2,148 matches
-
aceluiași an autorul părăsește Germania, dominată de rânjetul național-socialismului hitlerist. După „Anschluß”, va părăsi și Austria, trecând, prin Italia, În Elveția. Dictatura grotescă și sângeroasă Îl obligă la supliciul, cumplit pentru un scriitor, al exilului. În schițele sale pentru o Autobiografie afirmase: „Găsesc mai importantă scrierea unei cărți decât guvernarea unui Reich. Chiar și mai grea”... Robert (Edler von) Musil venise la Universitatea din Berlin, În 1903, după ce renunțase la postul de asistent la Școala Tehnică Superioară din Stuttgart, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și Rosamunda (nu Janis Bellow). Oricâte asemănări am descoperi Între albumul biografic și distribuția de măști ale romanului nu avem de-a face, se Înțelege, cu o simplă, reductivă translare-transcriere a realității. „Un roman, chiar când este autobiografic, nu este autobiografie. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Modelele dispar, simulacrele durează...” În conversațiile cu Ravelstein sau Rosamunda despre Radu Grielescu, Chick oscilează Între autojustificare și autoincriminare. „Ravelstein vroia să știe cu exactitate care era poziția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ceva din eclectismul și „colajul” mental al dadaiștilor. Nu mai este vorba, neapărat, de o insurecție care să scandalizeze, ci de solitudinea care Își caută expresia În farsele cotidianului modern, În alienarea burlescă a insului oarecare, un Bérenger „chaplinizat”... Este autobiografia codificată a străinului și Înstrăinatului. Un copil, de data asta „cosmopolit” și „cosmic”, al lumii Întregi, ascuns În anonimitate la fel ca și În celebritate, Își joacă identitățile succesive și Înlocuitoare, combinație parodică de măști și clișee, surogate și alterități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
puternic figurativul iernilor - compun o metaforă deja suficient de intrigantă. Mottoul din Enigma Otiliei despre cinema, despre un film povestit se referă doar la una din dimensiunile formei romanești. Acum nu mai rămîne decît să Începem. Iată primele fraze: „PIERDUT AUTOBIOGRAFIE. EI, ȘI ?... O DECLAR NULĂ. Și vîntul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. CÎte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezînduse moartă pe caldarîm. Tocmai Își cumpărase o lamă Gillette. Puse cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe bulevard...” Între timp, dincolo de oglindă apar și alte, multe, puzderie de imagini ale lumii, indicînd indirect tema operei: viața fermecătoare și mizeră sub povara dictaturii staliniste, „socialiste” și „comuniste” a(le) lui Gheorghiu Dej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apar și alte, multe, puzderie de imagini ale lumii, indicînd indirect tema operei: viața fermecătoare și mizeră sub povara dictaturii staliniste, „socialiste” și „comuniste” a(le) lui Gheorghiu Dej și Ceaușescu. Eroii romanului, aparent, nu sunt personaje, ci entități ca Autobiografia, Memoria-Trăirea, Existența-Destin, Timpul istoric și timpul subiectiv, „Epoca de aur”. Și totul, În biplanul realității și imaginarului. Autobiografia ca erou convențional al romanului constituie un strat dinstinct al operei, fragmentele sale Încadrîndu-se În fiecare fază a desfășurării epice În textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
povara dictaturii staliniste, „socialiste” și „comuniste” a(le) lui Gheorghiu Dej și Ceaușescu. Eroii romanului, aparent, nu sunt personaje, ci entități ca Autobiografia, Memoria-Trăirea, Existența-Destin, Timpul istoric și timpul subiectiv, „Epoca de aur”. Și totul, În biplanul realității și imaginarului. Autobiografia ca erou convențional al romanului constituie un strat dinstinct al operei, fragmentele sale Încadrîndu-se În fiecare fază a desfășurării epice În textul de bază al imaginarului. CV-ul prezentat la primirea În UTM sau la angajare, este Înșirat treptat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o mare forță expresivă, eroul, celelalte personaje, lumea-realitatea istorică, viața fermecătoare și mizeră, perisabilă, sub vremi, și totuși Încărcată cu valorile sale eterne. Instanța narativă este dublă. În stratul superficial se vorbește despre eroul la persoana a treia; dacă În autobiografia „pierdută” stă scris: „Am urmat clasele primare...”, În stratul imagistic se spune: „Este În clasa a doua și primește cadouri...”