11,781 matches
-
coada ochilor priveau mica spurcăciune împopoțonată cu măiestrie de mexican. Bărbații erau mai interesați de ce se afla pe sub ploșniță și chiar pe sub-sub ploșniță, mai ales că mergea zvonul că Viorel stătea nasol de tot la capitolul "putirință" și se bănuia că ar cam fi și ceva "chichirez gîlceavă", din acest motiv. La bal a ajuns și Ramona, o brunetă care scotea flăcări pe ochi, gură și chiar urechi. O fată generoasă tare, motiv pentru care nici prin vis nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în mînă, cu cafeaua alături, profesorul comentează: Nu-i rău, Gicule. Merge. Ar mai fi trebuit pieptănat rezultatul care îl generaliza pe... Structurarea este inteligent făcută. Mulțumesc, domnule profesor. Știi că și domnișoara Țapu a terminat teza? Nu, nici nu bănuiam. Așa este ea, mai modestă. Cotcodăcește mai puțin. Este o fată profundă. Îmi place mult de ea și mă bucur mult. Noi ne simpatizăm reciproc. Mi-a spus și, sincer, mă bucur. Eu aș mai fi amînat cu teza ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mine să mă sfîșie. Habar n-avea care era rostul întîlnirii de acolo. Furibund, orbit de hormoni, cel care mă asigura că el și familia lui îmi vor fi veșnic recunoscători, mă asalta cu o vigoare pe care n-o bănuiam. Imaginea aceea, de mult uitată, mi-a revenit în minte și acum chiar am devenit mai înțelept. Nu mai consider pe nimeni "bleg". Nu mai intervin cînd vreun "bleg" este în căldurile campaniei electorale. Reacția lui este puternic motivată. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Machiavelli l-a cunoscut pe Cesare. Fusese trimis la el (aflat atunci la Imola, aproape de Florența), ca mediator pe măsură, într-un moment în care ducele de Valentino era în plină expansiune, cucerise cîteva state din nordul Italiei și era bănuit de intenția de a cuceri și Florența, cum povestește Guicciardini. Nici Cesare n-a beneficiat de lectura doctrinei machiavelice, deși era întruchiparea primă a machiavelismului. De ce n-am privi dedicația și mai ales pe aceasta ca un pretext? Cărțile au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce au urmat, fie că au recunoscut, fie că nu. Deși dedusă dintr-o istorie precizată, paradigma conducătorului capătă funcție de concept, ca și în Discorsi, cu toate că aici prevalent este evenimentul. Modest, cheltuindu-se gratuit, ca orice spirit mare, Machiavelli nu bănuia care va fi posteritatea cărții numită de el De Principatibus, atunci cînd îi scria lui Vettori: "... dacă această cărticică a mea ar fi citită, s-ar vedea că cei cincisprezece ani cît am învățat arta de a guverna, nu i-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dat să asculte doi oratori cu același talent, propunîndu-i două poziții opuse, el demonstrează, hotărîndu-se pentru cel mai bun, că este capabil să discearnă adevărul." (1,5 8) "Cruzimea unui popor nu se exercită decît împotriva acelora, pe care-i bănuiește a atenta la binele tuturor; cruzimea unui principe este, din contra, îndreptată împotriva acelora pe care-i vede ca dușmani ai propriilor sale interese." (I, 58) "Toți oamenii laudă trecutul, blamează prezentul, dar adesea fără a avea dreptate. Prima cauză
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vrut să vorbesc este acela al păcii pe care englezii au încheiat-o cu Franța spre sfîrșitul războiului de succesiune a Spaniei. Nici miniștrii împăratului Iosif, nici cei mai mari filosofi, nici cei mai abili politicieni n-ar fi putut bănui că o pereche de mănuși ar putea schimba destinul Europei și totuși, chiar așa se întîmplă. Ducesa de Marlborough îndeplinea, la Londra, funcția de Mare Doamnă a reginei Anne, în timp ce soțul ei culegea, în campaniile din Brabant, o dublă recoltă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Mircea de la C! — Păi, asta-i veche de două săptămîni. Iar pînă duminică, cred că orbește și Vasile de la A. Ba nici Ruby de la noi nu se Întoarce În regulă din vacanță, prea pipăie totul În jurul lui În ultima vreme... Bănuiseră cu temei. Mă tem că cel din urmă crîmpei de lume pe care l-am zărit a fost un dar al apei mării. Nu Îndrăznesc să spun că am văzut marea, ci doar reflectarea tăioasă a soarelui din undele ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și cea din urmă. După care nu am mai Înțeles nimic din ungureasca lui. Eu pricepeam deja și vorbeam bine maghiara jocurilor și a hoinărelilor noastre, făceam față discuțiilor cu oamenii mari, dar din bisericeasca popii nu Înțelegeam o boabă. Bănuiam că e vorba de un tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom, a paradicsomba fogunk jutni“ rostea din cînd În cînd preotul. MÎncasem cu plăcere atîtea „paradicsom“, ba pe unele le și furasem prin gardul grădinilor, le ștersesem de praf
