3,288 matches
-
diferite părți ale planetei; în general, pe-aproape: Cecenia, Afganistan, Turcia. Vine Bond, găsește mecanismul undeva sub pământ și pune bombița care-l termină. Ghiciți morala...“ „Ori bomba n-a explodat cum trebuie, ori Bond a greșit locul: trebuia să aterizeze la Vrâncioaia.“ Ne-am înveselit cu toții, îi păcălisem și de data asta. Am urcat treptele (marmura arăta la fel de ciobită ca acum zece ani) și Mihnea ne-a împins înăuntru. Ne simțeam ca-n tren: aceeași casă-vagon, aglomerată de paturi, dulapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Rapotan. Am încercat s-o apuc, să mă agăț de ea, dar nu reușeam. Horcăiam. Parcă mă ridica o macara. Vedeam aerul din ce în ce mai strălucitor, aproape verde, apoi violet. Când să trec spre negru, macaraua mi-a dat drumul. Am aterizat pe-un morman de moloz. Mă țineam de piept și tușeam, saliva nu ieșea din gât. Încă mai simțeam urmele lăboanțelor, ziceai că mă strâng singure. S-a apropiat și posesorul lor; era Rapotan. „Așa, pulică, ușurel, să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aducă din America. Doamna Dinu coborâse la aeroport cu o întreagă încărcătură, de toate mărimile și culorile: și verzi, și galbene, și negre-putred. Se minunaseră și vameșii: toți călătorii îngrămădeau în țară televizoare, combine, frigidere, aparate de fotografiat; numai unul aterizase cu banane, într-o ladă cât un geamantan. Cât despre foenuri, Maria le schimba în fiecare an, comanda și cataloage speciale de la magazine și edituri. Se abonase la editura ei preferată, „Le Foehn Bleu“, specializată în descrierea de aparatură capilară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spunea ce teze să deschizi și nota care trebuia transcrisă pe ele. Pe urmă îți semna aprobarea de concediu. De mine îi plăcea mult de tot: mă vedea toată ziua cu băieții, pe terenul de fotbal. În anul următor, am aterizat în liceul „German“, cu detașare. Aici, școala curgea diferit: de la portăreasa amabilă, până la copiii care îmi fumau sub bancă și cântau „Hey, Jude“ (chitară și muzicuță, bineînțeles). Îi iubeam, primisem și-o clasă pe mână, a X-a D, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întreagă armată de creaturi fosilizate după un sfert de secol de învățământ. După ele soseau achizițiile tinere, „nașpetele“ cu breton și tocuri isterice. Prin liceu se mai vânturau câteva suplinitoare și niște sectanți cu etichetă în piept (mormoni sau martori, aterizați din America să predea religie), îi recunoșteai imediat după cămașa albă îndesată în pantalonii negri. Seara, când evadai spre casă, populația de puștoaice și bunicuțe se deplasa epuizată către stația de autobuz: „mamaiele“ călcau apăsat, în față, dizgrațios, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
22 până la 24. Fundul mi se sudase de perne. Corpul zăcea inert, ochii atârnau, retina se lipise de ecran. Camera arăta ca o capsulă, ca un borcan închis, imens. Dacă pompai formol în loc de aer, puteai să-ți închipui că ai aterizat la Antipa. Brațul părea cel mai interesant, cu toată cutia neagră, dreptunghiulară, încărcată de butoane policolore, ieșind din articulații. Cineva o montase acolo, nu se zăreau șuruburile, dar plasticul și pielea se topiseră, formând acum un corp comun, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acum, însă, îl vedeam prima oară; semăna destul de mult cu ce îmi imaginasem: plinuț, puternic, măsliniu, cu părul tuns scurt, militărește. Genul care îți dă ordine și tu te conformezi. Sărise gardul dezinvolt, ca un animal mare și elastic, și-aterizase tocmai lângă banca muncitorilor. Doar marii jucători se-așezau pe ea. Cineva avusese grijă să radă vopseaua cu un cuțit sau un briceag și-altcineva (sau poate același artist) lăsase pe bârnele de lemn un mesaj ferm și concis: PULA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la mese, cu mâinile stinghere printre farfurioare. N-aveai loc să miști un deget. Mesele erau construite diabolic, cu un singur picior și-o tăblie rotundă și inaccesibilă, ca-n „Lacto-Bar“. Un gest, o simplă atingere a degetelor, și farfuriile aterizau pe pardoseală, în zgomot de frișcă și lingurițe; le însoțeau paharele înalte și groase, umplute cu lichide roz sau verzui acidulate. Și, oricum, apăruseră cafenelele și ciocolateriile. Galantarele nu te ispiteau, deși păreau să colcăie de viață. În vitrina lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui aterizase o rachetă cu două steaguri înfipte-n capac; în Aviatorilor, trântiseră un disc metalic, ciuruit, pe iarba din scuar (i se zicea când OZN-ul, când aspirina cu găuri, și ruginise imediat); pe Iancului, lângă metrou, aterizase Eroul Necunoscut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-n locul lui aterizase o rachetă cu două steaguri înfipte-n capac; în Aviatorilor, trântiseră un disc metalic, ciuruit, pe iarba din scuar (i se zicea când OZN-ul, când aspirina cu găuri, și ruginise imediat); pe Iancului, lângă metrou, aterizase Eroul Necunoscut, cu ranița sovietică, pietrificată, ca buteliile unui scafandru cosmic; lângă „Drept“, Kogălniceanu fusese supraânălțat (se ridica pe-un platou de fier, cu mâinile-n buzunare, ca pistolarii din Trandafirul galben), iar în față la Teatrul Național trona Caragiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Chirico. Maria ar fi fost mândră de mine, însă ea lipsea momentan și din scenă, și din gândurile mele: de fapt, nimic nu se mai putea interpune între corpul meu și-asfaltul bolborosind de ape. Resemnat, m-am pregătit să aterizez cu hanoracul roșu de munte peste bălțile sulfuroase. Nici refugiile rapide ale memoriei, nici stratul dublu de polartec n-ar fi amortizat căzătura; așa se fac praf toate hainele bune. În clipa aia, cineva m-a prins de brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cuminte, o să vină cineva...“, îi coborâseră un sandwich pe sfoară, după care intraseră la curs. Seara, liftul se-afla tot acolo, se-auzeau de la parter bubuielile în ușă. Decanii și profesorii cu experiență cunoșteau toate capcanele Facultății de Litere. Când ateriza câte-un profesor străin, invitat din Franța sau Germania, primul lucru pe care îl făceau era să-l îndepărteze de lift și toalete. Musafirul urca pe treptele de marmură, iar dacă, din ghinion sau imprudență, își exprima dorința de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cărau pizze și sandwichuri, ziare și cărți, mape de corespondență și colete cu acte și dosare, strecurându-se pe oriunde, adică peste tot: în stațiile de autobuz, printre oglinzi retrovizoare sau chiar pe pantofii tăi. Treceau pe roșu la stop, aterizau de pe trotuar pe banda patru, întorceau în intersecție, învârtind de zor la pedale, ca niște roboți scăpați în stradă. Un pocnet sec te anunța că îți loviseră o aripă sau plecaseră cu oglinda. Răsplata se împărțea prompt și binemeritat: șoferii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu-o junglă adevărată, tropicală, prin care fluturii ricoșau ca muștele într-o damigeană cu vin. Doctorul Weidle îmi recomandase să merg acolo, făcea bine la nervi și, uneori, și la imaginație. Fluturii pluteau moi și leneși, unii îți mai aterizau în cap sau se odihneau pe tifonul cămășii. Alții se lipeau de sticla verde a acoperișului sau fleșcăiau cu trompa prin resturi de mango și banane. Aerul era stătut, dens ca îngrămădirea de frunze și liane prin care îți croiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despăturit ca la autobuzul cu grași și vocea robotică ne-a invitat pe toți să coborâm. Deși rămăsesem singurul călător, am ascultat-o, cuminte și civilizat. Mi-am luat elan și, sărind cu toată forța și ura pe scăriță, am aterizat pe trotuar. După ce-am reperat cafeneaua, m-am mai învârtit prin zonă. Am omorât cele 30 și ceva de minute libere bântuind printre cârciumioarele cu Heuriger. La noi îi spunea altfel, must sau carcalete (dacă turnai suc sau cola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înainte de efortul final; brațul liber nu se coordonează cu mișcările corpului și rămâne pe lângă corp; Indicații metodice: pasul încrucișat de aruncare să se facă cât mai razant; mingea să fie aruncată oblic înainte-sus și pe o corespunzătoare pentru a ateriza în sectorul amenajat; se va încerca efectuarea de aruncări cu ambele brațe; eliberarea mingii să se facă în viteză cât mai mare; dozarea se va face în funcție de vârstă și nivel de pregătire. direcție ARUNCAREA TIP ÎMPINGERE În funcție de numărul membrelor superioare
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
obiecte foarte grele la începutul inițierii; este indicat lucrul pe perechi cu mai multe obiecte pentru a se exersa de cât mai multe ori, și folosirea întrecerilor după ce exercițiile au fost însușite; se va încerca ca obiectul de aruncare să aterizeze în interiorul unui sector delimitat; se va urmări întotdeauna ca în sectorul de recepție al materialelor să nu se afle persoane neatente; se va pune accent pe creșterea vitezei de execuție; Aruncarea lansată cu o mană Mișcarea de lansare se execută
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
