2,205 matches
-
Barbarei, invocând nebunia temporară. Barbara se uită la Mark. Dar Mark își lăsă doar capul pe spate și pufni. —Cap pătrat. De unde-ai învățat chestia asta? Și sora mea îmi spunea așa. Nimic nu-l scotea dintr-ale lui, atâta timp cât Barbara era acolo. În pași mărunți, ea-l convinse să reînceapă să citească. Îl păcăli să aleagă o carte pe care refuzase s-o deschidă când i se ceruse, la liceu. My Antonia. —O poveste foarte sexy, îl asigură ea. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
liceu. My Antonia. —O poveste foarte sexy, îl asigură ea. Despre un băiat din Nebraska, de la țară, căruia i se aprind călcâiele după o femeie mai coaptă. Reuși să parcurgă cincizeci de pagini, deși îi luă două săptămâni. Îi prezentă Barbarei probele, simțindu-se trădat. — Nu e deloc despre ce mi-ai zis tu. E despre imigranți și agricultură și secetă și căcaturi de-astea. Și despre astea, recunoscu ea. Continuă povestea ca să-și protejeze investiția, cu mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se căsătoresc și ea face toți copiii ăia de căcat, doar ca să se mai vadă? Doar ca să, cum ar veni, să-i fie prieten sau o chestie de-asta? Doar din cauza chestiei care s-a întâmplat când erau ei mici? Barbara dădu din cap, cu ochii încețoșați. Mark întinse mâna, s-o consoleze. — Cea mai tare carte învechită pe care-am citit-o vreodată. Nu c-aș fi înțeles-o eu pe toată foarte bine. Îl ducea în plimbări lungi, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Luau și câinele cu ei, pe Blackie-doi. —Javra asta e aproape la fel de bună ca a mea, spunea Mark. Doar un pic mai neascultătoare. Din când în când, îi dădea voie lui Karin să vină cu ei, dacă-și ținea gura. Barbara îl putea asculta pe Mark trăncănind întruna despre mașini modificate, multă vreme după ce Karin amorțise. — Când sunt într-un parc auto, nu-mi mai vine să plec, declara Mark. Se lansă într-o descriere amănunțită a anatomiei vehiculului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care-l construia în mintea lui: mașini Ram, Bigfoot sau Bronco puse toate cap la cap într-un hibrid monstruos. Ignorată și invizibilă, ținându-se după ei la cincizeci de metri mai în spate, Karin studia tehnica celeilalte femei. Barbara îl captiva și-l distrăgea, aducându-l la lumină. Asculta fascinată cum Mark îi recita liste întregi cu piese auto, apoi își ridica degetul ca din întâmplare. —Ai auzit? Ce-a fost zgomotul ăla? Fără ca el să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
piese auto, apoi își ridica degetul ca din întâmplare. —Ai auzit? Ce-a fost zgomotul ăla? Fără ca el să-și dea seama, îl punea pe Mark să asculte corurile greierilor, pe care nu le mai ascultase de când avea cincisprezece ani. Barbara Gillepsie avea cel mai delicat stil posibil, o stăpânire de sine pe care Karin o putea diseca și chiar imita pe perioade scurte de timp, dar pe care n-ar fi putut niciodată spera să-i intre în fire. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
delicat stil posibil, o stăpânire de sine pe care Karin o putea diseca și chiar imita pe perioade scurte de timp, dar pe care n-ar fi putut niciodată spera să-i intre în fire. O întrista să vadă în Barbara ceea ce-și dorise să devină când avea să crească mare. Dar avea la fel de multe șanse să devină Barbara pe câte avea un licurici să devină far prin propria strădanie. Cealaltă femeie ajunsese să fie mai la locul ei aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de timp, dar pe care n-ar fi putut niciodată spera să-i intre în fire. O întrista să vadă în Barbara ceea ce-și dorise să devină când avea să crească mare. Dar avea la fel de multe șanse să devină Barbara pe câte avea un licurici să devină far prin propria strădanie. Cealaltă femeie ajunsese să fie mai la locul ei aici decât eraea. Mark ar fi făcut orice pentru păpușica Barbie a lui. Karin dădu peste ei într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