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În vechea casă n-a fost deloc ușoară pentru Weisz În primele două-trei luni. Răteștenilor nu le venea să creadă că era chiar el, În carne și oase, drept care o luau prin șanț, nu pe trotuarul din fața casei În care bănuiau că se aciuase nu omul, ci stafia lui. Ba se mai spunea că toate fantomele membrilor familiei sînt acolo și fac noaptea tot felul de vrăji jidovești. O delegație de muieri s-a Înfățișat În ziua de Rusalii, după liturghie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dat, părea că a găsit ce-l interesa și l-a dirijat pe Valeriu drept spre un vagon, ordonîndu-i să urce. Aceleași explicații date pazei că prizonierul e al lui... De aici Încolo, captivul n-a mai priceput nimic, dar bănuia că se dau amă nunte privind destinația și predarea lui În mîinile vreunei autorități. Îl durea capul de cînd căuta și nu găsea un șiret lic prin care să-i smulgă neamțului pistolul. De aceea nu a izbucnit În urale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toate: deretica, spăla, gătea, Îl ajuta pe stăpîn la vînzări, la tejghea. CÎnd a sosit Clara În 1947, Maria era gravidă cu Weisz, care făgă duise că o va lua de nevastă. Și-a informat și fiica de intenția lui, nebănuind Însă că detonează o bombă: — Cum?! Una mai tînără ca mine și pe deasupra odraslă de nemți?! Știi ce mi-au făcut nemții mie?! Uiți c-au omorît-o pe mama, la ea nu te gîndești, fățarnicule! Mama-i fum și scrum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu el, dar sporovăiala muierilor nu mă ajuta. Își amintea și el cu siguranță de Pișcari, așezarea de pe Crasna, plată și prăfuită, de la marginea pustei. Într-o seară de la Începutul anilor ’50, intrase În cîrciuma satului și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar recunoscîndu-l, vînzătorul Îi ceruse buletinul. — Ăsta-i buletinul meu, ar fi spus el, trîntind revol verul pe tejghea, toarnă țuica! — Poftiți! — Unde-i telefonul? Deschide ușa de la cealaltă cameră să văd dacă umblă careva la telefon! A
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putut aștepta pînă la celălalt an pentru Îmbarcarea spre America. Îi sufla rece și tare sărăcia În spate, n-ar fi biruit a trece peste o iarnă fără casă, fără cîștig, cu nevasta, o copilă Încă, În casa unei mătuși. Bănuiesc că prin toamna aceluiași an a luat calea Dalmației și a vaporului. Incertitudinea se ivește de acum Încolo... Să fi trimis el acasă, În șase-șapte luni, atîția bani Încît nevastă-sa să fi putut plăti, dacă nu pentru trei, măcar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tradus și În română, era sigură că-l cunoșteam. Eu, care mai și publicasem două volume de poezie, habar nu aveam de poemul acela, nu Înțelesesem din germana lui decît vreo trei prepoziții și două conjuncții. Începeam să mă agit, bănuind că la mijloc e un mesaj, o aluzie, cînd ea m-a salvat: — Dacă mergem la mine, Îți arăt toate cărțile din care am Învățat versuri și am citit povestiri... Iar dacă vrei, te las să-mi pipăi și dicționarele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dată, a auzit că bate clopotul de ziuă. Atunci, așa, o putere a făcut zdup! cu ea Într-un șanț cu apă și ia-o pe strigă de unde nu-i! Nu o văzuse Floare nici pînă În acea clipă, o bănuise doar că-i dedesubt și știuse că de mînat cu atîta iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au Îndreptat spre casă. Ea Însă a chibzuit că e bine să mai stea pe acolo pînă va fi aflat mai multe despre bărbatu-său. În primăvara lui 1920, Pomean Încă nu scăpase de la ruși. Femeia