3,370 matches
-
ce-ai dat, ticălosule?... De ce-ai dat?... De ce... Serafim Mogoș răbda lovitura fără a se clinti și fără a scoate un glas, cu aceeași privire care înfuria pe maior, părîndu-i-se sfidătoare. ― Caporal! răcni apoi Tănăsescu, obosind. O sută de bețe banditului! Imediat!... Și pe urmă în lanțuri! Trifon Guju lipsea. Cineva spuse că a fost împușcat de boierul cel bătrân și că acuma zace acasă. Fu adus degrabă pe sus. Toată fața îi era o rană neagră. Rămase întins pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dovediți și recunoscură că s-au lăcomit fiecare la prădăciune, deși sunt oameni cu stare, veni rândul lui Ignat Cercel. Ieri, când s-au potolit împușcăturile, ca să se ia bine cu armata, Ignat a spânzurat un ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l vadă boierii când vor trece. Maiorul într-adevăr l-a observat și s-a înfuriat: "Ce-i asta, hoțule?" "Pace, dom'le maior!" a răspuns Ignat umil...Pace, hoțule? Da cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări asemenea răzmerițe și scoțând în evidență că cele câteva bețe aplicate aici pe spinarea barbarilor noștri pot fi privite ca niște inofensive mângâieri părintești. Pe Titu Herdelea discuția îl înflăcăra. El simțea că domnii aceștia n-au dreptate, dar nu-și putea concretiza obiecțiile într-o replică convingătoare. ― Pe mine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Cotul Donului sau la Oarba de Mureș ori în Munții Tatra, în Cehoslovacia, săpam groapa, băgam într-un mormânt săpat la repezeală pe cel mort, puneam o cruce la căpătâi din ce găseam la îndemână, crengi de copaci, de bețe, mai rar scândură și spuneam Tatăl nostru, pentru că nu aveam popi pentru zecile și zecile de morți cărora să le facă slujbă de înmormântare. Uneori chiar preoții pe care-i aveam pe lângă batalion sau regiment erau împușcați de inamic. Venea episcopul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lung de vreo două palme, cu un cap gros. Noi am crezut că-l va arunca, dar ea cu chișcarul în mână s-a întors la locul unde-și avea oala cu peștele prins, luând din mers o scurtătură de băț și bătea chișcarul cu o furie nebună, pedepsindu-l pentru neobrăzarea de a fi intrat acolo unde nu trebuia. Noi ne-am întors la locul unde aveam oala cu peștele prins și ne hotărâm să plecăm acasă. Să nu credeți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să râdă. - Și cum vom mânca toți patru un ou? A întrebat bunica. - Cum? Am răspuns eu. Uite, avem un dărăb de mămăligă de aseară, spargem oul într-un capăt și-i facem o gaură mică, luăm fiecare câte un băț de chibrit și-l înmuiem în oul care-i moale, în albuș și gălbenuș, luăm câte o înghițitură de mămăligă și lingem bățul de chibrit de ou și ne săturăm. Ce mai vreți? - Bată-te să te bată de poznaș
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de aseară, spargem oul într-un capăt și-i facem o gaură mică, luăm fiecare câte un băț de chibrit și-l înmuiem în oul care-i moale, în albuș și gălbenuș, luăm câte o înghițitură de mămăligă și lingem bățul de chibrit de ou și ne săturăm. Ce mai vreți? - Bată-te să te bată de poznaș! Mi-a spus bunica. Cum ți-a venit prostia asta în cap? - Păi, am auzit că pe Bodrâncă îl trimite nevastăsa cu un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fiert de mine i s-a dat surorii să-l mănânce. Noi, cei trei, am mâncat mămăligă cu chișleag. La școală mă țineam de tot felul de șotii, de glume. Învățătorul și apoi profesorii, când depășeam limita, mă sancționau cu bățul la palmă sau mă puneau în genunchi pe grăunțe de păpușoi. Îi mai spuneau și tatei, iar el nu mă prea ierta. N-am să vă povestesc toate năzbâtiile pe care le-am făcut în copilărie, fiindcă nu aș avea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Gălușcă îi spune băietanului: - Nicule, așa îl chema pe muncitor, doar n-o intrat dracul în mașina mea! - Nene, spune Nicu, cred că vine miorlăitul din lada de scule. Ca să vadă ce este în lada de scule au luat un băț pe care a înfășurat o cârpă, au înmuiat-o în motorină și i-au dat foc. Cu feștila aprinsă s-au dus la lada de scule. Când au dat să tragă capacul, cum era bătut în cui, n-au putut