album de artă, arătând pentru orice privitor la fel ca Joan Schluter, cufundată în Scriptură împreună cu ultimul ei pastor. Cartea se numea: Un ghid al nevăzutului: 100 de artiști care ne-au dăruit alți ochi. Vreun volum din raftul-surpriză al Barbarei. Karin rămase în spatele lor, temându-se că Mark o să se înfurie și o s-o alunge. Dar el nici măcar n-o observă. Era hipnotizat de „Casa cu copaci“ a lui Cézanne. Degetele Barbarei se odihneau pe imagine, confundându-se cu trunchiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dăruit alți ochi. Vreun volum din raftul-surpriză al Barbarei. Karin rămase în spatele lor, temându-se că Mark o să se înfurie și o s-o alunge. Dar el nici măcar n-o observă. Era hipnotizat de „Casa cu copaci“ a lui Cézanne. Degetele Barbarei se odihneau pe imagine, confundându-se cu trunchiurile copacilor. Mark își apropiase capul de pagină, urmărind zgârieturile lăsate de spatulă. Se lupta cu imaginea, iar ceva dinăuntrul lui se sforța să iasă la suprafață. Karin înțelese imediat cu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
după hrană. — Nu e nicăieri. Arătă aiurea spre propria-i țeastă. E un căcat de fantezie, aia e. Ea dădu înapoi. Ar fi putut să se ridice și s-o lovească, dacă n-ar fi fost mângâierea ușoară a degetelor Barbarei pe brațul lui. Atingerea acționă ca un întrerupător, iar el se întoarse la album, uitând de furie. Apucă paginile și le răsfoi ca pe o carte pentru copii, cinci sute de ani de capodopere pictate în cinci secunde. Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
inocențe zdrobitoare. Se așeză într-un scaun pliant. Arcul vieții ei nu mai ducea nicăieri. Viitorul se prăbușea, îngropând-o sub greutatea lui. Apoi, atingerea unor degete pe brațul ei o scoase din ea însăși. Se uită în sus la Barbara, o față a cărei expresie părea neschimbată la orice fel de purtare. Barbara își retrase mâna de pe brațul lui Karin și continuă să-l plimbe pe Mark prin albumul liniștitor. Părea să știe numele tuturor pictorilor, fără să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ducea nicăieri. Viitorul se prăbușea, îngropând-o sub greutatea lui. Apoi, atingerea unor degete pe brațul ei o scoase din ea însăși. Se uită în sus la Barbara, o față a cărei expresie părea neschimbată la orice fel de purtare. Barbara își retrase mâna de pe brațul lui Karin și continuă să-l plimbe pe Mark prin albumul liniștitor. Părea să știe numele tuturor pictorilor, fără să se mai uite pe titluri. Oare oferea astfel de îngrijiri suplimentare tuturor pacienților ei externați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
știe numele tuturor pictorilor, fără să se mai uite pe titluri. Oare oferea astfel de îngrijiri suplimentare tuturor pacienților ei externați? De ce familiei Schluter? Karin nu îndrăznea să întrebe. Vizitele nu mai puteau dura prea mult. Dar iat-o pe Barbara, așezată la masa de bucătărie a lui Mark, ținându-i companie într-ale nevăzutului. În acea seară, cele două femei plecară împreună. Karin o conduse pe Barbara la mașină. —Ascultă. Nu știu cum să ți-o spun. Îți sunt datoare. Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să întrebe. Vizitele nu mai puteau dura prea mult. Dar iat-o pe Barbara, așezată la masa de bucătărie a lui Mark, ținându-i companie într-ale nevăzutului. În acea seară, cele două femei plecară împreună. Karin o conduse pe Barbara la mașină. —Ascultă. Nu știu cum să ți-o spun. Îți sunt datoare. Niciodată n-am să-ți pot mulțumi pentru chestia asta. Niciodată. Barbara strâmbă din nas. —Pff. Nici pomeneală. Mulțumesc că-mi dai voie să mai trec din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i companie într-ale nevăzutului. În acea seară, cele două femei plecară împreună. Karin o conduse pe Barbara la mașină. —Ascultă. Nu știu cum să ți-o spun. Îți sunt datoare. Niciodată n-am să-ți pot mulțumi pentru chestia asta. Niciodată. Barbara strâmbă din nas. —Pff. Nici pomeneală. Mulțumesc că-mi dai voie să mai trec din când în când. —Vorbesc serios. Fără tine ar fi pierdut. Eu aș fi... mai rău. Prea mult: femeia dădu înapoi, gata s-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi pierdut. Eu aș fi... mai rău. Prea mult: femeia dădu înapoi, gata s-o ia la