1,837 matches
-
ați ghicit - data de 31 decembrie 1999. Pe data de 31 decembrie 2000, domul a fost închis, iar astronomii de pe colină și-au destupat sticlele de șampanie pentru a sărbători trecerea în noul mileniu. Firește, asta dacă ne gândim că astronomilor chiar le pasă de dată. Dar astronomii nu se pot juca cu timpul la fel de ușor cum o poate face restul lumii. La urma urmei, ei sunt cei care veghează mecanismul ceasornicului din ceruri - un mecanism care nu sughite la anii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Pe data de 31 decembrie 2000, domul a fost închis, iar astronomii de pe colină și-au destupat sticlele de șampanie pentru a sărbători trecerea în noul mileniu. Firește, asta dacă ne gândim că astronomilor chiar le pasă de dată. Dar astronomii nu se pot juca cu timpul la fel de ușor cum o poate face restul lumii. La urma urmei, ei sunt cei care veghează mecanismul ceasornicului din ceruri - un mecanism care nu sughite la anii bisecți și nici nu pornește de la zero
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
restul lumii. La urma urmei, ei sunt cei care veghează mecanismul ceasornicului din ceruri - un mecanism care nu sughite la anii bisecți și nici nu pornește de la zero de fiecare dată când omenirea se hotărăște să schimbe calendarul. De aceea, astronomii au decis să ignore calendarele umane. Ei nu măsoară anii luând ca punct de reper nașterea lui Cristos. Ei numără zilele începând cu 1 ianuarie 4713 î.Cr., o dată aleasă la întâmplare de cărturarul Joseph Scaliger în anul 1583. A sa
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
decât puțin modificat. O Dată iuliană modificată reprezintă pur și simplu Data iuliană inițială plus 2 400 000 de zile și 12 ore, aducând ora zero pe 17 noiembrie 1858, - din nou, o dată mai mult sau mai puțin întâmplătoare.) Poate că astronomii au refuzat să sărbătorească Data iuliană modificată 51542, evreii au ignorat 23 Tevet 5760 (anno Mundi), iar musulmanii au uitat de 23 Ramadan 1420 (anno Hejirae). Dar poate că nu. Cu toții au știut ce a reprezentat 31 decembrie 1999 (anno
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lui Copernic, făcând-o să devină cu mult mai corectă decât cea ptolemeică. În loc să se rotească pe traiectorii circulare, planetele, inclusiv Pământul, se deplasau pe traiectorii eliptice în jurul Soarelui. Acest lucru explica mișcarea planetelor în ceruri cu o incredibilă corectitudine; astronomii nu mai puteau obiecta acum, susținând că sistemul heliocentric era inferior celui geocentric. Modelul lui Kepler era mai simplu decât al lui Ptolemeu și era și mai corect. În ciuda protestelor Bisericii, sistemul heliocentric al lui Kepler avea să triumfe în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Această analogie explică orbitele planetelor; pur și simplu Pământul se rostogolește, în adâncitura făcută de Soare în foaia de cauciuc. Lumina nu se deplasează în linie dreaptă, ci pe traiectorii curbilinii, în jurul stelelor - un efect pentru observarea căruia, în 1919, astronomul britanic Sir Arthur Eddington a plecat într-o expediție. Eddington a măsurat poziția unei stele în timpul unei eclipse solare și a zărit curbura prezisă de Einstein (Figura 51). Ecuațiile lui Einstein au mai prezis și altceva, mult mai sinistru: gaura
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Chiar dacă natura încearcă să ascundă punctele singulare ale găurilor negre, oamenii de știință știu că acestea există. În direcția constelației Săgetătorului, chiar în mijlocul galaxiei noastre, se află o gaură neagră extrem de masivă, care cântărește cât două milioane și jumătate de sori. Astronomii au urmărit cum dansează stelele în jurul partenerului lor invizibil; mișcarea lor dezvăluie prezența găurii negre, chiar dacă aceasta nu este vizibilă. Totuși, deși pot detecta găurile negre, oamenii de știință tot nu au zărit zerourile din centrele lor, deoarece aceste urâte
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și mai ciudate, și avusese întotdeauna dreptate. Însă de data asta nu mai fusese chiar așa de norocos. Chiar stelele au fost cele care au distrus cosmosul static și etern din viziunea lui. În 1900, Calea Lactee era singurul univers cunoscut. Astronomii nu prea aveau idee ce era dincolo de micul nostru disc prăfuit de stele. Deși ei detectaseră niște nori strălucitori, spirali, nu existau motive să presupună că nu erau gaze luminiscente din interiorul galaxiei noastre. În anii 1920, totul s-a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
idee ce era dincolo de micul nostru disc prăfuit de stele. Deși ei detectaseră niște nori strălucitori, spirali, nu existau motive să presupună că nu erau gaze luminiscente din interiorul galaxiei noastre. În anii 1920, totul s-a schimbat datorită unui astronom american, numit Edwin Hubble. Un tip deosebit de stea, denumită cefeidă, avea o proprietate care i-a permis lui Hubble să măsoare distanța până la corpurile cerești îndepărtate. Cefeidele pulsează, devenind mai mult sau mai puțin strălucitoare într-un mod foarte previzibil
