4,300 matches
-
PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te ști aproape. Ceas de-nzăpezire ne-a cuprins trecutul să-l țină-n vibrații de apusuri grele și pe trupuri moarte, se așterne tumultul munților de noapte, la căderi de stele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
durere de stomac. Cu ceva vreme în urmă, cam cât ar arde o lumânare, Majestatea Sa a terminat cu îmbrăcatul și s-a așezat în scaunul său dragon, zice Kuei Hsiang după ce se liniștește. — Cum arată scaunul? întreabă Rong cu avânt. — Are nouă dragoni sub baldachinele cu mânere drepte din satin galben. Majestatea Sa a mers la Palatul Bunăvoinței ca s-o întâlnească pe Marea Împărăteasă. Până acum trebuie să fi terminat ceremonia din Sala Supremei Armonii și să fi inspectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
semnătura și sigiliul sunt mari și frumoase. O țin sub pernă și o ating iarăși și iarăși înainte de a adormi. A doua zi dimineața mă trezesc înainte de ivirea zorilor. Suport ritualul machierii și îmbrăcatului simțindu-mă vie și plină de avânt. Îmi închipui cum e să fiu apreciată de Majestatea Sa. Până la răsăritul soarelui totul e gata. Mă rog ca frumusețea mea să-mi aducă noroc. An-te-hai îmi spune că împăratul Hsien Feng va trimite un palanchin, iar eu îl aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
câteva zile? Îi voi conduce eu însumi pe stegari în luptă. Dați-ne șansa de a vă face cinste. Fără dumneavoastră - Ts’eng e atât de copleșit că trebuie să se oprească un moment - nu va exista nici un fel de avânt. — Împăratul s-a hotărât, anunță cu răceală Hsien Feng. Prințul Ch’un merge și îngenunchează între prințul Kung și prințul Ts’eng: — Majestatea Voastră, părăsirea tronului va încuraja nebunia barbarilor. Va face ca negocierile viitoare să fie și mai dificile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să sărbătorească împreună cu membrii cabinetului său. Prostituate locale au fost văzute învârtindu-se pe lângă sicriul imperial și furând ornamente. Când Su Shun a fost întâmpinat de generalul Sheng Pao la poarta orașului Miyun, el a anunțat moartea mea cu mare avânt. Primind un răspuns rece de la Sheng Pao, Su Shun a privit în jur și l-a observat pe prințul Kung, care stătea nu departe de general. Su Shun i-a ordonat lui Sheng Pao să-l îndepărteze pe prințul Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
însufleți și încercă să mă convingă să mi schimb repartiția la școala pe care o conducea ea. Cum toate școlile mi-erau indiferente, am acceptat dintr-un imbold, aș zice, mai degrabă galant. În aceeași clipă directoarei i se potoli avîntul și, sub privirea ei bîhlită, gălbuie și frumoasă, ghicii frica de a nu fi dat dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un copil rău i-a tăiat capul păpușii. Îmi Închipuiam cum trosnise fiecare os când se frângea, aveam În urechi pocnetul scurt și-n inimă sfâșierea pe care trebuie c-o Încercase maldărul de carne chinuită. Nici măcar tata, cu tot avântul lui către valorificare, nu s-a gândit să mâncăm purceaua aceea. A făcut o groapă adâncă, a stropit cu gaz ca să nu scurme câinii și a Încheiat povestea. În străinătățuri a plecat după ce și-a cheltuit amărăciunile de economii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rar trecea câte cineva. Lumea era la câmp, prășea la porumb ori la vie. Încă nu era foarte cald, dar satul părea pustiu și părăsit acolo, În soare. Începeam să mă plictisesc și, după cum singur poți bănui, n-aveam nici un avânt să-mi Încep pregătirea pentru restanța din toamnă. Mi-am aranjat cu multă grijă cursurile, le-am Împărțit În teancuri pe zile și, cu sentimentul datoriei oarecum Împlinite (nu e de colo să-ți programezi ce ai de făcut, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe bucățele de lemn avea Înfășurate zgârciuri de felurite grosimi, din care vindea măsurând lungimea cu palma. Cel mai gros zgârci costa de cinci ori cât unul subțirel, pentru