5,357 matches
-
timpuriu, iar în urmă cu câteva luni o părăsise și bunica. Era de ceva vreme în UTM iar cei de acolo o ajutaseră să obțină cămăruța în care stătea, scutind-o astfel să facă naveta din satul unde locuise cu bătrâna. Încă nu împlinise treizeci de ani, iar singurul lucru pe care și-l dorea era să călătorească în lumea largă. - Tu ai familie, călătorule? a întrebat ea în timp ce el își îmbrăca hainele cu puțină vinovăție, neștiind ce trebuie să îi
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
și păstrează parfumul poamei culeasă la timp. - Noroc și bine v-am regăsit. Da, au vinuri bune pe acolo dacă bei un vin adus direct din cramă, neprelucrat pentru vânzare. Dar să știi că la gazda unde stăteam eu, o bătrână văduvă, beam un vin deosebit de aromat și bun. Era natural, fără nicio chimicală. Când am ajuns astă toamnă acolo, la puțin timp, au început culesul viilor și am văzut cum se face vinul în Dobrogea. - Doar nu diferit de cel
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
bază de împachetări cu nămol sapropelic. - Văd că nu te-ai îndrăgostit de nicio dobrogeancă, însă ești îndrăgostit lulea de Dobrogea. - Nici chiar așa, însă m-am simțit destul de bine acolo. Am avut și norocul să mă cazez la o bătrână cumsecade și am avut condiții de locuit destul de bune, la un preț acceptabil. - Mda, mă rog, așa o fi fost. Eiii dragilor, mă simt un pic obosită așa că vă las să vă terminați de povestit ca între băieți și de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
cu plăcere și groază-scrie el. Astăzi, 23 ianuarie 1862, am primit un avertisment straniu: am simțit fâlfâind deasupra mea aripa imbecilității...Mă plictisesc în Franța, mai ales pentru că aici toată lumea seamănă cu Voltaire. Sau: Geroge Sand e una dintre acele bătrâne ingénue care nu vor niciodată să părăsească scena. Baudelaire lărgește aria de inspirație poetică, introducând teme noi ca: urâtul, păcatul, stările morbide, moartea, răul. El vede în om o dualitate; Dumnezeu și Satana. De aceea găsim în poezia lui laude
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
de-a tatii, feroci, sudalmii? Să-mi fie dor să merg la școală, Să zac în pat răpus de-o boală? Îmi vine așa, în nări o boare Să pup un sân de fată mare, În brațe-aș strânge o bătrână; Miroase-a cer și a țărână. Să beau un strop de apă rece? Dar nici așa nimic nu-mi trece. Dar cuget iute-ntr-un răsuflet: Mi-e dor de un sărut pe suflet! Și parcă-mi vine-n gât
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354379_a_355708]
-
a întors de acolo bolnav. Cu banii agonisiți și-a cumpărat pământuri și acareturi, dar averea i s-a risipit curând pe doctori și pe leacuri. „Ce-i omul...”, îmi spune, amintindu-și cum au suspinat, ani de-a rândul, bătrânele din sat. Au rămas în urmă să-l plângă, soția și trei copii: Mitică (Dumitru), Ion și Nicolae. Unul dintre băieți, Mitică, a ajuns secretar principal la Facultatea de Medicină din Cluj, iar fata acestuia, Luciana Stănilă, a devenit profesor
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354359_a_355688]
-
infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei era prea gravă. Când s-a recomandat ca fiică a bolnavei, privirea medicului era mai degrabă de compasiune. - Să știți că mama dumneavoastră pur și simplu nu dorește să trăiască, nu luptă cu viața și de aici și comoția cerebrală
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
unei răceli puternice și în câteva luni ne-a părăsit. Dar totuși, domnule doctor, sunt șanse să-și revină? - Nu știu, însă este posibil dacă are voința de a trăi, lucru ce nu prea se vede. Acum o recunosc pe bătrână deoarece îmi amintesc că a mai fost adusă la noi la urgență când eram de gardă. Nici atunci nu am putut să o diagnosticăm cu certitudine de ce suferă. După decesul tatălui dumitale, cred că în mintea mamei s-a întrerupt
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Noi bătrânii care mai avem puține bucurii în viață, renunțăm cu greu la cei dragi. Nu mai avem timp de a-i uita, că ne ducem și noi după ei. Așa am pățit și eu după moartea omului meu... și bătrâna începu să-și povestească necazurile în șoaptă, însă Săndica nu o mai asculta, era absentă, plecase cu gândul la copilăria ei, de la timpul când era studentă și până a revenit acasă lângă părinți în ideea de a-i ajuta la
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
