2,183 matches
-
Válogatott versek [Cântec de toamnă. Versuri alese], București, 1962; Petre Ispirescu, Ifjúságunk ifjúsága, élet, amely nem ér véget [Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte], București, 1962; Radu Boureanu, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1964; Mihu Dragomir, Egyedül az űrben [Omul planetar], București, 1964; Antologia literaturii maghiare, II-IV, București, 1966-1969 (în colaborare); Aurel Storin, Az oroszlán [Leul], București, 1966; B.P. Hasdeu, Răzvan és Vidra [Răzvan și Vidra], București, 1967; B. Fundoianu, A költő és árnyéka [Poetul și umbra], București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287965_a_289294]
-
ér véget [Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte], București, 1962; Radu Boureanu, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1964; Mihu Dragomir, Egyedül az űrben [Omul planetar], București, 1964; Antologia literaturii maghiare, II-IV, București, 1966-1969 (în colaborare); Aurel Storin, Az oroszlán [Leul], București, 1966; B.P. Hasdeu, Răzvan és Vidra [Răzvan și Vidra], București, 1967; B. Fundoianu, A költő és árnyéka [Poetul și umbra], București, 1972; Virgil Teodorescu, Messziről messzire [Cât vezi cu ochii], București, 1975. Repere bibliografice: Szemlér Ferenc, Jebeleanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287965_a_289294]
-
ipoteze referitoare la corelația între structura coloranților organici, domeniul de absorbție și culoarea observată, fiind introduse pe rând noțiunile de grupări cromofore, grupări auxocrome și cromogeni (Fluoru și al., 1980; Griffiths, 1976). Printre cei mai cunoscuți cromofori se pot enumera: azo (-N=N-), carbonilic (=C=O), azometinic (-CH=N-), tiocarbonilic (>C=S), nitrozo (-NO), nitro (-NO2), etilenic (=C=C=). Cromoforii incluși într-un sistem de duble legături conjugate ce aparțin diferitelor structuri aromatice (benzenice, naftalenice sau antrachinonice) formează cromogenul substanței organice
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
1980). Coloranți azoici Majoritatea compușilor de acest fel sunt monoazoici sau diazoici și numai un număr relativ mic sunt poliazoici. Coloranți acizi monoazoici Rezistențe bune prezintă coloranții la care grupările NH2 și OH se află în poziția orto față de cromoforul azo, datorită posibilității de stabilire a unor legături de hidrogen între aceste grupări și gruparea azo. Se formează astfel cicluri chelatice care au drept principală consecință reducerea hidrofiliei coloranților și implicit micșorarea sensibilității acestora la acțiunea fotochimică a luminii, care este
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
număr relativ mic sunt poliazoici. Coloranți acizi monoazoici Rezistențe bune prezintă coloranții la care grupările NH2 și OH se află în poziția orto față de cromoforul azo, datorită posibilității de stabilire a unor legături de hidrogen între aceste grupări și gruparea azo. Se formează astfel cicluri chelatice care au drept principală consecință reducerea hidrofiliei coloranților și implicit micșorarea sensibilității acestora la acțiunea fotochimică a luminii, care este favorizată de umiditate. O categorie importantă din clasa coloranților monoazoici o constituie coloranții pirazolonici, care
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
3. În procesul de vopsire, legăturile coordinative ale sistemului crom-apă se înlocuiesc prin legături crom-fibră. Complecșii interni se pot forma în special în cazul coloranților azoici care au în structura lor grupări OH, NH2, COOH în poziția orto față de cromoforul azo. Având în vedere raportul ion metalic:colorant se pot forma complecși metalici preformați 1:1, 1:2; și mai puțin 2:3. Schematic, aceștia pot fi reprezentați astfel: Deoarece la formarea acestor complecși participă și gruparea azo, printr-o legătură
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