fugă. Nu e mare lucru. O fac doar pentru mine. Dacă vreodată ai nevoie de ceva - absolut orice - te rog, te rog mult.... Barbara îi susținu privirea: S-ar putea să am, într-o bună zi. Spre surprinderea lui Karin, se grăbi să spună: — Cine știe când vom avea nevoie să aibă cineva grijă de noi? Nici măcar Muskrateerii n-o scoteau din sărite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi susținu privirea: S-ar putea să am, într-o bună zi. Spre surprinderea lui Karin, se grăbi să spună: — Cine știe când vom avea nevoie să aibă cineva grijă de noi? Nici măcar Muskrateerii n-o scoteau din sărite pe Barbara. Când vizitele lor se suprapuneau, Rupp și Cain o recrutau pe Barbara pentru partidele de pocher cu cinci cărți sau fotbal american. Cât timp ea era prin preajmă, Mark ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Spre surprinderea lui Karin, se grăbi să spună: — Cine știe când vom avea nevoie să aibă cineva grijă de noi? Nici măcar Muskrateerii n-o scoteau din sărite pe Barbara. Când vizitele lor se suprapuneau, Rupp și Cain o recrutau pe Barbara pentru partidele de pocher cu cinci cărți sau fotbal american. Cât timp ea era prin preajmă, Mark ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea abține să n-o atragă în polemici nesfârșite - războiul împotriva terorismului, reducerea necesară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
polemici nesfârșite - războiul împotriva terorismului, reducerea necesară a libertăților cetățenești, modul de viață american invulnerabil, și totuși amenințat la infinit. Era unul dintre acei polemiști iritabili, furibunzi, care scoteau tot timpul la bătaie statistici bogate în detalii și mereu altele. Barbara îl făcea praf. Într-un mod deloc sportiv, lăsându-l chiar pe Duane să lupte în același ring. Odată, el se apucase să citeze un articol proaspăt cosmetizat din Legea drepturilor cetățenești, iar ea contracară cu documentul întreg, memorat. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ai remarcat vreun... hai să-i zicem tipar ciudat? Ea clatină din căpșorul ei frumos. Vrea să aibă încredere în ea. E puțin prea apropiată de Pseudosoră-sa pentru liniștea lui, dar femeia aia a păcălit pe toată lumea, chiar și pe Barbara. Vrei să spui că nici unul dintre cei cu care am vorbit... nu ți s-a părut ciudat deloc? Râsul ăla scurt, ca o cutiuță muzicală. În ce fel ciudat? Trebuie să i-o spună în așa fel încât să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
până la urmă, clătină din cap. Asta se cheamă sănătate mentală? Ce urmărim noi aici? Nu-i de mine, frățioare. Nu-mi doresc câtuși de puțin să fiu sănătos așa. Se duse cu mașina la Dedham Glen, să-i ceară părerea Barbarei. Trecuseră mai multe luni de când Mark fusese internat aici și totuși Karin se aștepta oarecum să-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark fusese internat aici și totuși Karin se aștepta oarecum să-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se aranjeze neliniștită, așteptând-o pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză. Îi spusese mereu lui Karin să vină la ea în orice situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească amabil. — Hei, drăguțo! Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
internat aici și totuși Karin se aștepta oarecum să-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se aranjeze neliniștită, așteptând-o pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză. Îi spusese mereu lui Karin să vină la ea în orice situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească amabil. — Hei, drăguțo! Toate bune? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească amabil. — Hei, drăguțo! Toate bune? Se așezară și stătură de vorbă în camera comună, cu televizorul, înconjurate de cei rătăciți și incontinenți. Eu nu-s avocat, îi spuse Barbara. Ar fi o nebunie până și să-mi pun problema să-ți dau eu ție sfaturi. Presupun că ai putea forța lucrurile, dacă vrei. Ești tutorele lui legal, nu-i așa? Dar la ce ți-ar folosi chestia asta? Terapia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]