a. Vă urcați în mașină și o proptiți în primul troian! Eventual de-a curmezișul drumului. Apoi, vă plângeți din toate pozițiile! Varianta b. O scoateți pe mama soacră la marginea șoselei naționale. Sloi! Efect garantat! Vă erijați în salvatorul bătrânei! Cu o pâine și o apă minerală. Imediat vor sări profesioniștii tembel viziunilor. Eroul zilei!?! Bla-bla-bla... Ce ziceți? Stați în case, oameni buni, cât timp e vijgărae ! Nu vă mai jucați cu natura! Că o luați în barbă, cheltuind, aiurea
TABLETA DE WEEKEND (54): NINGE IARĂ, PESTE ŢARĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353826_a_355155]
-
deși, de-acolo nu mai vine/ eu parcă tot o mai aștept”. (Dor de tanti Victorița) Ființe plăpânde populează acest spațiu, ca descinse dintr-o pagină de poveste, mai aproape de ireal, decât de palpabil și concret, prezențe diafane, îngerești. „Stă bătrâna gârbovită,/ pe o bancă, sub un tei/ toate tristețile lumii/ stau ascunse-n ochii ei”. (Cheia bătrânei) „Îmbătrânesc părinții lângă noi/ fiind ocupați, nu prea îi luăm în seamă”. (Îmbătrânesc părinții...) „Am fost, măicuță, la mormânt/ ți-am povestit de-
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
plăpânde populează acest spațiu, ca descinse dintr-o pagină de poveste, mai aproape de ireal, decât de palpabil și concret, prezențe diafane, îngerești. „Stă bătrâna gârbovită,/ pe o bancă, sub un tei/ toate tristețile lumii/ stau ascunse-n ochii ei”. (Cheia bătrânei) „Îmbătrânesc părinții lângă noi/ fiind ocupați, nu prea îi luăm în seamă”. (Îmbătrânesc părinții...) „Am fost, măicuță, la mormânt/ ți-am povestit de-adâncul dor al meu/ tu nu răspunzi și taci mereu/ iar vorbele-mi se-mprăștie-n vânt
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
din care probabil s-a inspirat Bacovia - poetul ploilor eterne: „În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână/ Orășenii pe trotuare,/ Merg ținându-se de mână. În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână/ Un bătrân și o bătrână/ Două jucării stricate/ Merg ținându-se de mână ... ” Și exemplificările ar putea continua. Iată de ce a fost inspirat și bine venit articolul dumneavoastră despre poetul Ion Minulescu. Cu cele mai bune gânduri, Vavila Popovici Scrisoarea a fost adresată publicistului Gheorghe
SCRISOARE DE PESTE ATLANTIC de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353896_a_355225]
-
făcut. Să se tot fi învârtit de vreo sută de ori - după cât numărase el - când simți cum toată țesătura aia din fire ce-l strânsese în crisalidă se deșiră. Respiră ușurat, aruncând tot năduful adunat de nevedere. Oftă prelung și bătrâna. Acum veni dinspre ea o adiere aducând a izmă și a busuioc. El se înfioră tot de mireasma simțită, căci, de când nu mai văzuse, parcă i se tociseră și mirosul, și auzul, și... Fu trezit din gândurile sale de glasul
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
N-are domnule nimic grav ,suferă doar de ipohondrie ! E ipohondră ! - Cum e , că n-am înțeles prea bine..... - Ipohondră frate,ce nu înțelegi ? Își imaginează lucruri și intră-n panică din absolut orice . O duceți sus la pshihiatru ! Scoatem bătrâna suferindă și peste alte cinci minute ,suntem deja la doctorul de boli nervoase. - Câte degete ți-am arătat acum ? - Patru,îi dă mama-soacră răspunsul adevărat. - Pe ăsta de lângă mine îl cunoști ? - Da,e gineri-meu,să-i dea Dumnezeu sănătate
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
ne-am înglodat în datorii ,măcar avem conștiința împăcată. - Și doctorița aia cu ipohondria ,te-ai dus să-i bați obrazul ? - Nu m-am mai dus.... O să i-l bată D-zeu cândva. Dacă ne lăsam în seama ei ,acum bătrâna ar fi zăcut în cimitir,cu textul negru scris pe cruce: Sub această piatră grea Șade biata soacră-mea Moartă ...de inimă rea ! Dan Gheorghilaș Referință Bibliografică: INIMĂ REA / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569, Anul V
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
ostenit de drumul lung pe care-l bătuse de la pășuni până în cetate. - Ionuț! Chemarea șuierată care venea din față, îl luă prin surprindere. Cine era Ionuț? Încercă să își obișnuiască ochii cu întunericul. În încăperea din fața lui, era întemnițată o bătrână cu un nas atât de mare și de încovoiat, că aproape i se sprijinea de bărbie. Ochii bătrânei străluceau prin beznă, întocmai ca ochii animalelor de pradă și îl fixau cu atâta atenție că flăcăul simți ace de gheață pe