orto față de cromoforul azo. Având în vedere raportul ion metalic:colorant se pot forma complecși metalici preformați 1:1, 1:2; și mai puțin 2:3. Schematic, aceștia pot fi reprezentați astfel: Deoarece la formarea acestor complecși participă și gruparea azo, printr-o legătură coordinativă cu unul din atomii de azot ai acesteia cu ionul metalic, nuanța vopsirilor se modifică. De exemplu, în cazul coloranților care vopsesc lâna în culori de la oranj la violet, după vopsirea prin procedeul cu postcromare nuanța
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
-se în limitele obișnuite). Din punct de vedere chimic, clasa coloranților direcți cuprinde coloranți azoici, stilbenici, triazinici, oxazinici, ftalocianinici (Colour Index 1971; Floru și al., 1980; Grindea și al., 1983). Coloranți azoici Acești coloranți pot fi clasificați în funcție de numărul grupărilor azo în coloranți monoazoici, diazoici și poliazoici. Coloranți direcți monoazoici. O singură grupare azo nu poate, de regulă, să asigure nici substantivitatea necesară vopsirii și nici nuanța și de aceea numărul coloranților direcți monoazoici este destul de restrâns. Cei mai importanți reprezentanți
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
coloranți azoici, stilbenici, triazinici, oxazinici, ftalocianinici (Colour Index 1971; Floru și al., 1980; Grindea și al., 1983). Coloranți azoici Acești coloranți pot fi clasificați în funcție de numărul grupărilor azo în coloranți monoazoici, diazoici și poliazoici. Coloranți direcți monoazoici. O singură grupare azo nu poate, de regulă, să asigure nici substantivitatea necesară vopsirii și nici nuanța și de aceea numărul coloranților direcți monoazoici este destul de restrâns. Cei mai importanți reprezentanți ai acestei clase sunt coloranții derivați din tiazol, coloranți cu rezistențe bune la
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
În seria coloranților direcți galbeni un loc deosebit îl ocupă coloranții care derivă de la acidul 4,4'-diamino (dinitro)-stilben-disulfonic (Liu și al., 2005). Acești coloranți conțin un cromofor mixt format din una sau mai multe grupe stilbenice și grupe azo sau azoxi. Rezistențele, mai ales la lumină, cât și substantivitatea acestor coloranți sunt satisfăcătoare. Coloranții oxazinici dau vopsiri cu nuanțe albastre strălucitoare și cu rezistențe foarte bune la lumină și tratamente ude. Coloranții ftalocianinici obținuți prin sulfonarea ftalocianinei de cupru
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
mari apar dacă scopul fixat este obținerea simultană de rezistențe superioare la lumină și termofixare, deoarece aceste rezistențe sunt influențate în mod contradictoriu de același substituent. De exemplu, dacă se modifică natura substituentului R situat în poziția orto față de cromoforul azo din diazocomponenta unui colorant de dispersie monoazoic de tipul: se constată că acesta influențează în primul rând rezistența la lumină, rezistența la termofixare fiind influențată în măsură mai mică. Cea mai indicată din punct de vedere al ambelor rezistențe este
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
dar doar un situs protonat. În cazul coloranților hidroxiazo luați în acest studiu, legăturile de hidrogen domină tautomerizarea hidroxiazo-hidrazonă. Forma hidrazonă predomină atât în coloranții 2-fenilazo-1-naftol, cât și 1-fenilazo-2-naftol. Protonarea care are loc la atomul de azot β al grupei azo conduce la tautomerul azoniu încărcat pozitiv, responsabil probabil de interacțiune. Cantitatea de colorant îndepărtat a fost mai mare în cazul coloranților antrachinonici, comparativ cu cei azoici. Cea mai mare cantitate s-a reținut pe sorbentul netratat și a corespuns colorantului
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
coloranții contaminanți din volume mari de apă poluată (Safarik și al., 2002). Bioasocierea între colorant și celulele unor microganisme viabile este doar o primă etapă în procesul de depoluare. Finalitatea, în funcție de natura microorganismului, poate fi reducerea biologică a unor coloranți azo, sau biodegradarea lor, care stau la baza unor tehnologii de tratament destructiv (dos Santos și al., 2007; Kaushik și Malik, 2009; Pearce și al., 2003; Rodríguez Couto, 2009). Precizăm că în acest capitol se tratează strict biosorbția (activă sau pasivă
