se cer contemplate îndelung. Menționarea unei întâlniri fulgurante și unilaterale în autobuz (unilaterală fiindcă fusese o întâlnire doar din punctul meu de vedere, fata de care mă apropiasem să-i aspir parfumul de zăpadă proaspătă nici nu-mi remarcase prezența, exact așa cum îmi convenea să se întâmple), menționarea întâlnirii, deci, însoțită de un portret care pare banal, nu se putea lungi pe mai mult de zece rânduri, un sfert de pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din partea exploratorului, însușindu-și, în numele inviolabilitèții legilor iubirii, toate aceste teritorii, pecetluind prin sèrutèri actele de proprietate mateianè, ea dèruindu-i totul, fericitè, așteptând ca el sè-și satisfacè setea de cunoaștere geomorfologicè, apoi, rèbdètoare, ajutându-l sè-și doreascè mai mult, sè aspire la ținuturile geologice de sub piele, la întunecimile calde și pline de freamèt pe care sèrutèrile lui le-au aprins în flècèri jucèușe, Matei, stârnit în zonele sale intime de atingerile competențe și delicate ale degetelor ei, simțind cè e purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ar fi devenit asemeni lui Dumnezeu, egalul lui, în plus, sexul i-ar fi atras unul spre celèlalt și prin împreunare cei doi ar fi redevenit o singurè și unicè ființè, puternicè și capabilè sè submineze autoritatea divinè, putând sè aspire chiar și la tronul ceresc! De aceea, Dumnezeu, ca un mare leader și gânditor politic, a trecut peste sentimentele sale paterne și a alungat bèrbatul și femeia din rai, trimițându-i pe pèmânt și impunându-le niște pedepse cumplite, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
organele de poliție care te-au surprins încèlcând legea, într-un alt plan, superior, adicè, folosind limbajul tèu, ai dezbrècat-o de realitate și din acel plan de idei, la care numai spiritele superioare, ca tine și chestorul tèu, mai pot aspiră, ai reinterpretat totul pe un alt nivel! În acea zonè rarefiatè de idei nu e loc de amenzi, de cazier, de plutonieri majori, acolo nu mai ajunge nici brațul legii, pentru cè acolo legea ești tu! Bravo, Matei! Un spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
bine și vântul căruia îi era frică să-și acorde o șansă de reușită. Fiind apărată de vijelie, viscol și ninsoare, toți îndrăgostiții știau că nu au nici o șansă la inima ei de piatră. Însă prințul având totuși o speranță, aspira la ea. Urmărind-o de atâta timp, știa că zâna iese în lumea muritorilor pentru că își descarcă lacrimile tămăduitoare pentru omenire. Zile în șir, îndrăgostitul a așteptat un semn de viață de la iubita sa, iar în momentul deznodământului, când era
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
dinainte. Lui Manuc îi fusese suficientă o singură privire ca să înțeleagă. Omul dorea doar să-și descarce sufletul cuiva. Printr-o întorsătură elegantă de frază, îl invitase într-un salonaș luminat doar de câteva candele. Poetul se oprise în prag, aspirase aromele de smirnă și tămâie, apoi oftase: „M-ai ghicit pe deplin, prietene!”. Dintr-o vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau savurând vinul, Ienăchiță își deșertase, pe îndelete, tot necazul. Renunțase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se știe unde, fără a mai fi citit. Cel de-al doilea fu și el aruncat, dar ceva mai târziu, mult mai târziu și numai pentru că doamna contesă îi scrisese să-l arunce, deși feciorul înclina să-l păstreze. Îi aspira cu plăcere parfumul... Dilema feciorului înainte de culcare era însă de cu totul altă natură. Pe dumnealui, consulul, îl văzuse când luase pana pictorului și una dintre hârtiile acestuia ca să-i scrie biletul. Dar pe dânsa nu. Dânsa nu se atinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și stabilind deja data semnării acestuia. Așadar, se putea mândri că înșfăcase o bucățică bună din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pecetea lui Nicolae cu armele Văcăreștilor. Fusese ruptă, apoi lipită la loc cu cocă. Vigilenții lui paznici își băgaseră deja nasul. Amână, însă, plăcerea lecturii. Deocamdată îi era de ajuns că vedea scrisoarea. Netezi hârtia cu palmele. Examină scrisul, cerneala. Aspiră prelung, cu ochii închiși, acel vag parfum. Acasă. Mireasma odăilor în care se născuse, crescuse și visase de nenumărate ori că