1,939 matches
-
roșie, de rac fiert și pe urmă răcit. Ba chiar îi înțeleg. Se plictisesc, probabil, ascultând continuu vântul care aduce, vara, nori de praf sau emițând ipoteze despre deșertul pe care expedițiile nu reușesc să-l descopere. În Asybaris, băiete, bârfa constituie un medicament". Uneori, când nu se controlează de ajuns, iese la iveală o tristețe bine ascunsă, dar doctorul Luca se grăbește totdeauna să-și reia aerul său obișnuit, de clovn bătrân căruia îi place să spună lucruri ciudate. Într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
șteargă de praf măcar la două zile, atâtea pendule și să țină ordine într-o "casă de nebuni", cum bodogăne ea. M-am săturat s-o aud. Și făcu un gest plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț punea pe asemenea bârfe. Apoi, mormăi ceva ambiguu: ― Melancolia nu cruță pe nimeni, să știi. Și, la urma urmei, între liniștea sfinților și furia nebunilor nu e decât o diferență de diagnostic. Poate, nu întîmplător la intrarea coridorului prost luminat de la etaj, unde se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ori pe Julius să petreacă o seară cu ele, asigurîndu-l că prietenele sale au un mare respect pentru cărți, "sunt niște intelectuale". Pentru ea ar fi fost o mare izbândă atragerea tânărului custode la "dezbateri". Ar fi demonstrat amatorilor de bârfe că grupul era deschis și bărbaților, cu condiția să fie inteligenți, nu niște animale care asudă la vederea unei femei. Dar Julius a refuzat-o politicos, pretextând că statul în bibliotecă, într-un aer înăbușitor, îi dă mari dureri de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ziua respectivă. Se hotărâse ca titlul rubricii ei să fie PUR ȘI SIMPLU DE BUN-SIMȚ. Trebuia să umple aproape o pagină întreagă de tabloid, începând cu un articol de opinie destul de lung, urmat de câteva gânduri mai personale și de bârfe. Era martie 1984. Luă primul ziar aflat la îndemână și se uită peste titluri. După câteva minute, îl puse jos și începu să dactilografieze. Sub titlul POLITICA LĂCOMIEI, scrise: Cei mai mulți dintre noi, care încă ne strângem cureaua în urma recesiunii, considerăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce să-și spună: în primele aproximativ douăzeci de minute, fratele și sora au purtat o conversație tandră (în ciuda remarcilor disprețuitoate pe care le făcuse Roddy despre Hilary înainte de sosirea ei) din care-i excludeau pe ceilalți, constând numai din bârfe obscene despre prieteni comuni. Phoebe citea din când în când cronicile din ziarele naționale și urmărea emisiunile de artă de la televizor, așa că recunoștea majoritatea numelor menționate ca aparținând acelui mic cerc care părea a se afla - de bine, de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mod regulat de lungi și drăgăstoase îmbrățișări, de cele mai multe ori furate în colțurile întunecate ale fermei pe care fusese odinioară fericit s-o considere a lui. Ultima ființă care-i acceptase avansurile era un vițel pe nume Herbert. Totuși, contrar bârfelor locale, George nu făcuse niciodată sex cu animalul. Deși probabil nu fusese niciodată conștient de asta, trăia cu convingerea adânc înrădăcinată că o viață lipsită de dragoste fizică nu avea nici un rost. Mama lui fusese foarte generoasă cu asemenea manifestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era un subiect pe care să-l ocolesc în cartea mea despre familia Winshaw. Și situația pe care alesesem s-o descriu s-a ivit fără prea mare dificultate. Când mă întâlnisem cu Findlay la galeria Narcissus, auzisem întâmplător o bârfă despre Roddy Winshaw, care sedusese mai demult o tânără pictoriță pe care o invitase în weekend în Yorkshire și întrucât nu știam nimic despre împrejurările respective și hotărâsem că pentru această carte granița dintre ficțiune și realitate nu era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spună minciuni despre el și era hotărât să se răzbune. După câteva luni de investigații sporadice, a reieșit că informatorul fusese un fizician egiptean proeminent cooptat recent în programul nuclear irakian. Dornic să intre în grațiile noilor patroni, repetase această bârfă după ce o auzise într-o conversație dintre doi colegi; dar nu se ostenise să afle dacă era corectă sau nu. Deși