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai voinic decât mine. L-am întins pe pat cu fața în jos, am alergat și am luat o funie ce era agățată pe gard, în apropiere, l-am legat de pat și l-am luat la mărunțit cu un băț gros care era rezemat de plita de bucătărie. Cum era cu fața în jos, am început să-l bat de la picioare spre cap și el a început să urle cât îl țineau bojocii. Mama și bunica, când l-au auzit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
De ce a făcut-o?... Fiind activist de partid, s-a temut ca tata să nu-l demaște noilor organe ale regimului comunist că a fost șeful tineretului legionar din sat. Și voi vreți să-l iert? Mama mi-a smuls bățul din mână, în timp ce bunica îi desfăcea frânghia cu care-l legasem de pat. Urla și de-abia se ținea pe picioare. L-am luat de după cap și până la poartă i-am mai dat câțiva pumni în cap. În drum i-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de multe ori farsa sinistră, dureroasă pentru mine, dar în același timp amuzantă, pe care i-o făceau din când în când clienții obișnuiți ai cîrciumei: îl chemau la masă și îi spuneau că va căpăta berea dacă va trage bățul lung din două bețe de chibrit ținute în pumn. Și se tăvăleau de râs când el trăgea întotdeauna bățul scurt. Niciodată, sânt sigur de asta, nu și-a "cîștigat" berea în acest fel. Cam pe atunci mi-au apărut mie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sinistră, dureroasă pentru mine, dar în același timp amuzantă, pe care i-o făceau din când în când clienții obișnuiți ai cîrciumei: îl chemau la masă și îi spuneau că va căpăta berea dacă va trage bățul lung din două bețe de chibrit ținute în pumn. Și se tăvăleau de râs când el trăgea întotdeauna bățul scurt. Niciodată, sânt sigur de asta, nu și-a "cîștigat" berea în acest fel. Cam pe atunci mi-au apărut mie primele povestiri în reviste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când în când clienții obișnuiți ai cîrciumei: îl chemau la masă și îi spuneau că va căpăta berea dacă va trage bățul lung din două bețe de chibrit ținute în pumn. Și se tăvăleau de râs când el trăgea întotdeauna bățul scurt. Niciodată, sânt sigur de asta, nu și-a "cîștigat" berea în acest fel. Cam pe atunci mi-au apărut mie primele povestiri în reviste și, după un timp, primul volum de povestiri, pe care îl consider și azi cel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jucam încă. Era o combinație de jocuri mai blînde: Hoții și gardiștii, Uliul și porumbeii și Gardiană zece-zece. La început era doar o vrăjitroacă, pe care o alegeam prin numărare. Era singura care purta mască și avea pe deasupra și un băț cojit în mână. Număra cu fața la perete și apoi se repezea prin șanțuri în căutarea victimelor. Puteai să ieși din șanț, dar nu aveai voie să te adăpostești în scările blocurilor sau să sari gardul în curtea morii. Vrăjitroaca ne vâna
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
căutarea victimelor. Puteai să ieși din șanț, dar nu aveai voie să te adăpostești în scările blocurilor sau să sari gardul în curtea morii. Vrăjitroaca ne vâna prin gropile urât mirositoare și, când reușea să-l atingă pe vreunul cu bățul, scotea un răcnet teribil. Victima trebuia să rămână ca paralizată. Vrăjitroaca îl târa de mână până la cuib, unde îi căra în cap un număr convenit de "castane" și, astfel botezat, cel prins devenea și el vrăjitroacă, își lua o mască
