2,113 matches
-
în așa fel încât să corespundă concluziilor sale, fapt remarcat deja de Jean Delambre în 1817 și confirmat întru totul în 1985 de astronomul englez R.R. Newton. La aceeași concluzie ajunge și B.L. van der Waerden în cartea sa "Die Astronomie der Griechen" ("Astronomia la greci"), apărută în 1988.
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
încât să corespundă concluziilor sale, fapt remarcat deja de Jean Delambre în 1817 și confirmat întru totul în 1985 de astronomul englez R.R. Newton. La aceeași concluzie ajunge și B.L. van der Waerden în cartea sa "Die Astronomie der Griechen" ("Astronomia la greci"), apărută în 1988.
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
de tatăl său, Alfred Saligny, pedagog de origine franceză din Alsacia, stabilit în România, apoi a urmat studiile secundare, la gimnaziul din Focșani, Colegiul Național Unirea, din aceeași localitate, și ulterior, liceul în Germania, la Potsdam. Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor și pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz (1821 - 1894). În perioada 1870 - 1874, a urmat studiile inginerești, la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, unde erau profesori iluștrii ingineri Schwedler și
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
noi dinastii, mai ales în partea meridională unde au luat naștere noi imperii, dintre care cele mai importante au fost cele ale dinastiilor Chalukya, Rashtrakuta, Hoysala, Pallava, Pandya, și Chola. În epoca marilor imperii din antichitate, știința, ingineria, arta, literatura, astronomia și filozofia au înflorit sub conducerea diferiților regi și împărați. După marile invazii provenite din Asia centrală, în sec X și XII, mare parte din India de nord a trecut sub dominația sultanului din Delhi, primul și cel mai vast
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
epoca dinastiei Zhou este adesea văzută ca un moment important al dezvoltării culturale chineze. Cele „Cinci Punctele Cardinale” sunt fundamentul la aproape toate studiile majore. Conceptele acoperite de textele clasice chineze prezintă o gamă largă de teme, inclusiv poezia, astrologia, astronomia, calendarul, constelațiile, printre altele. În plus, multe concepte chineze, cum ar fi cele de Yin și Yang sau Qi și „cei patru stâlpi ai destinului, în raport cu cerul și pământul” au fost teoretizate în aceste perioade dinastice. Unele dintre cele mai
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
puternic ca să poată contempla fenomenul în toată măreția lui: planeta cea mai îndepărtată cunoscută în acea vreme apărea „înconjurată de un inel diafan, care nu atinge nicăieri planeta și este înclinat față de eliptică” (1659).Saturn, magnificul, își făcea intrarea în astronomie. Dar de ce își „devora” Saturn periodic copiii, de ce dispărea uneori inelul? Explicația este simplă: datorită grosimii sale foarte mici ( 15-20 km ) atunci cînd inelul este îndreptat cu muchia spre Pământ, devine pur și simplu invizibil. S-a crezut mult timp
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
stele au culoarea roșie, iar cele mai fierbinți au culoare albastră, temperatura lor la suprafață depășind uneori chiar 30.000 °C, în timp ce temperatura de suprafață a Soarelui nostru este de "numai" 6.000 °C. Strălucirea unei stele se numește în astronomie magnitudine. Magnitudinea aparentă este strălucirea așa cum o percepem cu ochiul liber. Magnitudinea absolută exprimă strălucirea calculată pentru o distanță ipotetică a privitorului de 32,6 ani-lumină. Magnitudinea depinde în general de temperatura stelei. Această interdependență se reprezintă grafic prin diagrama
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
i-au permis să intre la John Hampden Grammar School. Pratchett s-a descris ca un „elev de nedescris” și, în "Who's Who" a pus educația sa pe seama bibliotecii publice din Beaconsfield. Printre primele sale preocupări s-a numărat astronomia; a colecționat cărțile despre spațiu care însoțeau ceaiul Brooke Bond, a avut un telescop și și-a dorit să devină astronom, dar i-au lipsit abilitățile matematice necesare. Cu toate acestea, interesul său l-a condus spre science fiction-ul britanic
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
fost descris ca fiind „mai mult ca al unui cowboy urban decât ca al unui domn de la oraș.” Îngrijorarea legată de viitorul civilizației l-a determinat să-și instaleze acasă panouri solare de cinci kilowați, iar pasiunea sa juvenilă pentru astronomie l-a condus la construirea unui observator în grădină. Pe 31 decembrie 2008 s-a anunțat că Pratchett urmează să fie făcut cavaler cu ocazia Queen's 2009 New Year Honours. El a trecut prin ritualul înălțării la rangul de
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
