3,939 matches
-
îl rog eu seara, dar pentru mai multă siguranță, pun și ceasul să sune, cum își întinsese ea mâna aceea fără ceas, ca și când eu aș fi cea primitivă, nu ea, întind canapeaua din salon, un fluture se învârte iar pe lângă bec, un altar nemilos care își cere în fiecare seară sacrificiul, iar cadavrul său se va alătura lungului șir de victime, umplând camera de miros de carne arsă. Nici o pală de vânt nu vine să ia cu sine mirosul greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prietenei tale. Sunt convins că o să se bucure, a spus el. — Mulțumesc, i-am răspuns. Era o tăcere mormântală în cămin. Steagul fusese coborât și în cantină se vedea lumină. Deoarece nu prea era nimeni prin cămin, mai funcționau doar becurile de pe partea stângă, dar mirosul de mâncare ajungea până la mine. De data aceasta mirosea a tocană. Am luat borcanul și m-am dus pe acoperiș. Nu mai era nici picior de om acolo. Cineva își uitase pe frânghia de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lungă... prea lungă pentru o singură întrevedere. — E[ti o adevărată Șeherezadă. — Dacă ar fi după mine, nu te-ai mai întoarce la Tokyo, spuse ea, râzând. Ne-am întors pe același drum pe care venisem. Lumânarea se stinsese și becul din cameră nu ardea. Ușa de la dormitor era deschisă, veioza aprinsă și lumina ei palidă se revărsa în camera de zi. Naoko stătea pe întuneric. ~[i pusese un halat bleu [i-[i ridicase gulerul. Ședea pe canapea cu genunchii lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și l-am lăsat pe domnul Sing să se țină de vas. — Hai să vedem ce-avem aici, i-am spus. Mi-a dat banii și m-am dus cu ei la timonă, lîngă Eddy, ca să-i văd la lumina becului. I-am cercetat atent. Îmi păreau În regulă, așa că am stins lumina. Eddy tremura. — Toarnă-ți tu de băut, i-am spus. L-am urmărit cum se-ntinde după sticlă și o dă peste cap. M-am dus Înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Vorbesc serios, sincer. — Eu zic că-i mai bine să mergem, Îi spuse Helena lui Roger. N-aș vrea să mă pierzi așa de curînd. În căsuță erau un pat dublu, o masă acoperită cu mușama, două scaune și un bec ce atîrna din tavan. Mai erau dușul, toaleta și chiuveta cu o oglindă deasupra. Prosoapele curate erau agățate de un rastel lîngă chiuvetă și Într-un colț era fixat un stîlp pe care erau prinse umerașe. Roger aduse bagajele, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
desfăcută și cutia de carton plină cu sticle de apă White Rock. — Lasă fața asta, spuse ea. Patu-i curat. Sau cearșafurile sînt, mă rog. Roger o Îmbrățișă și o sărută. — Stinge lumina, te rog. Roger Își Întinse mîna și stinse becul. O sărută În Întuneric, frecîndu-și buzele de ale ei, simțindu-le pline fărĂ să le deschidă, simțind-o cum tremură În timp ce o ținea În brațe. O strînse tare și ea-și lăsĂ capul pe spate, ascultă marea și simți răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Pentru că înăuntru, trântiți pe un morman de perne, se află un tip și o tipă care se agită să-și tragă hainele pe ei. Părul blond al lui Daisy și al lui Barney pare de aur în lumina puternică a becului. Fusta de mătase albastră a lui Daisy e ridicată până în talie, bluza îngustă ridicată peste umeri, iar Barney, fără cămașă, nu mai știe cum să-și încheie mai repede șlițul. Fețele le sunt întoarse spre ușă, încremenite în aceeași expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în basme: vara stăteam pe o piatră în fața casei și citeam. Când se făcea prea cald, coboram până în strada mare și aduceam două găleți de apă. Pe una mi-o turnam în cap. Noaptea puneam piatra în fața ușii, sub un bec de 100W, și citeam înconjurat de un nor de insecte curioase. La școală lecturam din Heidegger, să-mi țin colegii la distanță. Acasă citeam Noica, să nu o sperii pe Sabina. Partea din spate a casei era ocupată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a făcut ani grei de pușcărie pe vremea comuniștilor, se bucură de viață și smulge bolnavii din ghearele cancerului. Un luptător împotriva toxicei medicini alopate, mai adaugă ea. S-a înserat și Casa Poporului e luminată feeric de milioane de becuri. Parcul Izvor rămâne în întuneric, umilit la picioarele celei mai nesăbuite capodopere comuniste. Sper să nu fim violați chiar în centrul Bucureștiului. Poate că mai sigure sunt pădurile de la Olănești - puțin probabil să cutreiere sălbăticia vreun conferențiar de la Sorbona. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și se zăvorî cu el în baie. Îmbrăcați în faianță, pereții reflectau puternic becul de deasupra oglinzii și totul, mintea și trupul laolaltă, se adunau suspendate într-un vârtej de visare și confort peste lumea grăbită a dimineții. Învins, profesorul strănută și, ciocnindu-se de pereți și ricoșând în sufragerie, soarele țâșni în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-a lărgit spre trecut și viitor. Unii îl regretau pe Ceaușescu, în timpul căruia aveai de muncă și bani. Alții își aminteau că în ultimii ani înainte de Revoluție treaba se împuțise rău: rafturile magazinelor erau goale, nu mai găseai nici măcar becuri. La frizerie trebuia să vii cu lame de acasă dacă voiai să fii bărbierit. Încă puțin și am fi ajuns ca în Cuba, să creștem porci pe balcoane. Oricum, rău era și înainte și