lui de la Chicago a bănuit că, de fapt, el a pierit demult și că scriu rușii În locul lui ca să nu-i necăjească prea tare pe cei de acasă. S-a gîndit la viața ei printre străini, cu bani, dar fără bărbat, fără copii ală turi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după el peste ocean și cea a căderii În prizonierat. Urmară pentru el și alte zile pe cît de neașteptate, pe atît de ciudate. Cu siberienii, vasăzică, se avea de minune. Dar Zahar, auzindu-l că vorbește graiul hanților, Îl bănui că nu ar fi ceea ce se dă că este, că ar veni nu dinspre apus, ci din miazănoapte, că e neam cu păstorii de reni și-i adus de stăpînire printre creștinii din sat ca să-i tragă de limbă și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la d-urile mele mici de mînă sînt prea lungi, atingînd literele din rîndul de deasupra. Putea să fie o observație strict vizuală, nu una de cunoscător al scrisului, cu toate că, dacă ar fi fost complet străină de meș teșugul ăsta, bănuiesc că nu și-ar fi băgat nasul. Misterul era Însă În altă parte. A rămas de la ea o scrisoare, neexpediată din Rătești, către fiica sa, Maria. Cred că e din toamna lui 1963. Mama a găsit-o și a aruncat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la șaptesprezece ani, a trebuit să-l depună la un birou din Sătmar, nu știa al cui, iar de acolo, i-a fost eliberat un buletin românesc ce menționa că titulara s-a născut În satul Pișcari, la data cutare. Bănuia că funcționarul o fi trimis cu documentul originar În America vreo fiică ori vreo nepoată de a lui. Era În 1924, anul Întoarcerii Pomenilor de la București și al reformei agrare ajunse În ținutul Sătmarului. Odată cu cardul de identitate dispărut al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui Zarathustra Valeriu Ruba s-a petrecut În dimineața de luni, 25 august 1997. Maria Costin s-a stins În prima zi a Săptămînii Mari, luni, 13 aprilie 1998. Floarea Nodului și a Pomeanului s-a topit În martie 1964, bănuiesc că tot Într-o zi de luni. Și toți trei au plecat cu gîndul la mine. Pesemne că și eu, tot În cea dintîi zi a săptămînii, voi trece linia orizontului, singura linie perfectă din univers cîtă vreme se află
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
domnișoara A: „Mi-e greu să te urmăresc. Nu mi-l pot reprezenta pe Ruba decît fluid, Îmi curge printre degete, Îl pierd. M-a luat de mînă și m-a dus undeva, Într-o cută a Bucureștilor, nici nu bănuiam că există, În niște săli de așteptare, naosuri, laboratoare. Mi s-a luat acolo amprenta vocală. Iar cu picătura asta de voce, voi Învia eu mumiile bibliotecii Alexandriei și toate fantomele ei. Fără de mine și dincolo de voința mea, amprenta glasului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lungul întregii activități publice a lui Isus: de ucenică fidelă până la capăt, martor al răstignirii și al punerii în mormânt, însoțitoare nelipsită de la nici unul dintre momentele-cheie ale theodramei cristice. Cum se explică atunci respingerea aproape brutală a Domnului când aceasta, bănuim noi, se repede să-L îmbrățișeze: „Nu mă atinge!” De fapt, verbul grecesc haptein, tradus îndeobște, slab, prin „a atinge”, are sensul de „a prinde”, chiar „a înșfăca” sau „a reține”. Ne-o închipuim așadar pe Maria, după ce L-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
într-o tunică asemănătoare cu a lor, îi urmărește, îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce în fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit în batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici cu intenția de a-L proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să răspândească vestea despre înviere, Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat deasupra picioarelor oaspetelui, Abraham culege „semnele” și le ascunde în sân, sincer încredințat că Mihail nu bănuiește nimic. Urmează ospățul îmbelșugat, într-o încăpere pregătită anume de către Isaac. Arhanghelul însă, scuzându-se pentru o nevoie „firească”, omenească, iese afară și urcă direct la Domnul pentru a-i cere de două ori sfatul: o dată, cum să vestească moartea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]