fizicii, inclusiv contribuția la dezvoltarea teoriei cuantice și a fost una dintre figurile de referință în crearea . El, Emilio G. Segrè (1905-1989) (care a descoperit elementele technețiu și astatin, precum și antiprotonul), Bruno Rossi (1905-93), pionier în domeniul razelor cosmice și astronomiei cu raze X. și mulți alți fizicieni italieni au fost obligați să plece din Italia în anii 1930 de către . Alți fizicieni de marcă au fost: Amedeo Avogadro (rămas în istorie pentru contribuțiile sale la , mai ales cu și numărul lui
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
anului în calendarul Gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile. Din punct de vedere astronomic, luna martie începe cu soarele în constelația Vărsătorului și se sfârșește cu soarele în constelația Peștilor. In astronomia veche, martie începea cu soarele în semnul Peștilor și sfârșea în semnul Berbecului. Numele lunii martie (latină: Martius) vine de la zeul Marte, zeul războiului din mitologia romană și era considerată o lună favorabilă începerii războiului. Sub împăratul Romulus al Romei
Martie () [Corola-website/Science/296718_a_298047]
-
Medicii și farmaciștii prescurtează rețetele în termeni latini, iar pe fiecare pachet de medicamente există în afara numelui internațional al medicamentului și denumirea lui latină, la fel cum pe fiecare medicament naturist pe lângă denumirea uzuală apare și termenul latin comun. În astronomie s-a decis la nivel internațional conform reglementărilor omologate de Uniunea Astronomică Internațională ca cele 88 de constelații și stelele care le formează să aibă oficial nume latine. Romanii sunt creatorii alfabetului latin care avea, în epoca clasică, literele următoare
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
este un principiu aparținând de filozofia științei susținând că nu există observatori privilegiați pentru un fenomen dat. Acest principiu se aplică în diverse discipline științifice, precum astronomie sau științe sociale. Teoria are la bază principiul cosmologic al lui Copernic care spune că "Pământul nu este într-o poziție centrală sau favorizată în mod special". Într-un context mai larg, principiul mediocrității spune ca oricând cineva observă un
Principiul mediocrității () [Corola-website/Science/317173_a_318502]
-
fenomen; iar dacă cineva observă un fenomen extraordinar, trebuie să se considere că același fenomen este repetabil, respectând condițiile inițiale. Recent, principiul a fost conectat cu teoria relativității generale, prin afirmația că oamenii nu sunt observatori privilegiați ai universului. În astronomie, principiul afirmă că Pământul, viața sau rasa umană nu sunt ceva special sau ieșit din comun. Este folosit împreună cu principiul deplinătății și cu principiul uniformității pentru a prezice că viața este ceva comun în Univers, pentru ca aceleași condiții care au
Principiul mediocrității () [Corola-website/Science/317173_a_318502]
-
dintre pionierii fizicii experimentale Cele mai mari realizări constau în utilizarea analizei cantitative și a experimentului. Alhazen este considerat și unul dintre primii oameni de știință ai lumii (în accepția modernă a termenului). Pentru un vast imperiu ca cel islamic, astronomia era necesară deoarece facilita determinarea longitudinii și latitudinii diverselor teritorii. De asemenea, astronomia avea si un scop religios: determinarea datei Ramadanului, calcularea momentului zilei când trebuie să aibă loc fiecare din cele cinci rugăciuni cotidiene, stabilirea poziției orașului Mekka, centrul
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
și a experimentului. Alhazen este considerat și unul dintre primii oameni de știință ai lumii (în accepția modernă a termenului). Pentru un vast imperiu ca cel islamic, astronomia era necesară deoarece facilita determinarea longitudinii și latitudinii diverselor teritorii. De asemenea, astronomia avea si un scop religios: determinarea datei Ramadanului, calcularea momentului zilei când trebuie să aibă loc fiecare din cele cinci rugăciuni cotidiene, stabilirea poziției orașului Mekka, centrul credinței islamice. Studiul astronomiei era impus și de calendarul lunar islamic. Ca punct
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
facilita determinarea longitudinii și latitudinii diverselor teritorii. De asemenea, astronomia avea si un scop religios: determinarea datei Ramadanului, calcularea momentului zilei când trebuie să aibă loc fiecare din cele cinci rugăciuni cotidiene, stabilirea poziției orașului Mekka, centrul credinței islamice. Studiul astronomiei era impus și de calendarul lunar islamic. Ca punct de plecare avem teoriile lui Ptolemeu, pe care savanții și astronomii arabi le-au perfecționat. Astfel Alhazen aduce chiar critici și completări celebrei Almagest. De altfel, primele traduceri în arabă ale
