3,424 matches
-
pânză. — Asta-i tot? întrebă Takamori mirat. — Da, zise Gaston dând din cap. În cală, care nu avea mai mult de cincizeci de rogojini, pe lângă mirosul de ulei și vopsea, mai era ceva, mult mai neplăcut. Tomoe și-a dus batista la nas și s-a întors să vadă despre ce era vorba. A văzut WC-ul cu ușa larg deschisă - de-acolo venea, deci, mirosul acela îngrozitor. Văzuse cu mulți ani în urmă filmul Vaporul sclavilor. Două-trei sute de sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Shinjuku. — Eu... eu sunt străin, se bâlbâi el. Bărbatul îl privi pe Gaston din cap până-n picioare fără să-și scoată mâinile din buzunarele pelerinei. Apoi s-a îndoit pur și simplu din pricina unui acces violent de tuse. Își ținea batista la gură, gata parcă să-și dea duhul. Gaston îl privea buimăcit. — Ce-a pățit sensei? l-a întrebat omul când și-a mai revenit. — S-a dus la shōbin. — Shōbin? — Nu, shōben, răspunse Gaston, tremurând. Era atât de înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
l-a întrebat omul când și-a mai revenit. — S-a dus la shōbin. — Shōbin? — Nu, shōben, răspunse Gaston, tremurând. Era atât de înspăimântat, încât nu-i mai veneau în minte, corect, cuvintele japoneze. Bărbatul a scos din buzunar o batistă albă, a scuipat în ea și și-a șters încet gura. Gaston auzi de undeva bătăile unui ceas: era ora unsprezece și patruzeci și cinci de minute. Bătăile ceasului s-au stins peste acoperișurile întunecate ale clădirilor și cerul sclipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când l-a văzut pe Endō scuturându-se de durere și i-a zărit licărirea de tristețe din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă se vedeau firicele de sânge ca firul de mătase. Endō privea sângele. „Omul acesta e bolnav“, gândi Gaston. S-a întors cu spatele la ușă și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō scuturându-se de durere și i-a zărit licărirea de tristețe din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă se vedeau firicele de sânge ca firul de mătase. Endō privea sângele. „Omul acesta e bolnav“, gândi Gaston. S-a întors cu spatele la ușă și și-a amintit, cu compasiune, de chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Și mai bine fă-ți hainele sul și dormi cu ele sub cap. Altfel... ți le fură peste noapte, străine. Endō s-a rezemat de perete și, tușind de se cutremura din toate mădularele, a început să șteargă pistolul cu batista. — Ne culcăm? După ce-au întins așternutul pe rogojini, Endō și-a scos haina, cămașa și pantalonii, le-a împăturit și și le-a pus sub cap, după cum îl sfătuise pe Gaston. Apoi s-a întins pe saltea. Îmbrăcat, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
oricât căuta, nu-și găsea fratele printre soldații de pe vapoarele care se întorceau. Doi ani mai târziu, când am intrat la facultate, am aflat, în sfârșit, ce i se întâmplase. Endō scuipă în șanț, apoi se șterse la gură cu batista albă. — A fost arestat sub acuzația de a fi comis crime de război. Se spunea că ar fi ucis niște băștinași din insulă. — I-a omorât? — Nu. De când îl întâlnise Gaston, Endō avea pentru prima oară ceva sfâșietor în glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
străzi nu se vedea nici suflet de om, cu excepția vânzătorului de înghețată, care a trecut pe lângă ei sunând-și clopoțelul. Au dat colțul și au simțit un miros greu în aer. Parcă le-ar fi aruncat cineva pe față o batistă înmuiată în parfum de proastă calitate. — O fi miros de câine? Mirosea a substanțe chimice. Semăna cu mirosul neplăcut de pupă pe care o folosea și Takamori uneori ca momeală la pescuit. O camionetă a trecut pe lângă ei. În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fumă țigara, azvârli mucul pe jos și-l călcă cu pantofii lui de vară de culoare crem. Gaston a rămas cu privirile fixate pe umerii semeți, ceafa subțire, fața albă și nasul drept. Endō s-a șters la gură cu batista. L-a văzut deseori cu batista la gură în cele două zile pe care și le-au petrecut împreună în Sanya. La un moment dat, a mai apărut cineva. Din întunericul casei s-a ivit un individ subțirel, plăpând, de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și-l călcă cu pantofii lui de vară de culoare crem. Gaston a rămas cu privirile fixate pe umerii semeți, ceafa subțire, fața albă și nasul drept. Endō s-a șters la gură cu batista. L-a văzut deseori cu batista la gură în cele două zile pe care și le-au petrecut împreună în Sanya. La un moment dat, a mai apărut cineva. Din întunericul casei s-a ivit un individ subțirel, plăpând, de peste cincizeci de ani. Avea o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vom fi stabilit o dată, tu vei fi cu siguranță prima care va afla. Nu m-am mai obosit să-i mulțumesc că se oferise să ne ajute, precizînd că ne vom descurca noi, dar mi-am făcut nod la o batistă imaginară, ca să nu uit să-i zic asta În viitorul apropiat. — Ah, știu, știu, nu e treaba mea. Doar că aștept de atîția ani să organizez nunta Emmei și evident că nu am avut ocazia, dar acum pot face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
