4,354 matches
-
de muncă, sau de cele nefericite că au rămas „la cratiță” să-și crească progeniturile cărora le-au dat viață împreună cu soțul, care, acum este cu gândul la alta. Și în rândul femeilor - mai ales al celor tinere și nemăritate - bântuie gândul/idee a unei aventuri cu unul dintre colegi, bărbat mai copt, dar care mai este încă frumos, mai delicat, mai bine poziționat și are maniere pe care nu le-a descoperit încă la soțul ei, mult mai tânăr, dar
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372057_a_373386]
-
Și atunci?! „Nu se mulțumește că-i ține casa, îi face mâncare, îi calcă lenjeria și i-a făcut și crescut mai mult singură, unul sau doi copii?” ...gândește ea ca o încurajare și scuză pentru gândurile erotice care o bântuie. Femeia soție, care a jurat la cununie celui ce o ținea de mână credință până la moarte, vrea și ea să încerce cum este și cu alt bărbat, pe care-l vede mai frumos, ales pe gustul ei, care se arată
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372057_a_373386]
-
apropie, anunțând venirea oricărui străin cu lătratul lui. Într-o zi, mama îi spuse să meargă în pădure, să strângă vreascuri pentru foc. - Să fii atentă, fata mamii, să nu te îndepărtezi prea mult, știi că sunt duhuri rele care bântuie pădurea și îți pot face rău sau, Doamne ferește, te poți rătăci. - Da, mamă, merg, nu mă îndepărtez! strigă fata. Zis și făcut. Își luă niște sfoară să poată lega lemnele și se porni la drum. Cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
se năruiască, să fie devorat el însuși de timpul care împresoară nemilos creatorul și creația, poetul și poezia. Ispita cuvântului și-a pierdut din forță și temeritate, poetul asistă aproape placid la uzura propriilor sale stihuri , stihurile destrămării. Matricea paradisică bântuită de fantasme, viziuni terifiante și de nălucire neagră . Și peste tot și toate, planează umbra și gândul omului cărunt , risipit, destrămat și irosit în nimicnicie: Bibliotecile îmi trec prin ochelari, peste scrieri vine bătrânul amurg, cu biciul mă tot lovește
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
care ochii mei răspundeau la întrebări și îndemnuri era poate mai vie și mai înțelegătoare decât la alți copii”. Mai târziu, Blaga intra în minunata „robie a cugetului” în tăcerea mult dorită, deși, din copilărie și până la moarte a fost bântuit, după cum se exprima un critic, „de neliniștile metafizicii ale cunoașterii, de setea năprasnică de a pătrunde cât mai adânc în tainele lumii, nestrivind „corola de minuni a lumii” - metaforă memorabilă. Cât privește tăcerea femeii, Blaga considera că femeia deține un
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
doarme prin canale și beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficare. Vara, când este cald, își găsește culcuș printre boscheții parcului din cartier. Pe băncile de pe alei nu îndrăznește să se întindă pentru că golanii de bani gata - care bântuie nopțile beți și drogați prin parc - îl batjocoresc în fel și chip. Este crucea destinului pe care trebuie s-o ducă în spate. Și o face cu o demnitate extrem de matură pentru un copil de vârsta lui. Dar într-o
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
marcat mai mult decât ni se pare azi. Amelia Caracas, o scriitoare cu vocație. Strada, o carte document pe care am citit-o cu interes, făcând din loc în loc, inserții personale de sentimente, de întâmplări ale căror ecou mă mai bântuie încă și azi. Cu toții aveam în ranița amintirilor o STRADA a noastră, un cartier de sacrificiu (un Uranus) pe care-l deplângem mai ales vara când înfloresc teii pe bulevardele Bucureștiului. Amelia Caracas este un scriitor care duce cu sine
AMELIEI CARACAS PE STRADA CU NUME DE PLANETĂ (URANUS) de MELANIA CUC în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372539_a_373868]
-
viața, unde se frământă pe calea metamorfozării embrionul, coconul, încă asexuat și tot acolo unde se ascunde sfârșitul, cosciugul și scheletul). Pe plan sonor, spectacolul e alcătuit din șoapte și tăceri, coruri vorbite, foșnete, scârțâituri și pocnete ca din case bântuite de fantome, tunete și armonii celeste, muzică intensificat răscolitoare (Vasile Șirli), râsete, pași, voci neutre, sau subit nuanțate, uneori amplificate prin difuzoare, cântece de cocoși „cucurigu-gagu” marcând o nouă dimineață și implicit amintind trecerea ireversibilă a timpului. Desfătarea ochiului și