irakienii au fost furioși să descopere că au fost induși în eroare, fizicianul era prea prețios ca să fie lichidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu va avea prea mult de suferit. Octombrie 1986 — Deci povestește-mi despre personajul Hussein, spuse Henry, în timp ce el și Mark ședeau ghiftuiți, aproape prăbușiți, pe părțile opuse ale unui foc de bușteni ce trosnea în salonul Clubului Hearland. Micile bârfe familiare fuseseră expediate (niciodată un proces de durată în familia Winshaw) și tocmai își aprinseseră două uriașe trabucuri. — Ce vrei să știi? spuse Mark. — Doar l-ai cunoscut personal, nu? Ai făcut afaceri cu el... Ce fel de tip e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un film cu Anthony Hopkins și Nicole Kidman. Profesorul de filologie clasică (greacă și latină) face o pasiune pentru o tânără de 34 de ani, deși (sau tocmai de aceea!) are aproape dublul vârstei ei. Nu ia în seamă nici bârfele colegilor universitari, nici amenințările fostului soț. Nici măcar un prieten apropiat, scriitor, nu-i aprobă această aventură târzie (întreținută cu Viagra!), riscantă din punct de vedere profesional (poate fi demis chiar în pragul pensiei!), deci punându-i probleme de supraviețuire. Profesorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai ușor să-l „inspecteze” și să-l vorbească, altfel-zis să bârfească, să afle toate relele în vecin, cunoscut, prieten sau dușman, fără alegere. Și dorința de a studia omul ca fenomen unic, de o complexitate inepuizabilă, și aplecarea spre bârfa de cea mai evidentă vulgaritate au la origine instinctul social. Chiar și când se dorește unic, exemplar, superior etc., insul uman trebuie să se vadă tot alături de ceilalți... Nu știu în ce categorie mă înscriu, în calitatea mea de „comentator
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
doamna femeie de serviciu aflată între două divorțuri dintre care ultimul fără cununie. Au urmat alte trei adeziuni smulse pe sub ușa liftului special blocat, și încă patru accepțiuni ale ce căror anonimat trebuie să-l respect din motive constituționale de bârfă. S-a adăugat neașteptata cerere de înscriere a unei vecine care speră să-și vadă copiii începând o viață nouă și îmbelșugată prin imigrare oficială în Esperanția, patria de origine a limbii cu același nume. În sfârșit, nu pot trece
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a fost provocată de atitudinea regelui și a apropiaților lui. Totul s-a încheiat printr- un armistițiu cu ducele Burgundiei, iar Jeanne a fost nevoită să rămână pentru o vreme la Curte. Acolo s-a văzut din nou umilită de bârfele și intrigile celor ce nu o vedeau cu ochi buni, cărora le-a și căzut victimă. Cel mai mult o îngrijorau lingușirile fariseice ale celor care, de fapt, urmăreau distrugerea ei. Din umbră, lucra omul diavolului Toate intrigile și calomniile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
ma-a-a- rim-a-a-a-ri și eu sunt, deocamdată, mi-i-i-c. În fruntea lor e zmeoaica cea rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei cu chip de om. Pentru că sunt aici Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. Doamne, ce mai nume au și zmeii ăștia! Auziți: Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. De unde știu eu cum îi cheamă? Pentru că scrie pe ei, dar cred că nu pot citi decât pisicile
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei cu chip de om. Pentru că sunt aici Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. Doamne, ce mai nume au și zmeii ăștia! Auziți: Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. De unde știu eu cum îi cheamă? Pentru că scrie pe ei, dar cred că nu pot citi decât pisicile ce scrie pe fiecare. V-am spus doar că noi vedem tot. Împreună cu mama lor, care se numește Lăcomia
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dar tu știi ce ai de făcut, babo? Lăcomia: Sigur că știu. În ce mă privește, eu, mama voastră și a tuturor zmeilor din lume, eu zmeoaica Lăcomia, îi voi lua ca ajutoare pe cei trei handicapați ai mei, Egoismul, Bârfa și Prostia. Egoismul, cu vederea lui scurtă nu se poate vedea decât pe el și așa își poate împinge semenii spre prăpastie. Bârfa are logoree, adică nu se poate opri din trăncănit. Ea va reuși să zăpăcească lumea cu tot