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
Biomasele uscate tratate au fost sitate și fracțiunile de 75-150 μm au fost utilizate în studiile de biosorbție (Arica și Bayramoğlu, 2007). O specie de algă neviabilă de Spirogyra sp. IO2 a fost evaluată ca biosorbent pentru adsorbția unui colorant azo din fază apoasă (Venkata Mohan și al., 2008). Biomasa de algă a fost colectată de pe suprafața apei eutrofice, spălată și uscată în aer timp de 7 zile, apoi măcinată, obținându-se particule cu mărimea de 1-2 mm. Particulele de biomasă
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
3 > R-29 > Y-24 > B-54 > B-3. Rezultatele obținute au condus la concluzia că o serie de caracteristici ale colorantului influențează capacitatea de adsorbție a biomasei de nămol activ: structura chimică (structura moleculară a grupelor colorate, astfel ca antrachinonă, monoazo, oxazina, tiazol, azo sau triarilmetanice); tipul, numărul și poziția substituenților în molecula de colorant; caracterul bazic al colorantului datorită grupelor cromofore; masa moleculară a coloranților bazici. O abordare interesantă întâlnită în studiul biosorbției unor coloranți de cadă cu nămol activ deshidratat este de
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
versicolor poate decolora eficient colorantul într-un mediu nutritiv pe bază de melasă și reține simultan și ionii metalelor grele, cu preferință pentru Cr(VI) (Taștan și al., 2010). Fungul Aspergillus foetidus a decolorat total mediul care conține coloranții reactivi azo de tip Drimarene. Gradul de decolorare a fost > 95% în 48 ore de creștere a fungului. Coloranții au fost puternic bioadsorbiți de biomasă fără a suferi biotransformare. Procesul de decolorare este concomitent cu faza exponențială de creștere a fungului și
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
rezultat este în concordanță cu comportamentul altor biosorbenți în raport cu coloranții anionici și se bazează pe atracția dintre adsorbentul bogat în situsuri pozitive și molecula colorantului anionic. A fost investigată microalga care apaține speciei Spirogyra ca biomaterial viabil pentru decolorarea colorantului azo Reactive Yellow 22, existent într-o soluție sintetică care simulează o apă reziduală. Rezultatele obținute în urma experimentelor statice relevă dependența capacității de decolorare a microalgei atât de concentrația colorantului, cât și de biomasa de algă. Pentru elucidarea mecanismului au fost
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
1958, A piros fa [Pomul roșu], București, 1973; Nina Cassian, Deli Nika [Nică fără frică], București, 1954; Tudor Arghezi, 1907. Tájak és emberek [1907. Peisaje și oameni], București, 1956, Telehold. Válogatott versek [ Într-un lac. Versuri alese], București, 1958, Ének az emberről [Cântare omului], București, 1980; Veronica Porumbacu, Versek [Poezii], București, 1957; Vasile Alecsandri, Legszebb versek [Cele mai frumoase poezii], Târgu Mureș, 1958, Mezei hangverseny [Concertul în luncă], București, 1959, Legszebb versek [ Cele mai frumoase poezii], București, 1975; Eugen Jebeleanu, Válogatott
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290029_a_291358]
-
mai frumoase poezii], București, 1972; Maria Banuș, Aranycsináló [Alchimie], București, 1963; Mihai Beniuc, A vén Vezúv szíve. Válogatott versek [Inima bătrânului Vezuviu. Versuri alese], București, 1964; Változott egek. Válogatott műfordítások [ În ceruri schimbate. Traduceri alese], Budapesta, 1969; Ion Minulescu, Nem az vagyok akinek látszom [Nu sunt ce par a fi], București, 1977. Repere bibliografice: Toma George Maiorescu, Despre pasiune. Alecsandri și o prietenie profundă, CNT, 1957, 5; Márki Zoltán, Arghezi în ungurește, TR, 1957, 9; Valeriu Râpeanu, Interviu cu Szemlér Ferenc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290029_a_291358]