. Prin această modalitate se obține constituirea obiectivă și expresivă a caracterului și destinului eroului, se determină statutul lui psihologic, spiritual-filosofic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spune: „Este În clasa a doua și primește cadouri...”. Prin această modalitate se obține constituirea obiectivă și expresivă a caracterului și destinului eroului, se determină statutul lui psihologic, spiritual-filosofic și social. Parcă din subterană, apare epicul, istoria romanescă În haina autobiografiei povestite de naratorul impersonal, dar văzută cu ochii eroului. Picăm În plină iarnă, lîngă soba de teracotă albastră, cu lemne. Și Încă o iarnă, și Încă una. „Cu pomul de iarnă pe furiș”. „Undeva, departe, se ascute lupta de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. HÎrtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manucrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cîntă „Republica măreața vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin...” Motivul autobiografiei, recurent În toată operă, este unul de reper, cu el Începe și cu el se termină romanul: „Pierdut autobiografie, o declar nulă... Și vîntul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. CÎte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cîntă „Republica măreața vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin...” Motivul autobiografiei, recurent În toată operă, este unul de reper, cu el Începe și cu el se termină romanul: „Pierdut autobiografie, o declar nulă... Și vîntul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. CÎte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din vreun plop, așezîndu-se moartă pe caldarîm. Arsă de vară. Moartea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Petru Maier-Bianu este greu de definit sau de Încadrat Într-o singură direcție a literaturii române sau universale. El este și roman textualist, și proza optzecistă, și operă de realism fantastic sau magic, și roman cinematografic imaginar. Este și autobiografie, și memorialistică, adică Petru Maier-Bianu În totalitate. Și Înainte de toate, este o carte despre viață și fericire, despre dramele și tragediile mizerabilei, sfîșietoarei epoci. O carte cu rădăcini mai vechi În proza lui Mircea Eliade de exemplu, cu splinul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
geamul. Ce-i asta, ce Înseamnă asta? Întreabă iritat moș Costache. Asta e la cinematograf? Așa e! răspunse naiv Titi. Dacă e așa, e urât! Constată bătrânul și nu vru să mai asculte. G. CĂLINESCU, Enigma Otiliei Partea Întâi Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Tocmai Își cumpărase o lamă Gillette. Puse cu grijă lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Începu să desprindă carnea caldă a cotletelor de pe pielița coastelor. Fericirea! Ce este fericirea?! „Știți”, ar trebui să faceți niște „completări” la fișa dumneavoastră personală de cadre, câteva lucruri sunt neclare, sau cel mai bine ar fi să scrieți o „autobiografie”. Fericirea. Petru, putea el, prietenul gărilor și al aeroporturilor, să-i spună ce este fericirea? Drumurile lui spre orașul din vest, În ierni și urgisite veri, se pierdeau În ceața incertă a amintirii, dulcege și triste amintiri, disperate, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea. Într-un târziu apasă pe sonerie. I se deschide. Îi trece peste fața ei zâmbitoare de soție, care Îndură viața, crengile de arțar. Picături de ploaie i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
perioada dintre cel de-al VIII-lea Congres și Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Întreaga asistență, În picioare, ovaționează Îndelung, răsună urale. Cum ar fi să stea așa o sută de ani? Ca În Războiul ăla. Pierdut autobiografie. O declar nulă... Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Era la Începutul lunii noiembrie. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm... Tocmai Își cumpărase o lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fac „munci agricole” la porumb, ca anul trecut, când Ceaușescu Îți făcea cu mâna din balconul Casei Albe și de la Cascada Niagara, anul ăsta „muncile agricole” se fac „la cartofi”, iar colegii Îți fac o primire călduroasă ca dintr-o autobiografie și sortează cartofii alături de tine. Viitori actori, regizori, critici de film și teatru, cică e unul care ar fi nepotul lui Eugen Ionescu sau cam așa ceva... Ăla cu Rinocerii de la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej. În prezența tovarășului Nicolae Ceaușescu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