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din lume, eu zmeoaica Lăcomia, îi voi lua ca ajutoare pe cei trei handicapați ai mei, Egoismul, Bârfa și Prostia. Egoismul, cu vederea lui scurtă nu se poate vedea decât pe el și așa își poate împinge semenii spre prăpastie. Bârfa are logoree, adică nu se poate opri din trăncănit. Ea va reuși să zăpăcească lumea cu tot felul de scorneli, nu contează dacă spusele ei sunt adevărate sau nu. Ba chiar îi plac grozav minciunile, se distrează în fiecare zi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
distrează în fiecare zi cu ele. Prostia, cu mintea ei slabă, e numai bună de dat sfaturi. Tuturor, pentru orice. Iar eu, Lăcomia, cu ajutorul celor trei, voi face ca bogații să sufere mereu de sete. Sete de bani, sete de bârfă, sete de prostii. Egoismul le va crește într-una pofta de bani, îi va face să alerge ca nebunii după bani, după cât mai mulți bani, să nu se sature de bani, să se calce în picioare unii pe alții ca să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sature de bani, să se calce în picioare unii pe alții ca să adune bani și bogății. Își vor cumpăra fleacuri din ce în ce mai scumpe, fără să aibă habar că plătesc taxa pe prostie și pe egoism. Cu ajutorul meu, Bârfa, Egoismul și Prostia vor reuși să se bage pe sub pielea fiecărui om. Ca oamenii să nu poată visa nimic altceva decât să se îmbogățească cu orice preț. Își vor tăia și singuri pădurile, vor suge ei înșiși, cu multă râvnă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sau pentru că sunt mai respectați sau mai iubiți decât tine... Pfui, nu mi se pare deloc ca lumea. O altă grozăvie: Răzbunarea să-și facă de cap, la fel ca surorile ei, Invidia, Ura și Gelozia. Sau ajutoarele Lăcomiei, Egoismul, Bârfa și Prostia să cotropească Țara lui Verde Împărat cu măgăriile și prostiile lor. Ar fi curată nenorocire. Sper să nu găzduiască PAM în capul ei, adică în visul ei, o asemenea aiureală. Dar m-am cam pierdut cu filosofia și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am vrut să-l pun la podea și să-i zdrobesc capul, să-i smulg viața din el așa cum și el mi-o dăduse pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Nuuu, e drăguțică. Mi-a spus că am ten superb, da-s prea inhibată. Iar să-l auzim pe răgușitul de Tom Waits? Plus moșcăitul de bărbat-su. Cică-l remontează cu studentele cele mai faine. Ea i le alege. Bîrfe. Și dacă se-ntîmplă cîte-un sex acolo, ce? își unduie dosul fata cu nume de bere. Replica e ca din emisiunile lui madammm Tatu cu profesorul de acuplări. "Cîte-un sex!" Cristoase, ce dialoguri ar scoate Teodor Mazilu din proștii sub clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
erau mereu insuficienți. Acordul final s-a auzit după numai un an. Se mai derulau și nesfîrșite certuri între dirijorul Ciolan și instrumentiști. Tata a recunoscut că i-a luat mult timp să devină imun la neînțelegeri, la intrigi, la bîrfe. A urmat curba de sacrificiu a lui Iorga, din nefastul '31. Criza de concerte. Dar avea clasa lui de pian special. Conservatorul se numea, pe-atunci, Academia de Muzică și Artă dramatică "G. Enescu". Sofia Teodoreanu, fiica lui Gavril Muzicescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că nu gândeam limpede. Am ajuns la timp la interviu, la ora unsprezece dimineața, și nu m-am impacientat decât după ce am dat cu ochii de fetele subțiri, cu picioare lungi, gen Twiggy, care așteptau la lift. Tocau Întruna, iar bârfa le era Întreruptă la răstimpuri doar de zgomotul emis de pantofii cu tocuri Înalte care făceau toc-toc pe hol. Tocătoare, am conchis eu. Splendid. (Faimosul lift!ă Inspiră, expiră, mi-am amintit eu. N-o să vomiți. N-o să vomiți. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de modă, care avea cam treizeci de oameni, inclusiv asistenții. Departamentele de Îngrijirea corpului, frumusețe și artă completau acest melanj. Aproape cu toții au făcut un popas la biroul Mirandei ca să stea un pic la taclale cu Emily, să afle ultima bârfă despre șefa și să vadă cum stă treaba cu fata cea nouă. În acea primă dimineață am făcut cunoștință cu zeci de persoane și cu toții și-au etalat dinții de un alb orbitor În zâmbete de la o ureche la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]