2,578 matches
-
Aspern a căzut fără ca austriecii să încerce să blocheze ofensiva, iar spre ora 15, Klenau i-a scris lui Carol că se teme că va avea loc un dezastru. Apoi, Masséna a decis, din proprie inițiativă, să îi respingă pe austrieci până la Bisamberg. Divizia Boudet a mărșăluit către Kagran, susținută pe partea dreaptă de cavaleria lui Marulaz, iar celelalte trei divizii, precedate de escadroanele lui Lasalle, au avansat înspre Leopoldau. Batalioanele Corpului VI austriac s-au dispus în mase pentru a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
din proprie inițiativă, să îi respingă pe austrieci până la Bisamberg. Divizia Boudet a mărșăluit către Kagran, susținută pe partea dreaptă de cavaleria lui Marulaz, iar celelalte trei divizii, precedate de escadroanele lui Lasalle, au avansat înspre Leopoldau. Batalioanele Corpului VI austriac s-au dispus în mase pentru a pune capăt acestei urmăriri. Susținuți de focul unei baterii franceze, Marulaz și Lasalle s-au repezit către inamic, străpungând una din mase, apoi îndreptându-se către a doua. În timp ce încerca să-și ralieze
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
comand. Numele meu vă este cunoscut. Iată inamicul. Nu vă dezmințiți de vechea voastră valoare. Șarjați, Marulaz este cu voi!” Urmați de trei regimente de vânători călare, husarii s-au repezit către inamic cu strigăte de „Trăiască Împăratul, trăiască Marulaz!”. Austriecii au fost trecuți prin sabie, însă calul lui Marulaz s-a prăbușit, lovit de o ghiulea, iar generalul s-a rănit la tibie. Un ofițer din regimentul 3 de vânători călare i-a oferit calul său. Marulaz s-a ridicat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Wagram, de-a lungul râului Russbach. Pentru a opri urmărirea cavaleriei ușoare a lui Colbert, el le-a ordonat batalioanelor sale să formeze careuri. Brigada lui Coehorn și regimentul 10 ușor au avansat și au atacat la baionetă. Opt sute de austrieci au căzut în mâinile oamenilor lui Oudinot, iar restul s-au repliat către Wolkersdorf. Francezii erau însă epuizați fizic și psihic și nu au urmărit decât cu încetineală. În jurul orei 16, în jurul localității Wagram, câteva zeci de soldați francezi au
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
însă informat despre retragerea armatei austriece și s-a retras la rândul său. La dreapta, Davout a urmărit de asemenea trupele lui Rosenberg, a cărui cavalerie căuta să protejeze retragerea. Beneficiind de susținerea artileriei, diviziile franceze i-au respins pe austrieci până la Auersthal și Bockfliess. În acest sat, soldații din regimentul 108 de linie au găsit casele pline de soldați austrieci în stare de ebrietate. Aceștia au încercat să se apere, însă francezii nu le-au arătat nicio milă: două sute de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
până la Auersthal și Bockfliess. În acest sat, soldații din regimentul 108 de linie au găsit casele pline de soldați austrieci în stare de ebrietate. Aceștia au încercat să se apere, însă francezii nu le-au arătat nicio milă: două sute de austrieci au fost omorâți iar alți patru sute au fost luați prizonieri. La ora 18, acest episod a marcat sfârșitul luptelor de pe aripa dreaptă. Singurul moment când retragerea austriacă a părut să fie amenințată a fost spre apus, atunci când elemente din cavaleria
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
aripa dreaptă. Singurul moment când retragerea austriacă a părut să fie amenințată a fost spre apus, atunci când elemente din cavaleria grea a lui Nansouty, din cavaleria Gărzii și din cavaleria „Armatei din Italia” au încercat să blocheze retragerea Corpului III austriac. Austriecii au lansat imediat o contrașarjă, prin brigada lui Kroyherr, "Kürassier Regiment 1 Kaiser", "Kürassier Regiment 6 Moritz Liechtenstein", brigada ușoară a lui Teimern, regimentul 1 de dragoni al lui Knesevich și regimentul 6 "Rosenberg Chevaulegers". Cavaleria austriacă a lovit
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
dreaptă. Singurul moment când retragerea austriacă a părut să fie amenințată a fost spre apus, atunci când elemente din cavaleria grea a lui Nansouty, din cavaleria Gărzii și din cavaleria „Armatei din Italia” au încercat să blocheze retragerea Corpului III austriac. Austriecii au lansat imediat o contrașarjă, prin brigada lui Kroyherr, "Kürassier Regiment 1 Kaiser", "Kürassier Regiment 6 Moritz Liechtenstein", brigada ușoară a lui Teimern, regimentul 1 de dragoni al lui Knesevich și regimentul 6 "Rosenberg Chevaulegers". Cavaleria austriacă a lovit flancul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