va fi poet, un poet asemenea Luminăției Sale... sau ceva mai mare. Privi încă o dată scrisoarea, pipăi fiecare literă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pătrunzătoare, de tachinările și taifasurile lor de taină. Mai mult ca sigur, acum se pregătea să se mute sau se mutase deja la reședința de vară. Îl vedea ieșind dimineața devreme... desculț... simțind iarba plină de rouă a luncii... aspirând toate acele „poeme în stare născândă” din jur... îngemănându-și dublul alb cu apele negre ale lacului... În sfârșit, se îndură să desprindă pecetea și citi. Nicolae îl avertiza că avea să afle lucruri bune, dar și mai puțin bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să vină cu mine azi, nu-i așa? Cu toate că sunt tatăl lor, mi-ai fi interzis să-i iau. Preț de câteva clipe, cei doi s-au uitat încruntați unul la celălalt, peste masă. Apoi Sofia a scos un sunet aspirat printre dinți, ca să demonstreze redundanța spuselor lui Luca. Femeia și-a îndreptat spatele, pe toată înălțimea sa de un metru și cincizeci și cinci de centimetri. Pieptul amplu îi tresălta din cauza senzației tangibile de nedreptate. După care Sofia și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Știi ceva despre ea? — Știu că e italiancă. Adevărată. S-a născut în Italia. A venit aici când Luca a primit un post în Anglia. S-au căsătorit, au făcut copiii foarte repede și, ăăă, asta-i tot. Julia a aspirat aerul printre dinți. — La naiba! Te-ai procopsit c-o adevărată piatră de moară. De asta n-o să scapi niciodată! Susan a lovit-o ușor pe braț. — Ce tonică ești! Ai făcut-o pe Alison să se simtă mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Julia a computerizat informația. Din cauza surprizei a tresărit. —Nu e al lui Paul? a spus ea cu voce tare ca să-și confirme faptul că auzise corect. Julia era teribil de nelămurită. —De unde știi? Jade a ridicat din sprâncene și-a aspirat aerul printre dinți. Păi, cea mai sigură chestie e că băiețelul e alb ca laptele. Juliei i-a fost imposibil să se abține și și-a dus o mână la gură. —Doamne Dumnezeule! Și Paul a știut? — Nu. Prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gerba și simțind cum i se usucă pielea, cu strania senzație că sângele i se îngroașă în vene, curgând tot mai încet. Când trecu de amiază, își pierdu cunoștința și rămase sprijinit de corpul animalului, cu gura deschisă, incapabil să aspire un aer ce devenise aproape dens și părea că refuză cu încăpățânare să coboare în plămânii lui. Deliră, dar gâtlejul lui uscat și limba învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
activitate excepțională la Postul Militar din Tidiken, unde treceau luni de zile fără să se întâmple absolut nimic. Se întrebă, încă o dată, dacă asta își imaginase când intrase la Academia Militară sau dacă asta visase când citea biografia colonelului Duperey, aspirând să-i urmeze exemplul și să devină un nou mântuitor al triburilor nomade, deși în împrejurimile Tidiken-ului nu mai existau triburi nomade, căci evitau postul și orice contact cu militarii, după neplăcutele experiențe de la Adoras. Era trist să recunoască asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sunteți descendenții garamanților. Dar nu cred. — Poate că nu e adevărată, dar e adevărat că am sosit aici cu mult timp înaintea voastră și că întotdeauna am fost mai inteligenți, dar mai puțin ambițioși. Ne place viața noastră și nu aspirăm la mai mult. Preferăm să-i lăsăm pe ceilalți să gândească ce vor despre noi, dar când suntem provocați, reacționăm - glasul i se înăspri. O să-mi spui unde e Abdul-el-Kebir sau va trebui s-o întreb pe soția ta? Guvernatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