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
ofere lui Udor primul său născut. Totul s-a schimbat în momentul în care regina a născut o fetiță. Udor i-a cerut copila, regele a refuzat să i-o dea. Întâmplarea a făcut ca regele să o prindă pe bătrâna vrăjitoare în timp ce încerca să îl otrăvească și a întemnițat-o. Vezi tu, prietenii îți pot fi cei mai periculoși dușmani, pentru că îți știu secretele. Regele știa că pentru mama lui Udor va trebui să folosească lanțuri de aur. Nu știu cum a
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
fi cei mai periculoși dușmani, pentru că îți știu secretele. Regele știa că pentru mama lui Udor va trebui să folosească lanțuri de aur. Nu știu cum a aflat de tine, dar știa că Udor își pierduse fiul. Ori că i-a spus bătrâna, ori că a descoperit singur, el știe că lovitura vine dinspre Udor. - Ce să fac eu acum? - Ai crescut Ionuț! Ești fiu de zână și de vrăjitor, în egală măsură. Orice drum ai alege, nu am să te părăsesc niciodată
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
a lungul coridorului, pe scări și apoi se opreau în fața unei uși cu modele ciudate desenate de sus până jos. Nici nu se opri bine în fața ușii, că aceasta se deschise brusc, cu un bubuit groaznic. - Te așteptam, râse ascuțit bătrâna vrăjitoare, scărpinându-și nasul care aproape că i se sprijinea pe bărbie. Unicul meu nepot, Ionuț, care va deveni un mare vrăjitor, a venit să mă caute! Piei lighioană! Își însoți vorbele cu o mișcare scurtă a mâinii, care îl
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
înțelege limba animalelor! Dar, vedeți voi, Ionuț înțelegea limba animalelor, așa că înțelese tot ce mieunase mâța. Problema era că nu avea la el nimic din aur înafara fluierului dăruit de mama lui. - Vino la bunica, îl chemă cu voce mieroasă bătrâna, să te îmbrățișez așa cum trebuie. - Acum are să-i vină de hac, râse pisica. Are să-i prindă cingătoarea fermecată, tocmai ca tatălui său, lăsându-l lipsit de puteri. Ionuț privi mâinile încovrigate ale bătrânei. Într-una ținea o cingătoare neagră, care
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
la bunica, îl chemă cu voce mieroasă bătrâna, să te îmbrățișez așa cum trebuie. - Acum are să-i vină de hac, râse pisica. Are să-i prindă cingătoarea fermecată, tocmai ca tatălui său, lăsându-l lipsit de puteri. Ionuț privi mâinile încovrigate ale bătrânei. Într-una ținea o cingătoare neagră, care se mișca precum un șarpe otrăvit. Își adună puterile, iar cand spada verde îi apăru în mână, lovi cu ea cingătoarea. Baba scoase un țipăt ascuțit și se aruncă spre el, cu degetele
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
groasă care ardea pe masa de lângă el. O ceață verzuie se strecură în camera vrăjitoarei și din ea se întrupă chiar Sânziana. Zâna atinse cu degetele ei străvezii plasa fermecată, care căzu de îndată pe podea, eliberându-l pe Ionuț. Bătrâna vrăjitoare își înfipse mâinile în părul Sânzienei, aruncând-o la podea: - Am să termin cu voi amândoi pentru totdeauna! Atunci, Ionuț își scoase fluierul de aur, se apropie de babă, iar când aceasta deschise gura pentru a-și spune blestemul
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
puternic și zgomotos, dornic să își ia revanșa într-un mod asemănător cu cel prin care au fost maltratate de către musafirul nepoftit. Țipă și urlă la el: „Iar ai venit, nebunule” țipă Țâca.”; „Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna.”, i se adresează cu apelativele depreciative: nebunule, oțule, îi strigă repetat aceeași replică: „Na belete! na belete! na belete!!! și îi aplică o bătaie strașnică. Forța ilocuționară a mesajului lor este foarte eficientă. În calitate de receptor, d-l Lefter devine incapabil
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
pe care eu am întâlnit-o în mai multe variante. De fiecare dată când încerc să o povestesc, copiii mei mă atenționează că am greșit câte ceva și că am încurcat de fapt legenda. - Se spune că Baba Dochia, era o bătrână răutăcioasă și cârcotașă, care avea un singur fiu, pe nume Dragobete. Crescând el mare, se îndrăgosti de o fată frumoasă, harnică și nespus de bună la suflet, pe care o luă de soție. Doar că, oricât ar fi fost de
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]