000 de prizonieri, cât și pierderea drapelelor batalionului 3 din regimentul 4 linie, al regimentului 24 ușor și al regimentului 106 de linie. Naulet estimează că francezii ar fi pierdut 25 000 - 28 000 de oameni. De partea cealaltă, pierderile austriecilor sunt greu de estimat deoarece statele militare austriece au înregistrat doar diferența totală între efectivele de pe 5 și cele de pe 11 iulie (51 626 de ofițeri și soldați), cifră ce include luptele minore de după Wagram, cât și bătălia de la Znaim
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
iulie (51 626 de ofițeri și soldați), cifră ce include luptele minore de după Wagram, cât și bătălia de la Znaim. Mulți dintre aceștia sunt soldați dispăruți în timpul retragerii și luptelor de după bătălia de la Wagram. În cadrul bătăliei de pe 5 și 6 iulie, austriecii înregistrat pierderi similare francezilor: 37 000 de morți și răniți și 18 000 de prizonieri, dintre care cea mai mare parte erau răniți. Mai exact austriecii au pierdut: 4 generali (Nordmann, d'Aspre, von Wukassovich, von Vécsey), 120 de ofițeri
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
retragerii și luptelor de după bătălia de la Wagram. În cadrul bătăliei de pe 5 și 6 iulie, austriecii înregistrat pierderi similare francezilor: 37 000 de morți și răniți și 18 000 de prizonieri, dintre care cea mai mare parte erau răniți. Mai exact austriecii au pierdut: 4 generali (Nordmann, d'Aspre, von Wukassovich, von Vécsey), 120 de ofițeri și 5 507 soldați și gradați morți, cât și 13 generali, 616 ofițeri și 17 490 de soldați și gradați răniți. Corpurile austriece din centru au
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
17 490 de soldați și gradați răniți. Corpurile austriece din centru au înregistrat pierderile cele mai grele (circa 30% din efective) iar Avangarda lui Nordmann a pierdut circa 50% din efective. Naulet vorbește despre 37 000 de oameni pierduți de austrieci, în timp ce Hourtoulle estimează că 25 000 de oameni au fost scoși din luptă, cifră la care trebuie adăugați peste 20 000 de prizonieri. Armata austriacă învinsă la Wagram și-a păstrat capacitatea de a lupta și o oarecare coeziune, în ciuda
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
adăugați peste 20 000 de prizonieri. Armata austriacă învinsă la Wagram și-a păstrat capacitatea de a lupta și o oarecare coeziune, în ciuda retragerii rapide pe care a trebuit să o opereze, mărturie stând numeroasele lupte de ariergardă pe care austriecii le-au dus pentru a încetini inamicul, în special cea de la Hollabrunn, unde Masséna a întâlnit o asemenea rezistență, încât a trebuit să suspende ostilitățile și să aștepte întăriri. Cu toate acestea, francezii au reușit să repereze manevrele inamice de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
manevrat excelent, anticipând retragerea arhiducelui Carol cu grosul forțelor austriece. Pe 10 iulie, odată ajuns în contact cu inamicul la Znaim, Marmont și Corpul său de armată de doar 10 000 de oameni aveau în față peste 60 000 de austrieci, dar generalul francez, aplicând strategia napoleoniană, a atacat oricum, pentru a fixa armata inamică, în speranța că va primi întăriri. Poziția lui Marmont era una periculoasă, dar spre ora 10, mareșalul Masséna se apropia cu întăriri, iar la ora 10
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
realizat curând că acest lucru ar fi echivalat cu sfârșitul monarhiei Habsburgilor. Chiar dacă armata austriacă luptase excelent pe 5 și 6 iulie, la Wagram și chiar dacă pierderile celor două armate fuseseră aproape egale, victoria lui Napoleon a zguduit puternic moralul austriecilor, încrederea în victorie și dorința acestora de a continua lupta. Un raport al Prințului von Liechtenstein către Împăratul Francisc I arăta că disciplina armatei era în deteriorare, că nu existau suficiente muniții, nici mijloace de transport și că nici nu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
al Dunării, la vest de Viena. Ca atare, Francisc a acceptat termenii militari ai armistițiului și, stabilindu-se o linie de demarcație, ambele armate s-au îndreptat către cantonamente. Pe data de 14 octombrie 1809, după îndelungi tergiversări și negocieri, austriecii au semnat Tratatul de pace de la Schönbrunn, care consfințea pierderi teritoriale semnificative pentru Imperiul Austriac, reducerea efectivelor armatei imperiale, obligativitatea alianței cu Imperiul Francez, cât și plata unei semnificative indemnizații de război. Terenul pe care s-au desfășurat bătăliile de la
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