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
latină a fost realizată de Gérard de Crémone, provenind de la un text din Toledo. Se fac studii asupra modelului geocentric al lui Ptolemeu, sunt construite primele observatoare astronomice, e studiată planeta din punct de vedere fizic. Al-Biruni realizează distincția dintre astronomie și astrologie. Alhazen și Ibn al-Shatir realizează separarea dintre filozofia naturală și astronomie. Se dezvoltă primul model non-ptolemaic. si aceasta prin opera lui Alhazen si Mo'ayyeduddin Urdi, la care ulterior contribuie si Ibn al-Shatir. Astronomii arabi pot fi considerați
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Toledo. Se fac studii asupra modelului geocentric al lui Ptolemeu, sunt construite primele observatoare astronomice, e studiată planeta din punct de vedere fizic. Al-Biruni realizează distincția dintre astronomie și astrologie. Alhazen și Ibn al-Shatir realizează separarea dintre filozofia naturală și astronomie. Se dezvoltă primul model non-ptolemaic. si aceasta prin opera lui Alhazen si Mo'ayyeduddin Urdi, la care ulterior contribuie si Ibn al-Shatir. Astronomii arabi pot fi considerați precursori ai teoriei heliocentrice a lui Copernic. Astfel, Al-Tusi, în lucrarea "Tadhirah", aduce
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
este Al-Horezmi, care poate fi considerat părintele algebrei. Acesta introduce notația "x" pentru necunoscute în algebră. Matematicienii arabi sunt cei care inventează algebra și în același timp introduc și metode de rezolvarea a ecuațiilor. Matematica este utilizată nu numai în astronomie și pentru calcularea coordonatelor geografice, dar și în artă. Astfel, măiestria realizării mozaicurilor și a altor ornamente vădesc o bună cunoaștere a geometriei. Alte descoperiri atribuite arabilor: trigonometria sferică, anumite funcții trigonometrice. De la arabi provine sistemul de numerație și de
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
o limbă literară și este scrisă cu caractere arabe, iar literatura acesteia cunoaște o perioadă de înflorire. Se afirmă poeți ca: Rudaki, Daqiqi, Firdoùsi. Teoriile și modurile muzicale elaborate în lumea arabă sunt strâns legate de matematică (teoria proporțiilor), de astronomie și astrologie (conform principiului etic care stabilește corelațiile dintre diversele părți ale universului). De asemenea, muzica intervine și în actul terapeutic. Declinul Epocii de Aur debutează încă din perioada lui al-Mu'tasim, când începe să se producă o disipare a
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Astronomia Egipteană începe în timpurile preistorice. Multe din cunoștințele despre astronomie ale vechilor egipteni provin din scrierile din morminte, papirusuri, temple sau unele manuscrise. Asemeni celorlalte popoare antice, aceștia se foloseau de configurațiile stelare pentru a explica anumite evenimente importante, îndeosebi
Astronomia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/317817_a_319146]
-
Astronomia Egipteană începe în timpurile preistorice. Multe din cunoștințele despre astronomie ale vechilor egipteni provin din scrierile din morminte, papirusuri, temple sau unele manuscrise. Asemeni celorlalte popoare antice, aceștia se foloseau de configurațiile stelare pentru a explica anumite evenimente importante, îndeosebi renașterea spiritului uman și al faraonului în special. Egiptenii au
Astronomia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/317817_a_319146]
-
ei credeau că faraonul se va alătura zeilor după ce va învia și va urca la cer. Acest precedeu de înviere era strâns legat de steaua Sirius și de mișcarea acesteia pe cer. Clădirile egiptene au purtat un rol important în astronomia egipteană, multe dintre ele fiind aliniate după anumite stele sau constelații (ceremonialul Pedj Shes). Principalele constelații folosite pentru aliniere erau Orion și Carul Mare, iar instrumentul folosit se numea merkhet. Unele temple erau construite în așa fel încât razele Soarelui
Astronomia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/317817_a_319146]
-
li se administrau medicamente făcute din plantele ce creșteau în curtea mănăstirii. De asemenea, mănăstirile aveau biblioteci cu lucrări clasice și biblice copiate de mână. Cea mai bună educație se dădea la mănăstire, unde călugării erau învățați limba latină, geometrie, astronomie, istorie, geografie, medicină și filozofie. Apar certuri intre 2 din cele 3 zone. Biserica Apuseană și cea Răsăriteană au avut numeroase conflicte terminate cu pace, în timp ce a 3-a zonă, cea din Orientul Mijlociu, începea să se destrame. Apoi au apărut
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]