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
galaxiei noastre. Andromeda nu era un nor de gaz luminiscent; era un nor de stele, atât de îndepărtat încât ele se vedeau sub formă de pete, nu de puncte individuale de lumină. Alte galaxii spirale erau și mai îndepărtate. Astăzi, astronomii bănuiesc că universul are o lărgime de 15 miliarde de ani-lumină și că este presărat peste tot cu roiuri galactice. Aceasta era o descoperire uimitoare; universul era de milioane de ori mai mare decât se crezuse la început. Dar oricât
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
opusul; undele luminoase sunt alungite, ele fiind deplasate spre roșu. Poliția poate afla viteza unei mașini verificând deplasarea razelor de lumină - sub formă de unde radio - reflectate de vehicul. În același mod, urmărind cum se deplasează spectrul luminos al unei stele, astronomii pot deduce cât de repede se mișcă steaua - înspre sau dinspre noi. Hubble a combinat datele referitoare la distanță cu cele referitoare la viteza Doppler și a descoperit ceva șocant. Nu numai că galaxiile se îndepărtau cu viteză de noi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
început, acum aproximativ 15 miliarde de ani, și de atunci spațiul a continuat să se extindă. Speranța lui Einstein într-un univers constant, etern, murise. Mai rămânea totuși un licăr de speranță, o alternativă a Big Bangului: teoria stabilității. Unii astronomi sugerau că ar exista izvoare din care țâșnește materia și că galaxiile se îndepărtează de aceste izvoare, îmbătrânind și murind. Dar, deși fiecare galaxie se îndepărtează și moare, universul, ca întreg, nu se schimbă niciodată. Există mereu un echilibru, ce
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și moare, universul, ca întreg, nu se schimbă niciodată. Există mereu un echilibru, ce este în permanență regăsit. Universul etern al lui Aristotel încă mai supraviețuia. Pentru un timp, teoriile Bing Bangului și stabilității au coexistat, fiind alternative alese de astronomi în funcție de filozofia pe care voiau s o susțină. La jumătatea anilor 1960 însă, situația s-a schimbat. Teoria stabilității a fost dărâmată de ceea ce oamenii de știință au crezut în mod greșit a fi excremente de porumbei. În 1965, mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
tot mai mult, în final ajungând într-o stare care poate fi considerată reversul Big Bangului: numită Big Crunch. Deci care va fi soarta noastră: marea comprimare sau moartea termică? Răspunsul poate fi aflat ușor. Când observă o galaxie îndepărtată, astronomii privesc înapoi în timp. O galaxie apropiată se poate afla la un milion de ani-lumină depărtare. O rază de lumină care părăsește acum acea galaxie va avea nevoie de un milion de ani pentru a ajunge pe Pământ; lumina văzută
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
părăsește acum acea galaxie va avea nevoie de un milion de ani pentru a ajunge pe Pământ; lumina văzută de ochii noștri acum a părăsit respectiva galaxie în urmă cu un milion de ani. Cu cât corpurile cerești urmărite de astronomi sunt mai îndepărtate, cu atât mai lungă este perioada privită de aceștia înapoi în timp. Soarta universului depinde de cât de bine se extinde balonul nostru, al spațiului-timp. Dacă viteza de expansiune descrește rapid, este un semn bun, care spune
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Pe de altă parte, dacă viteza de expansiune a universului nu descrește prea repede, este posibil ca energia rezultată din Big Bang să fi dat dimensiunii spațiu-timp un avânt destul de puternic pentru a-l determina să se extindă la infinit. Astronomii au început să măsoare schimbările survenite în expansiunea universului. Un anumit tip de supernovă (stea care explodează), numită de tip Ia, reprezintă, la fel ca și cefeidele lui Hubble, un etalon al candelei. Supernovele Ia explodează cam în același mod
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Hubble, un etalon al candelei. Supernovele Ia explodează cam în același mod, iar exploziile lor au cam aceeași strălucire. Dar, spre deosebire de cefeidele lui Hubble, ele sunt vizibile de la distanțe enorme, cât o jumătate din mărimea universului. Pe la sfârșitul anului 1997, astronomii au anunțat că se folosiseră de aceste supernove pentru a măsura distanțele până la niște galaxii foarte difuze și bătrâne. Pe baza distanței până la o galaxie, se determină vârsta acesteia - iar pe baza deplasării ei Doppler, i se determină viteza. Comparând
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