mucea de grădiniță. Industria fraților Titel și Onel avea să cunoască avânturi nestăvilite atunci când copilărimea a descoperit fotbalul. Despre asta, Însă, cu alt prilej. Desigur, printre clienții de nădejde ai lui Titel mă număram și eu. Ceream din când În când mamei bani pentru Înghețată sau halviță, Îi strângeam la ciorap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai cu chef, ori puțin băut. Închei aici, că am Început să Înșir dobitocenii. Voi continua să-ți fac nervi și În scrisoarea de mâine. * * * Nu știu cine a fost mitocanul care a scuturat data trecută clopoțelul pe culoarele școlii. Luat de avântul discursului meu meșteșugit, am uitat că sunteți În vacanță și că, În afară de truda pe care o depun eu ca să vă luminez, nici un alt profesor nu-și bate capul să țină lecții. De astăzi nu va mai suna nimeni clopoțelul; prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un coș pe bicicletă și se pornea către școală, cam când știa el că trebuie să fie pauză. Bătea cumva sfios În ușa cancelariei și intra, cu coșul În brațe. Cucoanele navetiste săreau pe el ca viespile. El le domolea avântul și le Împărțea marfa, cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În viața asta - dacă o mai fi vreuna după. V-am vorbit de el nu fără legătură cu istoria străveche a satului nostru. Căci se pare că la originea alunecării aceleia de pământ de care am discutat s-a aflat avântul economic al lui Tatapopii. El renunțase de ceva vreme să ardă cărămizi și să usuce calupi de paiantă - nu se arăta așa rentabilă afacerea, cerea multă muncă și o grămadă de timp -, dar scotocelile, scormonelile, scobiturile lui În coasta dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i fac frumos peretele de la drum. Un zugrav l-ar fi costat mult mai mult și nici n-ar fi făcut treaba așa ca mine. A stat tot timpul pe capul meu și, până la urmă, mi-a alungat toate avânturile și inspirațiile artistice. Pictura, după voința nepriceputului, arăta cam așa: o poieniță largă, verde, plină de floricele de toate culorile; pe margine - niște copaci cum nu se găsesc la noi, cu frunze lungi, ca ale palmierilor; pe frunzoaie sunt așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își potrivi oglinda și se opinti În pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala lată de frână, dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie și disperare, Însă mașina nu-și schimba direcția. Viteza creștea. Cătănuță izbi ușa cu umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și singur seama că nu degeaba am vorbit eu aicea. Lucrurile se Înșiră și se pun aproape singure cap la cap. Tatapopii a făcut găuri În coasta dinspre Dunăre a satului ca să caute lutul trebuincios fabricării cărămizilor și a chirpicilor. Avântul său economic a slăbit solul și acesta a luat-o la vale, cu tot cu amărăciunea de gospodărie a unui rudar. Despre unele consecințe am discutat deja. Cea mai importantă Însă, din punctul de vedere al bogatei noastre istorii, Încă nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neîndurători. L-au așezat părinții lui Hristu la masă, l-au omenit cu vin, pâine caldă, nuci prăjite și brânză. Nu s-a atins de nimic. Era Încurcat, căci nu știa cum să Înceapă și gazdele Îi tăiaseră din prima avântul când Îl Întrebaseră cum răsărise porumbul În satul cu liceul agricol și dacă popa cutărică mai slujea ori lăsase În loc pe altul tânăr. În cele din urmă, tatăl cu fata borțoasă și-a spus punctul de vedere cu mai puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oaie și gata.” „Șapte!” „Șapte să fie, da-mi dai și un șir de scoici.” „Îți dau.” Și uite-așa se Încheia tocmeala, În bună Înțelegere, cu războială numai din vorbe. Marele târg anual luase, la un moment dat, un avânt ce părea de nestăvilit. În preajma locului cu pricina se statorniciseră niște triburi de oameni cu mințile agere care, fără să se spetească prea mult, izbuteau să ducă un trai mai Îmbelșugat decât