îi luaseră toate hainele, îl lăsaseră complet dezbrăcat, doar un inel cu piatră neagră nu ieșea de pe degetul cel mic - și oricum era timp și pentru el. Apoi luând la căutat buzunarele ascunse, găsiseră o punguță cu doi-trei galbeni, o batistă de mătase galbenă brodată cu fir roșu, subțire, pe care se vedea clar blazonul Drăculeștilor, iar în colțul ei era legat un sigiliu domnesc. Speriați și mai ales pățiți își dăduseră imediat seama că n-au scăpare. Lui Vlad Dracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trebuie să sune de ieșire curând, știam că nu mai e mult și c-o să rezist ca Filimon Sârbu, care în timpul grevei trăgea sirena, iar când a fost ciuruit de gloanțele imperialiste, cu ultimele-i puteri s-a spânzurat cu batista de sirenă, ca și așa, cu trupu-i neînsuflețit, să insufle curaj tovarășilor săi iubiți, să continue greva, însă eu, din păcate, n-aveam batistă și nici vreun lucru de care să mă spânzur de încheietura mâinilor, așa c-am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar când a fost ciuruit de gloanțele imperialiste, cu ultimele-i puteri s-a spânzurat cu batista de sirenă, ca și așa, cu trupu-i neînsuflețit, să insufle curaj tovarășilor săi iubiți, să continue greva, însă eu, din păcate, n-aveam batistă și nici vreun lucru de care să mă spânzur de încheietura mâinilor, așa c-am ținut în continuare mâinile ridicate, încercând să număr, dar nu mai reușeam deloc, și atunci nea Klidész s-a uitat la mine și a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
juma’ de oră pot să fiu acasă, mi-am scos decorația de pe piept și am privit-o, pe stea erau încrucișate o spadă și o mitralieră, iar pe dos era gravat numele bunicului și cifrele unui an, mi-am scos batista, am înfășurat în ea decorația, cu ac cu tot, și am vârât-o în buzunarul de la pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mama plânge, dar m-am prefăcut că nu observ, așa c-am lovit-o, grijuliu, cu mâna peste spate, de parcă aș fi crezut-o într-adevăr că tușeșete, când am ajuns la etajul patru, nu mai plângea, a scos o batistă mare și, ștergându-se pe față, mi-a spus că se înecase numai, dar i-a trecut, iar eu i-am zis că atunci e-n regulă și să aibă grijă, pentru că-i dăduseră lacrimile de-atâta tuse și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a rupt tocul de la un pantof, m-a luat de braț și așa am coborât toate cele patru etaje. Când am ajuns jos, mama s-a oprit, cu o mână și-a aranjat ciorapii, iar cu cealaltă și-a lipit batista de obraz, am văzut că se mai scutură de râs, și mi-am băgat mâna în buzunarul de la pantaloni și l-am strâns cât am putut de tare, în pumn, pe regele alb, fildeșul rece îmi umplea a bine palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că suntem băieți buni, și Domnul să ne binecuvânteze, apoi i-a întins lui Zsolt sticla, îndemnându-l să bea în amintirea lui taică-su, Zsolt a luat sticla și a băut o gură, între timp caporalul a scos o batistă, și-a suflat nasul, iar când Zsolt a vrut să-i dea sticla înapoi, i-a spus, cu nasul în batistă, s-o treacă roată pe la toți, că merită și ei o dușcă, că și ei l-au iubit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
amintirea lui taică-su, Zsolt a luat sticla și a băut o gură, între timp caporalul a scos o batistă, și-a suflat nasul, iar când Zsolt a vrut să-i dea sticla înapoi, i-a spus, cu nasul în batistă, s-o treacă roată pe la toți, că merită și ei o dușcă, că și ei l-au iubit pe taică-su, așa că atunci au băut și Jancsi și Csabi, apoi sticla a ajuns la mine, am luat și eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a căzut, între timp muzica mă redirecționase, caporalul țopăia și el, se lăsa în jos pe picioru-i zdravăn, se ridica, sălta în aer, sprijinindu-se de cârje, obiectele zburau în jurul lui, cravatele, învelitorile de discuri, fotografiile, bucățile de hârtie, bancnotele, batistele și ciorapii se înălțau într-un vârtej, țopăiam și noi, gramofonul urla, scârțâitul acului îl simțeam parcă în piept, îmi vâjâia capul de sunetul acordeonului, îl vedeam pe caporal aruncându-și cârjele, ridicând canistra de benzină pe care o îmbrățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că ea ne cunoștea, i-a spus mamei, servus, draga mea, și s-a aplecat și a pupat-o, s-a dat un pas înapoi și a izbucnit în plâns, și-a ridicat brațul, și-a dus la ochi o batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aplecat și a pupat-o, s-a dat un pas înapoi și a izbucnit în plâns, și-a ridicat brațul, și-a dus la ochi o batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă-i asta, că ne-a părăsit acest om drag, apoi s-a aplecat aproape de mama, întrebând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă-i asta, că ne-a părăsit acest om drag, apoi s-a aplecat aproape de mama, întrebând-o în șoaptă dacă-i adevărat ce zice lumea, a fost chiar sinucidere? Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bai, nu-i bai, soarta o s-o răzbune, o să vedem noi, da, da, și spunând asta, a dat din cap atât de energic încât vălul i-a căzut peste față, ei, și atunci iarăși a început să plângă, apăsându-și batista pe ochi prin văl, și se auzea cum plânge în hohote, între timp mama mă luase de braț, trăgându-mă după ea spre capelă și zicându-mi să ne grăbim, să nu pierdem începutul ceremoniei, eu mi-am întors capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]