măsura distanțele până la niște galaxii foarte difuze și bătrâne. Pe baza distanței până la o galaxie, se determină vârsta acesteia - iar pe baza deplasării ei Doppler, i se determină viteza. Comparând rapiditatea de recesiune a galaxiilor în diferite epoci ale trecutului, astronomii au reușit să afle cât de repede se extinde dimensiunea spațiu-timp. Rezultatul lor a fost foarte ciudat. Viteza de expansiune a universului nu descrește. Poate chiar să crească. Informațiile obținute de la supernove spun că universul devine din ce în ce mai mare, cu o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
comprimare, ci să se extindă etern, să se răcească și să ajungă într-o fază de moarte termică, din cauza energiei din punctul de zero absolut, un zero prezent în ecuațiile mecanicii cuantice, care umple vidul cu o infinitate de particule. Astronomii sunt încă precauți. Rezultatele obținute pe baza informațiilor furnizate de supernove sunt preliminare, dar devin tot mai solide, cu fiecare nouă observație făcută. Alte studii, destinate analizării emanațiilor de gaz sau numărului de lentile gravitaționale dintr-un câmp vizual dat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aparține, are o evoluție individuală și generală care se derulează ca și cum ar fi determinată, ar avea un scop, într-un cuvânt ar avea o finalitate ce se realizează pas cu pas, ieșind din tiparul anarhic al materiei brute, inanimate. Faye (astronom), William Thompson (Lord Kelvin (fizician), Chevreul (chimist), Wurtz (chimist), Armand Goutier (chimist), L. Agossiz (naturalist), M. Lotrille (entomolog), E.G.Saint Hilaire (naturalist), J. Cruveilhier (anatomist), Flourens (fiziolog), Cl. Bernard (fiziolog), Louis Pasteur, și chiar Lamark inițiatorul transformismului, ca să nu mai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care o face sonetului și decât analogiile stabilite cu Apocalipsa Sfanțului Ioan, sunt următoarele observații asupra metodei rimbaudiene: Departe de-a fi aplicarea unui adevăr, de altfel îndoielnic, de psihologie excepțională, sonetul Vocalelor ilustrează propria metodă a lui Rimbaud; asemeni astronomului, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revoluta, el ne face să asistăm la spasmul inițial al universului nostru. Cu o singura diferență doar, ca investigarea lui Rimbaud se continuă în calitativ [s.n.]77. Poemul rimbaudean nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
s.n.]77. Poemul rimbaudean nu este o aplicație de "psihologie excepțională", i.e. audiție colorată (aluzie la teoria lui René Ghil78), ci o investigație științifică de tip nou. Reluând situația dramatică imaginata de Poe în Eureka, Barbu subliniază opoziția dintre cantitativ (Astronom) și calitativ (Poet), termeni ce ne aduc iarăși la Henri Bergson 79. Astronomul doar reconstituie un fapt deja consumat: proiecția lui se bazează pe calcul numeric, observație, raționament, pe repetiție. Poetul, în schimb, tinde spre o înțelegere care să armonizeze
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
colorată (aluzie la teoria lui René Ghil78), ci o investigație științifică de tip nou. Reluând situația dramatică imaginata de Poe în Eureka, Barbu subliniază opoziția dintre cantitativ (Astronom) și calitativ (Poet), termeni ce ne aduc iarăși la Henri Bergson 79. Astronomul doar reconstituie un fapt deja consumat: proiecția lui se bazează pe calcul numeric, observație, raționament, pe repetiție. Poetul, în schimb, tinde spre o înțelegere care să armonizeze diversele elemente ale fenomenelor într-un ansamblu unitar, atenția să concentrându-se asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lui Pierre Bayle și, de asemenea, reușește să-l convingă pe Papă să interzică hărțuirea evreilor din Roma. A fondat Accademia Arcadia, instituție care patrona și sprijinea diferiți artiști, printre care îi amintim pe părintele fiziologiei moderne Giovanni Borelli, pe astronomul și matematicianul Cassini, pe muzicienii Alessandro Scarlatti, Arcangelo Corelli și pe Alessandro Stradella. Academia Arcadia a dăinuit încă două 27 secole după moartea celei care a înființat-o, iar astăzi este un institut cultural de vază în lumea artistică europeană
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ordine, cursivitate și sens (De altfel, datele și cercetările științifice arată faptul că, totuși, lumea fără a fi perfectă și absolut determinată are o anumită ordine, o anumită coerență fizică, structurală, sistemică. Oamenii de știință fie că este vorba despre astronomi, biofizicieni, neuropsihologi sau biologi geneticieni etc. sunt, de multe ori, uimiți de ordinea și de armonia lumii pe care o aprofundează). Capacitatea de control. Cât trăiesc și acumulează experiență, "prin dezvoltarea propriilor competențe, cunoștințe și tehnici, ființele umane își extind
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]