obicei, când mă deplasez Împreună cu curtea, Îmi găsesc un loc de dormit Împreună cu haremul, am acolo câteva prietene, ele Îmi prețuiesc tovărășia, sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu văd În mine o rivală, știu că nu aspir la a deveni soția hanului. Aș fi putut, dar am cunoscut prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să mă ispitească. Pentru mine, viața e mult mai importantă decât bărbații! Or, atâta vreme cât sunt femeia altcuiva sau a nimănui, suveranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dar la Pilade și jurnalistul se simțea un proletar asuprit, un producător de plusvaloare legat de exaltarea ideologiei, iar studenții Îl absolveau. De pe la unsprezece seara până pe la două noaptea treceau pe aici funcționarul de editură, arhitectul, cronicarul de scandal care aspira la pagina a treia, pictorii din Brera, unii scriitori de nivel mediu, și studenți ca mine. Un minim de excitare alcoolică era necesar și bătrânul Pilade, păstrându-și sticloanțele cu vin alb pentru tramvaiști și pentru clienții mai de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întâmplat lui Ingolf? Rahn ne arată raporturile dintre Lâna de Aur a Argonauților și Graal... În fine, este evident că există o legătură Între Graalul mistic din legendă, piatra filosofală (lapis) și izvorul acela cu o putere uriașă la care aspirau cei devotați lui Hitler În ajunul războiului, și până la ultima suflare. Rețineți că, Într-o versiune a legendei, Argonauții văd o cupă, o cupă, zic, planând pe deasupra Muntelui Lumii, unde e Arborele Luminii. Argonauții găsesc Lâna de Aur și corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Era metoda folosită de Ion Creangă la Școala de popi de la Fălticeni. Sâmbăta făceam piața împreună, după care ea gătea o ciorbă cu multă lobodă, iar eu strângeam din casă șosetele și tampoanele aruncate după canapele și șifoniere, spălam geamurile, aspiram gândacii și limacșii uciși de stresul provocat de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și citeam lângă bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
izbăvi pe el, a zis Domnul și-l voi acoperi pe el și-l voi slăvi, că a cunoscut Numele Meu." Asta este. Psalmul nouăzeci, șoptește Fratele. Oameni buni! Deci... Care dintre dumneavoastră vrea să-și fie propriul mentor? Cine aspiră să devină pontifex, lider spiritual? Cine se oferă voluntar, pentru hierofanie? Hai, hai, n-o dați pe stânjeneală. Fiți hotărâți, fiți tari, nu șovăiți! îi ia la bani mărunți Bursucul. O clipă, numai! zice Îngerul. Există, printre voi, cineva eligibil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
hăurile stelare o cantitate astronomică de petrol brut, închis în propria rafinărie automată. Până la sfârșitul călătoriei, când remorcherul va intre pe orbită circumterestră, acest petrol se va transforma îr produse petrochimice. Astfel de metode erau necesare de când niște indivizi hrăpăreți aspiraseră și ultima picături de petrol dîntr-un Pământ secătuit. Fuziunea și energia solară puneau în mișcare toate mașinile omului. Dar nu puteau înlocui petrochimia. Fuziunea nu produce mase plastice spre exemplu. Lumile moderne se lipseau mai ușor de energie decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
găsim acum în ce ne deplasăm. Ash, dă-ne primele elemente atmosferice. Ofițerul științific împinse câteva manete. Pe coca lui Nostromo o minusculă protuberanță dispăru făcând să apară o rolă metalică avansând silențioasă în vânt și praf. Într-un minut, aspiră o "gură" din atmosfera acestui glob. apoi, odată preluarea fiind încheiată, fiola reintră în carapacea protectoare. Eșantionul fu ejectat într-o cameră etanșă, vidată. Trierea diferitelor componente era sarcina unor instrumente sofisticate ― și sterilizate în prealabil ― care se puseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răsucească, să sfâșie monstruozitatea placată pe fața lui. Falangele lungi și sensibile se infiltrau în deschizătura din vizieră. Îi atinseră țeasta de care se agățară, în timp ce coada se strecură și ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul rar și viciat, pe când tubul scârbos se îndesa pe gât, Kane se clătină, căzu în genunchi și se prăbuși pe spate. ― Kane!... Kane, mă auzi? chemă Dallas, îngrijorat dintr-odată de această tăcere. Kane, răspunde-mi! (Nimic. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu ea direct. Habar n-avem de ce-ar fi în stare, la urma urmelor! ― Am mai discutat despre asta, nu? îi aminti Ripley. ― În cazul care am petrece acest timp în congelatoare! Dar dacă ne luăm costumele presurizate și aspirăm aerul după aceea, creatura nu va putea să se agațe de noi dacă suntem treji! ― Ce idee sublimă, îl luă peste picior Lambert. ― Da' ce are? ― Dispunem de patruzeci și opt de ore de provizii de aer în rezervoarele costumelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]