în prezent: atunci aveai bani, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scărița îngustă, dedesubt; în subsolul știut și răsștiut, de-atâția ani, unde-și făcea veacul vitregitul de Boss, locația subterană, în sine, constituind motivul principal și arhi-suficient, pentru care își căpătase acesta supranumele primar, de Vierme. Pe holul întunecat, în jurul becului suspendat și dintotdeauna defect, pluteau aburii înăbușitori, cu iz de lipie crudă și mucegăită, de la patiseria învecinată cu care prietenul lor împărțea același spațiu melancolic și sordid și care își vindea ieftin doritorilor puțina producția curentă, adică foi de plăcintă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ingenios într-o matriță rar recognoscibilă, închipuind un menorah. Drept policandru, o roată de alamă de mărimea naturală a uneia de la car, cu douăsprezece spițe, suspendată cu trei lanțuri zdravene de tavan, pe a cărei circumferință ardea o duzină de becuri electrice țuguiate, precum flăcările înghețate ale lumânărilor și care trimiteau mănunchiuri de răsfrângeri reci și tainice, în unda eterică a cristalului neguros, venețian. Fapt remarcabil, pe peretele din stânga se înșiruiau, într-un cortegiu enigmatic, melancolic, reflectat extra-mundan de apele oglinzii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete? Haa...? Nu, Pale! Fără Pale! Doar Paul! Paul, băi, ciucanilor! Dentiștilor! Mai bine, Henri. Henri Bec! propusese Poetul, în hohotele asistenței, retezând dialogul și desființându-l și pe Botîncur, fără drept de apel ). Iar după ce Pălică i-a confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar nu numai, o cheie pontoarcă asortată și cu alte minuni, pentru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și, din patru-cinci salturi, pașnicul triumvirat se-mbulzește dezordonat afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză comițială subită! Corpul lui Nae zace prăbușit pe prag, lipsit de tonus, ca și un cadavru, gol de la brâu în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pomană? Ce vrei? Ce-aștepți? Ce dorești? Nu-nțelegi românește? Ești năuc? Ești beat? Ești drogat?! Crénom...! Pe Almadelul lui Solomon! răzbate un alt glas străin, din umbră. Din același întrând, de la poalele zidului restaurantului, avansează unduindu-se, în lumina becurilor chioare, un viezure gras, dublu vărgat cu alb pe spate, care se îndreaptă deodată și se proptește ostentativ pe coadă, încrucișând arogant lăbuțele din față, la piept, și-și ridică botul ascuțit și ochii-licurici, către Poet: Hai sictir, tu, rădăcină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a fost și este o taină. Nu se mai repetă. Este unic! El...! și Îngerul arată cu indexul mâinii drepte, către coșul de nuiele, de care Vierme se și debarasează iute, apostolește, părăsindu-l în mijlocul trotuarului. Dă-l mai sub bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
absolut intact. Stați potoliți, tovarășul vostru cel viteaz, nu mai aparține lumii pământești! le receptează Îngerul, subliminal, nelămuririle și îndoiala. De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar fi auzit și înțeles, becurile din rețea își reduc emisia la jumătate. Iar strada se îmbracă într-o țundră obscură de ceață, într-o penumbră bizară, tresăltândă, de miez de noapte. Pâcloasă, ostilă, revărsată și deosebit de rău prevestitoare. Lipiți-vă de mine! îi strânge Arhanghelul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gros și deșănțat al Șobolanului, ca și un îndemn mai mult formal, la temperanță, lansat de către Dănuț: Lilico, fată, te ginește Marius! Acoperă-ți farmecele îndoielnice! Lili, Lili, fiară rea... În secunda ce urmează, Avocatul este înăuntru, în căcăstoare, aprinzând becul electric și trăgând pudic ușița cu zăvoraș, după el. În actul prodigios, spumant, al unei micțiuni torențiale îndelung reprimate (pișă-te, că trece trenu', pișă-te, că trece trenu', se îngână singur, pentru a se putea goli complet), acesta scrutează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
clămpănitul fălcilor, ocupate simbiotic cu dumicații, precum și sorbiturile vajnice, cu clefăieli, care se transmit cumva, empatic, către baba negricioasă, ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi, din Centru. Iar Bibi le Fou a rămas zălog la Fane Calapod, la bistrou, la "Pi...da și Ancora", că s-a machit devreme și a spart un geam. Ăia de-abia ce renovaseră, vai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț al zilei, ba să observe un amănunt pe fotografia Nadinei, care, din perete, deasupra patului, îl urmărea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
destrămat speranțele. Dacă a consimțit el ca Nadina lui să plece singură în străinătate a doua oară! Și, în trei luni, de când e dusă, a primit de la ea exact trei scrisori și în toate trei îi cerea numai bani... Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia ca niște amintiri împietrite. Din când în când, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează altele, fiecare cu lumina ei. Apoi un chelner îi oferă o chitară, lăsată pe colțul pianului de un spaniol, se face lumină trandafirie și răsfățatul publicului se apropie de Nadina și cântă înfiorat cupletul amorului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]