trecere „prin călcare” fiind mai sigură și preferată. Trecerea obstacolelor „prin călcare” presupune trecerea acestora prin așezarea tălpii piciorului pe bara superioară a obstacolului. Piciorul de avântare se ridică sus, îndoit din articulația genunchiului cu trunchiul puțin înclinat înainte și aterizează pe partea anterioară a tălpii, pe bara de sus a obstacolului (Rață G.,2002). Impulsia dinaintea obstacolului se realizează la o distanță de 1,20 - 1,50 m de obstacol. Trecerea obstacolului prin „călcare” se poate face în mai multe
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
facă rapid și razantă); - exercițiu anterior, cu schimbarea piciorului de sprijin pe obstacol și impulsie în noul picior de sprijin; - se execută 15-20 m de alergare, se calcă pe o bancă de gimnastică, așezată lângă groapa cu nisip, și se aterizează pe piciorul de avântare cât mai departe, continuându-se alergarea. - alergare cu călcare pe 3-5-7 obstacole, așezate la 20-30 m unul de altul. - alergare 20-30 m călcare pe obstacol, împingere și aterizare pe piciorul de avântare cât mai departe de
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
locului, mica ei prietenă, îi strigă : „Nu acolo !”. Neli dispare după creastă, se aude un țipăt și toți nuntașii fug într-acolo. Trupul lui Neli, inert, într-o râpă. Secretarul de partid care cheamă răstit Aviasanul la telefon. Avionul sanitar aterizând. Tăietură de montaj. Dr. George, stând lângă o piatră în care e încastrat portretul lui Neli. O femeie se oprește lângă doctor și îi spune : „Sunt învățătoarea pe care ați salvat- o de la înec. Ați avut răbdare pentru mine”. „Dar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lansate spre Lună. Primele erau destinate simplei fotografieri a suprafeței , în timp ce o survolau sau înainte de a se prăbuși pe întinderea ei. În octombrie 1959 , sonda ruseasca Luna 3 a transmis primele imagini ale „feței nevăzute” ale Lunii . Ulterior sondele au aterizat pe Lună și au furnizat informații mai precise despre suprafața acesteia . Mai târziu sateliții plasați pe orbită în jurul Lunii au studiat-o și fotografiat-o timp de mai multe luni . În cele din urmă omul însuși a pășit pe Lună
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
la trecerea unui obiect cosmic prin ea, nu se eliberează prea multă căldură, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu meteoriții ce se prăbușesc pe Pământ. Acest lucru ne conduce la ideea că după explorarea planetei de către misiunile spațiale, aparatele ce vor ateriza pe solul marțian ar putea contamina planeta și nu vom putea răspunde niciodată la întrebarea dacă pa această planetă s-au dezvoltat ori nu forme proprii de viață. Este planeta cea mai bine studiată a Sistemului Solar, reținând un înveliș
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
însă și pe telefoanele mobile ("Compact", 23.VI.2008). În context negativ dar și devine dar nici, virtual cu aceleași variante funcționale, greu reperabile însă din cauza frecvenței de apariție reduse: (38) Până în 12 decembrie, pe aeroportul Kogălniceanu nu vor mai ateriza avioane militare, dar nici civile ("Realitatea TV",27.IX.2007). 5.2.2.6. Desemantizarea și interpretarea sa, de către vorbitori, doar ca un substitut "mai sprinten" al copulativului conduce și la (nu puține) utilizări efectiv aberante, fie din cauză că elementele de
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
din enunț, sau din afara lui, determină o anumită reacție a interloctorului? În mod evident, enunțul lui 700 este Învestit cu forța ilocuționară a unui ordin - mărturie stau verbele la imperativ (vezi, intră, la aterizare construcție care este echivalentă semantic cu Aterizează!) și tonul specific. La fel de evident este faptul că obiectivul urmărit de 700, prin enunțul produs, este de a-l determina pe 326 să facă ceva, să aterizeze. Pentru ca actul de limbaj produs de 700 să se Încheie cu succes, adică
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
verbele la imperativ (vezi, intră, la aterizare construcție care este echivalentă semantic cu Aterizează!) și tonul specific. La fel de evident este faptul că obiectivul urmărit de 700, prin enunțul produs, este de a-l determina pe 326 să facă ceva, să aterizeze. Pentru ca actul de limbaj produs de 700 să se Încheie cu succes, adică 326 să aterizeze, este necesar ca el, actul de limbaj, să se Înscrie Într-un set de circumstațe potrivite. Situația În discuție este una instituționalizată și, datorită
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]