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lună. Bineînțeles că n-am mai dormit în noaptea aceea. Și nopțile următoare am vegheat cu schimbul, ca să vedem ce mai are de gând Traian, dar nu s-a mai întîmplat nimic. Traian mai susținea că poate mișca hârtiuțe sau bețe de chibrit doar cu privirea și când nu-i cășuna pe coropișniță, se uita la filamentele de la becuri și ne uitam și noi până ne lăcrimau ochii ,chiar aveam impresia că ne dureau ochii la aceste tije, și uneori globurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu m-ar fi târât repede afară. A urmat o goană istovitoare. Sălile se deșteptau. În vitrine începea mișcarea, se căscau boturi și se roteau ochi. Păsările începuseră să cârâie și să țipe, bătând din aripi ca să se desprindă de bățul de care erau lipite, ceea ce stârnea un praf înecăcios, cu miros de vopsele și zegras. Am coborât scările în fugă, urmăriți de țipătul sfâșietor al păunilor, și-am străbătut alergând sala de la parter. Scheletul Dinotheriului, cu oasele lui cât trunchiurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
indiscutabil monstruoasă. Nu puteau avea mai puțin de doi metri și douăzeci fiecare. Dar erau nemaipomenit de friabili, păreau la orice mișcare gata să se dărâme ca niște castele din cărți de joc. Oasele lor probabil că erau subțiri ca bețele de chibrit, iar peste oase aveau doar piele, pe care fluturau lent haine prea scurte. Fiecare pală de vânt le ștergea contururile. Fețele lor, pierdute parcă în nori, erau identice, bolnave, albăstrii. Femeia avea părul vopsit într-un mov bătrânesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lua și pe mine la mama. Dar eu nu-i prea iubeam pe nici unul din ei. Pe la trei și jumătate s-au înființat și fetele, cu câteva hârlețe după ele. Era cald, caniculă, și cârpa violetă atârna lălâie în vârful bățului, ca o sperietoare de ciori. Am smuls-o și ne-am apucat să săpăm, după ce ne-am convins că nu ne vede nimeni. Mulți dintre băieții vecinilor erau plecați la țară, alții ieșeau la fotbal, pe altă stradă, abia pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
leagănă, aruncând o umbră neagră, ascuțită, pe parchet. Am început să jucăm iar în jurul ei, dar de data asta un dans mohorât, tropăit, obositor, fără veselie. Ne-am împrăștiat prin colțurile sălii, de unde am venit spre foc cu alte hârtii, bețe și bucăți dezlipite de creion, așa că sub picioarele păpușii spânzurate se ridicase un mic rug piramidal. Garoafa l-a aprins cu un lemn luat din focul mare și, cu ochii lărgiți, am privit cum primele pale gălbui se lipesc de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zori, când se tupilaseră istoviți, suflând greu, înaintînd cu teamă printre porumbi. O recunoscuse, dar era prea extenuat ca să mai vorbească. În noaptea aceea încercase pentru întîia oară să meargă, sprijinindu-se într-un fel de baston rupt dintr-un băț de cort, gros și solid, pe care-l găsise Iliescu. Umblase anevoie, călcând cu frică, pe marginea șoselei, ajutat la răstimpuri de unul din ei și odihnindu-se la fiecare cinci, zece minute. În aproape cinci ceasuri de mers, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pustie, strada pustie, dac-ar veni Ivona, ar ruga-o să intre în casă, numa cinci minute, cât să se ușureze. Că afurisiții ăștia de copii s-a suit pe gard și nici gând să plece, intra-le-ar undeva bețele alea, poate doar așa să s-astâmpere. Fie ce-o fi, ea mai bine pleacă, c-a pierdut destulă vreme. Bine c-a găsit portofelu... Coboară treapta și merge cu pași mărunței. Când o să se dea jos dân tramvai, o să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt foarte scurți, iar pantofii, foarte mari. Iar Monicăi Îi țîșnesc din sarafan două bețe subțirele, două picioruțe strîmbe și nesigure, ca două șireturi, ca două macaroane. În poza asta nu e soare, e Înnorat, ba chiar cred că ploua cînd a fost făcută, dar chiar și așa, chiar și În alb-negru, are o lumină
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedem noi ce ne mai rezervă astrele, Îl aud pe Ovi, care scoate din sîn un număr din Libertatea și apoi aprinde lumina din tavanul mașinii (horoscopul fiind distracția favorită a soldatului român). — Auzi, dar sigur nu vezi măcar un băț de chibrit pe-aici? Îl Întreb molfăind țigara neaprinsă Între buze. Nu, nu văd, Îmi răspunde tacticos de după ziar. — Tu nu te-ai apucat de fumat Între timp? — Nu, nu m-am apucat. După care Îl urmăresc cum strînge ziarul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]