BRAINSTORMING, ÎN REGIA LUI SILVIU PURCĂRETE LA FESTIVALUL SHAKESPEARE DIN TEL AVIV de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372842_a_374171]
-
în Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011. Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
îmi pătrunde neplăcut în urechi. Citește mai mult Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația.De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Poeții !? Niște morocănoși aduși de spate, cu gât lung și aplecați spre metafora altor lumi. Merg printre noi, dar pășesc pe planete noi; ca niște stafii vii, îmbrăcați fără gust, bântuind parcurile, ei observă și analizează persuasivul din culoarea frunzei căzute: un nenorocit citron de crom... sau studiază cuvântul nespus, din pliscul unui guguștiuc mut!? Ei vorbesc puțin, respectând ecuația facerii: o gură la două urechi!? Apoi poetul coboară-n pivniță
SUB ZODIA POETULUI de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372908_a_374237]
-
izvoare , calde șoapte. Aș vrea să te îmbrac în alb Când noaptea stă să se prăvale Și peste cer să te dezbrac De tot ce-i trist în a ta cale. Aș vrea la piept să te adun Când neagră bântuie furtuna Alai de stele să-ți aduc Pe palme, tremurândă, luna. Aș vrea mereu sub ochii mei Făptura ta să se-oglindească Și-n ochii calzi și buni ai tăi Iubirea-n veci să dăinuiască. Aș vrea să-mi fii
IUBITA MEA ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371055_a_372384]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NEUITAREA Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1258 din 11 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Oftez fără zâmbet în orașul tău, iubito, cu spaime-atârnând printre blocuri, drumuri ciobite, oameni-subsoluri, pe scări de incendiu trupuri bolnave bântuiau, așteptau... întâlnirea cu Timpul. Doar o coajă de prescură-nvechită în mâinile ce-ar ține măcar pentru o zi, un timp calendaristic fericit. Nu-ndrăzniți să gândiți!? E-un vis perisabil contagios! O caldă durere dementă! O liniște mută de-
NEUITAREA de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371076_a_372405]
-
cu cartofi. În 1990 am cumpărat de la Brutăria Deutschland prima pâine cu cartofi, scumpă foc, că doar era “specialitate”. Negreșit că nu cu cartofi de la Heliade între Vii fusese făcută pâinea aceea. În rest, amintirea momentelor de la siloz m-a bântuit în toți anii de liceu. Lucrul acesta mi se întâmpla mai ales când ningea. În acele clipe, trăiam o suferință amestecată: puțină tristețe, multă frustrare și o durere nedefinită și goală. Corina Diamanta Lupu București 14 octombrie 2016 Referință Bibliografică
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SPAIME Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului SPAIME de Nicolaie Tony DINCĂ Uneori se abat și mă bântuiesc neguri reci, Îmi trec pe sub frunte umbre, cețuri și fumuri, Când mă mistuie gândul că, într-o zi, de-ai să pleci, Sărmanul meu suflet o să rămână pe drumuri. Și mă arde o teamă - hâdă ca un coșmar, Care tulbură
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
nr. 224 din 12 august 2011 Toate Articolele Autorului Am tâmplele mușcate de durere (Atât de mult la sânul meu te-am strâns) Să te (mai am!) nici clipa poate cere Când eu mă cer refuzul mi-e răspuns. Mă bântuie tăgada și mă plânge O ploaie de albastru-violet Iubirea pierde frunzele de sânger Al nopții-ntunecatul minaret. Nu-mi pune întrebări peste răspuns Ca trupul peste corpul nepătruns De ardere și răstignitul frig Și tai călătoria spre Avrig. Am fost
GÂND PENTRU ARBORI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371237_a_372566]
-
miniaturi sunt cele mai reușite din întregul volum: “Gânduri în haiku: un ochi pe față / un ochi pe dos, mereu, / haina timpului.” * “ toamna ruginie, / lumină rece, pe drum/ bătătorit” * “mângâierea ta, / crestele munților / în plecăciune” * “depărtările, / inimă călătoare, / clipă fugară.” * bântuit de furtuni, / suflet-poezie,/ fulger în dar.” * “ciocârlie-tril, / dimineață de vară, / muntele-cântec.” * “pârtie de brazi, / verdele suind voios / vârfuri amare.” Ultimul ciclu se intitulează “Poeme de credință” și cuprinde câteva poezii de slavă, mulțumire și recunoștință divinității, pentru darurile primite. Ioana