neîncetat în decursul veacurilor. Ideea întemeierii orașului Alexandria își are originea în hotărârea unor grupuri de locuitori din Zimnicea și Mavrodin de a înființa un oraș liber de orice ingerință străină. Întemeiat în 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842) ale cărui
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
mai 1794, la Kaiserslautern, se remarcă din nou, conducând o impresionantă șarjă la baionetă, fiind numit general de brigadă o lună mai târziu. Pe 18 octombrie 1795, la bătălia de la Neckerau, este rănit de 6 ori și este capturat de austrieci. Este apoi eliberat, pe 7 ianuarie 1796, în cadrul unui schimb de prizonieri și își continuă cariera în armatele „Rinului”, „din Germania” și apoi „din Elveția”. În cadrul acestei din urmă armate, se reamrcă în mod deosebit și este numit general de
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]
-
al Operei Naționale din București, după care a fost apreciat la Viena mai bine de un deceniu că un nume important, afirmându-se pe cele trei scene lirice principale (Wiener Staatsoper, Volksoper și Theater an der Wien). Martin Vogel, critic austriac spunea despre Ion Buzea într-o emisiune televizată că tenorul clujean devenise unul dintre idolii publicului de operă vienez. Repertoriul sau a cuprins roluri din muzică italiană, franceza și germană: Manrico din Trubadurul, Ducele din Rigoletto, Alfredo din Traviata, Don
Ion Buzea () [Corola-website/Science/312599_a_313928]
-
născută Klara Pölzl (n. 12 august 1860, Weitra — d. 21 decembrie 1907) a fost mama lui Adolf Hitler. s-a născut la data de 12 august 1860, în Weitra, Austria. Mama sa, Johanna, era fiica fermierului Johann Nepomuk Hiedler, un austriac de origine cehă, care era frate cu tatăl vitreg al lui Alois Hitler. Tatăl Klarei, Johann Baptist Pölzl, era un fermier sărac. Împreună cu Johanna Hiedler au avut 7 copii, dintre care au supraviețuit doar Theressa Pölzl, Johanna Pölzl și Klara
Klara Hitler () [Corola-website/Science/312681_a_314010]
-
domeniul comportării navelor în spațiul cosmic. Automobile cu profil aerodinamic au existat și anterior celui imaginat și construit de inginerul român, vezi de ex. modelul A.L.F.A 40-60 HP Aerodinamica "Siluro Ricotti" din 1914 sau automobilul inginerului de aviație austriac Edmund Rumpler, numit "Rumpler Tropfenwagen" ("mașina - picătură" in limba germană) prezentat la Viena în 1921 (!). Toate acestea aveau însă roțile în afara caroseriei și, cu excepția automobilului Rumpler, nu atingeau gradul de aerodinamicitate al creației lui Persu. Prototipul original poate fi văzut
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
Singapore în perioada 14-26 august 2010, iar prima ediție de iarnă a avut loc în Innsbruck în perioada 13-22 ianuarie 2012. Doar sportivii cu vârste între 14 și 18 ani pot participa. Ideea acestor Jocuri i-a venit prima dată austriacului Johann Rosenzopf în 1998. Pe 6 iulie 2007, membrii CIO reuniți la cea de-a 119-a sesiune CIO din Guatemala City au aprobat crearea unei versiuni „tinere” "(youth)" a Jocurilor Olimpice. Costurile desfășurării sunt împărțite între CIO și orașul gazdă
Jocurile Olimpice de Tineret () [Corola-website/Science/311686_a_313015]
-
În seara zile de 25 octombrie cu excepția lui Monte Matajur, apărarea italiană era nimicita. Linia frontului va deveni Prestreljenek - Kanin - Skutnik - Uccea - Stol - Monte Mia - Prapotnizza - Globočak - Kambresko - Ronzina - Kanalski vrh - Bate, cursul superior al văii Isonzo fiind ocupat de austrieci. În zilele următare a urmat una din cele mai mari înfrângeri suferite în istoria Italiei. Înainte de aceste bătălii Italia a intrat în război cu 1,3 milioane de soldați, iar la sfârșt abia i-au rămas 500 000 de soldați
Bătăliile de la Isonzo () [Corola-website/Science/311690_a_313019]
-
artileriei italiene să se retragă. De asemenea trebuie să se retragă capul de pod din lagunele Veneției, la Montello reușesc trupele italiene să împiedice străpungerea frontului spre zona de șes a Italei. Bătălia se termină la 22 iunie 1918 fără ca austriecii să-și poată atinge țelul. A treia bătălie numită și „Bătălia de la Vittorio Veneto” începe la 24 octombrie 1918 și durează până la 4 noiembrie 1918, când se încheie pacea de la Villa Giusti de lângă Padova. Cu toate că monarhia austriacă era deja într-
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Sadagura a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Sadagura (în ). În anul 1774 satul număra 104 locuitori. În 1778 a fost construită Biserica Catolică "Sf. Mihail". Sadagura a avut o importantă comunitate evreiască și deține un rol important în istoria hasidismului iudaic. Dinastia rabinică
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]