socotiți câți ani aveți. Apoi gândiți-vă la anul 2000. Gândiți-vă la familia voastră, la cei din jur, gândiți-vă cu drag, fiți fericiți. În ceea ce mă privește, ai mei au Început să moară Înainte de a mă naște. Pierdut autobiografie, o declar nulă... Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din câte un plop, așezând-se moartă pe caldarâm. Arsă de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
subliniat eu, încercând să fiu rezonabilă, deși sunt perfect conștientă că rațiunea este dușmanul nevroticului. Da, dar se poate întâmpla orice de-acum până-n decembrie. Vreau ca totul să fie aranjat în caz că se-ntâmplă ceva. Când își va scrie Lisa autobiografia, aceasta se va intitula În caz că... Până și părul ei blond tuns până la baza gâtului și machiajul rezistent la orice intemperie sunt concepute tot în caz că... ar fi dusă de urgență la spital în urma unui accident care i-ar bloca accesul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
termină-n tragic (exemplificat În lume de Gogol, Cehov , Bulgakov, Capek, Hrabal, iar la noi Caragiale) : rîs În stop-cadru. Sunt și mari actori care au stăpînit arta rîsului În stop cadru : Chaplin, Fernandel, Jack Lemmon, Birlic, Caragiu. John Barrymore ( În autobiografia sa, mai puțin citată În cărțile de specialitate) spune despre actor un lucru care pune pe gînduri : actoria este și o opțiune...etică, deoarece pe scenă vrei să fii mai bun decît ești În realitate; și estetică - deoarece În lumina
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spus că are să-mi dovedească altă dată că n-am dreptate. Cum are să-mi dovedească, și de ce altă dată? Ca argument suprem, căci țineam mult să-i probez că sunt bătrân - Dumnezeu știe pentru ce! - i-am spus, forțând puțin autobiografia, că peste zece ani am să fiu moșneag. "Și eu am să fiu bătrână atunci", și tonul ei parcă ar fi stabilit o complicitate. (Peste zece ani, ea are să aibă treizeci de ani!...) "Și eu!" Pentru ce "și"? Și pentru-ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar putea să devin cel mai vestit hermafrodit din toate timpurile. Au mai fost și alții Înaintea mea. Alexina Barbin din Franța a urmat cursurile unei școli de fete cu internat Înainte să devină Abel. A lăsat În urmă o autobiografie pe care a descoperit-o Michel Foucault În arhivele Ministerului Francez de Igienă Publică. (Memoriile ei, care se Încheie cu puțin Înainte de a se sinucide, sunt o lectură destul de nesatisfăcătoare. De fapt, după ce le-am terminat de citit, acum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu prisos că sunt „copiii lui Eminescu”. Așa Îi caracterizase marele savant Simion Mehedinți. O dovadă clară de colaboraționism În numărul din mai 1995 al revistei „Gazeta de Vest” se poate citi, pe a doua jumătate longitudinală a paginii 8, autobiografia cunoscutului publicist VALERIU C. NEȘTIAN, intitulată „Cine ești dta, d le Neștian?” și Însoțită de fotografia autorului. Reproduc, Întâi, fragmentul care constituie, cred, dovada cea mai clară că Valeriu C. Neștian a fost și este securist (S.R.I.-ul nefiind altceva
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
partea minciunii, Înseamnă că nu-i lucru curat nici cu dumnealui. Astfel, i se poate spune că „Măgar de măgar se scarpină” (În latinește: „Asinus asinum fricat”). Iar lui V.C.N. i se potrivește zicala „Gura păcătosului adevăr grăiește.” În aceeași autobiografie, scrisă ca urmare a acuzației juste ce i s-a adus că a fost și mai este colaborator al Securității și al S.R.I., domnul Neștian spune și acestea: „Din 1990 am colaborat intens cu articole de orientare vizibil pro legionară
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în grupă CSP a județenei. Eu nu am spus ce origine am și mama și sora mea au fost de acord, mai ales că mă însurasem, în fine, ceea ce nu mai sperau. Așa că am spus numai ce spuneam și în autobiografie și asta a știut soția mea până prin 1992, când am început să povestesc despre ce mi se va restitui prin legea 18. Și atunci soacră-mea a spus că A ÎNCĂLZIT ȘARPELE LA SÂN! E adevărat, de altfel; poreclele mele
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]