-
1958, 10; Jánosházy György, Alecsandri-magyarul, UTK, 1958, 28; Perpessicius, Contribuții maghiare în literatura română, LCF, 1960, 3; Deák Tamás, Arghezi versei-magyarul, UTK, 1960, 10; Tudor Arghezi, Traduceri și traducători, CNT, 1961, 19; Jánosházy György, Macedonski-magyarul, UTK, 1961, 47; Mihail Petroveanu, Az „aranycsináló” útja, UTK, 1963, 39; Majtényi Erik, Szemlér Ferenc, LCF, 1965, 26; Beke, Fără interpret, 150-167; Szávai Géza, A hűség művészete, UTK, 1974, 7; Balotă, Scriitori maghiari, 195-208. O. K.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290029_a_291358]
-
5 Órai Újság”, „Aradi Friss Újság”, „Aradi Újság”, „Banat-i Friss Újság”, „Ești Újsag” (Arad). A colaborat la „Függetlenség” (Arad), „Szabadság”, „Nagyváradi Napló” (Oradea), „Alkotmány”, „Egyenlőség”, „Élet”, „Huszadik Század”, „Magyar Hírlap”, „Nyugat”, „Népszava”, „Pester Lloyd”, „Pești Napló”, „Új Idők”, „Világ”, „Az Est” (Budapesta), „Neues Wiener Tageblatt”, „Tűz”, „Bécsi Magyar Újság”, „Arbeiter Zeitung”, „Die Stunde” (Viena), „A Hét”, „A Szezon”, „Reggel”, „Aradi Reggel” (Arad), „Ellenzék „Utunk”, „Korunk”, „Művlődés” (Cluj), „Tíz Perc” (Timișoara), „Igaz Szó”, „Új Elet”, „Vörös Zászló” (Târgu Mureș), „Romániai Magyar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
transpuneri din poezia lui Mihai Eminescu și a lui Lucian Blaga apar între 1921 și 1924, în revistele „Tűz”, „Jövő”, „Kultúra” și „Genius”. Din poezia lui Eminescu va tâlmaci în germană și maghiară mai multe volume: Der Abendstern (1943) Luceafărul - Az esticsillag - Der Abendstern (1972). Reeditate, aceste volume nu reproduc prima versiune, ci sunt sensibil revăzute, din dorința traducătorului de a se apropia cât mai mult de individualitatea paginii pe care o transpune. S-a aplecat deopotrivă asupra poeziei românești clasice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
Eine Herbstsymphonie rumänischer Lyrik [O simfonie de toamnă a liricii românești], Arad, 1926; Rumänische Dichter. Eine Anthologie zeitgenössischer Lyrik [Poeți români. O antologie de lirica contemporană], Timișoara, 1928; Mihai Eminescu, Der Abendstern [Luceafărul], Timișoara, 1943, Poezii - Költeményei, București, 1961, Luceafărul - Az esticsillag, București, 1964, Költeményei [Poezii], București, 1966 (în colaborare), Válogatott művei [Opere alese], Budapesta, 1967 (în colaborare), Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1968, Luceafărul - Az esticsillag - Der Abendstern, Timișoara, 1972, Versek [Poezii], București, 1973; Zaharia Stancu, Barfuss [Desculț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
1928; Mihai Eminescu, Der Abendstern [Luceafărul], Timișoara, 1943, Poezii - Költeményei, București, 1961, Luceafărul - Az esticsillag, București, 1964, Költeményei [Poezii], București, 1966 (în colaborare), Válogatott művei [Opere alese], Budapesta, 1967 (în colaborare), Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1968, Luceafărul - Az esticsillag - Der Abendstern, Timișoara, 1972, Versek [Poezii], București, 1973; Zaharia Stancu, Barfuss [Desculț], Berlin, 1951; Camil Petrescu, Bălcescu, București, 1953; Eugen Jebeleanu, Hirosima mosolya [Surâsul Hiroșimei], București, 1961, Ének a halál ellen [Cântec împotriva morții], București, 1967; Tudor Arghezi, Legszebb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
22; Petre Păscu, Franyó Zoltán la 70 de ani, GL, 1957, 31; Jánosházy György, Szépségek és botlások, KOR, 1959, 1; Jánosházy György, Egy fordító életmûve, UTK, 1960, 5; Lucian Valea, Franyó Zoltán, ÎL, 1962, 10; Bihari László, Mihai Eminescu, „Luceafărul - Az esticsillag”, IGZ, 1964, 10; Franyó Zoltán, „Barangolás”, UTK, 1965, 49; Jánosházy György, „Barangolás” - egy antológiában, UTK, 1966, 3; Pavel Bellu, Octogenarul Franyó Zoltán, TR, 1967, 35; Szekernyés János, Elfogult portré Franyó Zoltánról, KOR, 1967, 7; Huszár Sándor, Az iró asztalánál
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]