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
perfidă, Cu vești ce-mi declanșează un conflict în ipoteza cordului, lividă. Mă-ntorc rănită printre iambii orbi să îți mai scriu cu sânge, un catren. Dar ochii-mi sfâșiați de niște corbi, Alunecă pe șine reci de tren. Mă bântuie în zori, un gând meschin. Mi-e noapte ziua, mă scufund în somn. Mi-e viața nălucire și-o reprim. Iar visul mi-l ucid și... poate.adorm. Referință Bibliografică: SURPRINDERE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2185
SURPRINDERE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344809_a_346138]
-
ci mai degrabă încătușată în gânduri, în amintiri și sentimente care te leagă pe viață: „Poemul tău nu este încă scris / cum slobopd nu îmi este încă pasul / eu doar mimez că tu ai fi proscris / când tu prin mine bântui la tot pasul” (Poemul tău). Poemele sunt rotunde, pline de sensuri, de nuanțe, de adâncimi și înțelesuri care uneori se distaină, alteori nu. Deși au un aer de vetustețe, de alcov, o legănare „de dor și suspine”, o adormire „în
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
îmbinate, împreună cu delectarea cititorului în fața versurilor, vor însemna reperele operei poetei. N-am întârziat să o numesc, alături de regretata Magda Isanos, Poeta Iubirii, căci mesajul desprins din opera ei este iubirea: de oameni, de cer și pământ, de vechile lumi bântuite de muze, de gânduri și energii legătoare, de legături indestructibile între oameni, corespondențe ce depășesc sfera obișnuitului, încadrându-se în infinitul sentimentelor umane nemodificate, pure. „Un fulger a sfâșiat cearșaful cerului” - translația de la rău la bine, de la durere la fericire
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
existență... și mă răsfățam cu tupeu în tonurile vocii lui învăluitoare. “Ne găsim la liceu!” ne apostrofă Scorobete, la telefon. Am ajuns la timp. Eu mereu sunt în întârziere... acum nu am fost. Cei de la televiziunea locală erau veniți. Directorul bântuia prin școală încercând să oprească năvala elevilor care voiau să vină la întâlnirea cu Dăncuș. “O să-l sufocați! Nu e comod să fie atâția călare pe el. O să mai citiți și pe net ce a zis... ce mai scrie.” Deși
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
însuți.” Octavian Paler 13. Furtuna Ana nu mai avea curajul să se culce, de teamă să nu viseze cine știe ce alte noi trăsnăi, ca și mai devreme. Parcă era o cameră vrăjită. Cum punea capul pe pernă și adormea, cum o bântuiau tot felul de vise. Norocul ei a fost că de fiecare dată s-au sfârșit cu happy-end. La primul, a apărut omul în alb și a salvat-o de Umbră,cum o denumise ea, iar în cel de adineauri, s-
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
de pește cumpănă între revărsări de ape și berbecí străpungeri de foc peste lumi înghețate ochi de pește încremenit în pocalul de lut ars geană a speranței căzută pe lentila mioapă a vieții. IAR ai adormit la umbra Piramidei, te bântuie Ra cu stele de jar ți-a deschis calea precum lui Brunton și râuri de atlanți ți-au năvălit în suflet forța cristalului te-a prins în spirala dublă rătecești prin ceața amintirilor cobori în piramida cerului ca să te-ntâlnești
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
Titan al vieții infinite primește ofranda clipei definite... CHEMAREA Vitraliul se îndoaie sub povara luminii Plumbul îmbrățișază cioburi de amintiri Jertfe de sânge se preling pe altarul dintre infinituri Lespezi încălzite cu durerea așteptării Sălbăticii tăcute și resemnate în fața prăzii Bântuită de reflexii aurii Izvor rătăcitor peste catapetesme de cer Copaci torsionați de timp Scări urcătoare în coborâri abisale Cercuri de gânduri mișcătoare Lespezi zburătoare îmbinate la foiță Corbii de piatră, cuarțul fumuriu Atlanții scormonesc în izvorul vremii Apa urcă muntele
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
de ce n-ai juca rolul lui Paris? Tăcu. Gândul că un Menelaus, bătrân și urât îi urmărește din boscheți și-i iscodește sau se pune de-a curmezișul dragostei lor, lovindu-i cu buzdugane nevăzute, o întristă. Aiurite gânduri mai bântuie mintea unui om, bolnave gânduri... Ea începu să se joace ca un copil pe malurile Dunării. El se așeză jos pe iarbă și aruncă o piatră în apa limpede. Totul se sparse și se amestecă în undele valurilor: și lună
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]