oricine. Lucrau cu mintea. Au fost primii intelectuali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prea repede, nici prea tărăgănat, până la șase sute. Scoseseră pe lama de sticlă o picătură cleioasă și alburie dintr-un tub, apoi se repeziseră toți trei, cu capetele Înainte, să vadă mormolocii care Înotau, sprințari, În acea scârboasă alcătuire. Răsturnaseră, În avântul lor, scaunul și microscopul căzuse și el, cu un zgomot Înfundat, pe pardoseala de pământ amestecat cu balegă de cal a prispei. Fiecare fusese de acord să dea și să Încaseze câte două șuturi, pentru grabă și lipsă de organizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mai crede și acuma că eu eram cel care Îi vorbea măscări la telefon. Eu eram, Însă, prea tolomac pentru asemenea fapte de bravură. Asta era una dintre distracțiile favorite ale unui prieten al meu, Ion, zis Vieru din pricina avânturilor sale adolescentin-zoofile. De câte ori venea pe la mine și ai mei nu erau acasă, prima grijă era să se repeadă la telefonoiul străvechi din ebonită, să Învârtă, până se Încingea, manivela și să strige În microfon: „Alo, coană Marițo, alo!”. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa cum se pare că s-a mai Întâmplat În trecut - și s-a izbit amarnic de turlă, dovezi fiind În acest sens penele neobișnuite răspândite În curtea bisericii și despre care unii zic că ar fi fost de pescăruș, În avântul lor nestăvilit de a sugruma visarea; căruțașii care nu și-au montat ochi de pisică pe codirle au fost amendați de către șeful de post care, a doua zi dimineața, fiind și venetic pe-aici, s-a trezit cu bătătura plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ritmurile majore ale zonei de Întâlnire dintre sufletul omului și mecanica divină a universului. Citez: „În dimineața despre care va fi vorba În cele ce urmează, omul se trezise ceva mai devreme decât de obicei. Îi răsărise În suflet un avânt neobișnuit: i se părea că sosise vremea să se ia cu Întreg Pământul la trântă și să-l dea, după cum i-ar fi venit la Îndemână, cu fundul ori cu cracii-n sus. Așa că se scoborî din așternut, călcă - precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate avânturile de răzbunare și prefăcându-le Într-o duioșie aproape de lacrimi. Înainte să-l acopere cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceapă În perișoare? Acuma nu mai ești puternic? Ți s-a stafidit bărbăția?” Tatapopii mormăi ceva din care femeia cea țâfnoasă pricepu că ar fi trebuit să fie cărată cu targa după ce s-ar fi Încumetat să primească Între picioare avânturile armăsărești ale negustorului și Împunsăturile mădularului său ce ar fi putut-o străbate până la gât. Femeia se arătă gata să Încerce cele spuse de Tatapopii, Însă se Îndoi că, la sfârșit, targa i-ar fi fost ei trebuincioasă. Lăudărosul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
inamicul să ia, dintr-o dată, cu asalt malul și să sară în mijlocul trăgătorilor. — Pușcași, deschideți spre lateral! Nu-i blocați pe cei din linia întâi! Soldații lui Nakagawa aveau lăncile pregătite, cu vârfurile aliniate. Cei mai mulți dintre ei își luară acum avânt și loviră în jos de pe mal, în apă. Desigur, ținteau inamicul, dar, în loc de a-și retrage lăncile și de a izbi din nou, le era mult mai simplu să le țină ridicate și să lovească, într-un efort de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rezistență rapidă din partea săbiei acelui general faimos și feroce, dar lancea lui Denpachiro pătrunse adânc între coastele oponentului său, fără nici o greutate. În locul lui Shonyu, căruia îi fusese străpuns trupul, Denpachiro fu cel care se împletici înainte, împins de inerția avântului său nemăsurat. Shonyu căzu, cu vârful lăncii ieșindu-i prin spate. Ia-mi capul! răcni el din nou. Nici chiar acum nu avea în mână sabia lungă. Singur chemase moartea, singur își oferea capul. Denpachiro fusese stăpânit de o transă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]