3,162 matches
-
în aceeași casă cu samuraiul și muncise toată viața lui pentru familia acestuia. În timp ce călărea, samuraiul se gândea la valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru oameni erau încă treji așteptând întoarcerea sa lângă vatră. Câinele avea să latre, ciulind urechile la pașii lor, iar caii aveau să se trezească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea tumultul valurilor era mai aprig ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâna unchiului și vărului meu. M-au însoțit până în ocol, unde m-am urcat în trăsură. Cădea o ploaie rece. M-am întors la mănăstire de-a lungul străzilor pietruite. Orașul era iarăși cufundat într-o liniște deplină. Era întuneric beznă, în afară de felinarele ce luminau imaginea Fecioarei prinsă în vreun perete sau de-a lungul drumului. Ascultând tropotul cailor, am închis ochii și am încercat din nou să mi-l închipui pe părintele Valente pe care trebuia să-l întâlnesc. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zbătea în mâna lui Hasekura. „Facă-se voia Ta.” Însă, acum această voie era de o cruzime mai înghețată decât gheața însăși. Fără nici un cuvânt, Hasekura m-a dus în camera de culcare a lui Tanaka. Pe coridor era întuneric beznă și pe perete se înfiripau două umbre, dar și eu, și Hasekura tăceam. Doar în încăperea din fund ardea o lumină. În fața ușii stăteau câțiva supuși împreună cu Nishi. Am pășit înăuntru. Pe un cearșaf plin de sânge se vedea trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-nfășoară discret dimineața În satin alb ca neaua mă-nvaluie tainic azi ceața Prin gându-mi hoinar trece nestatornic și trist zenitul Pe buze-mi odihnește pecete de aur Cuvântul Înțeleptul, duiosul mesager al forței divine Ochii abia îl zăresc prin bezna tăcută din mine Lăcrimând peste visuri prin făgașuri luciri pribegesc Inundați de lumină uimiți de miracol privesc
L?crim?nd peste visuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83226_a_84551]
-
Joe, care era În mod normal un șofer morocănos, țipă că a văzut un Nat călare venind către el. Walter dădu dispoziție să oprească imediat ca să ia toată lumea aer. Toți bărbații se năpustiră spre ușa autocarului, căutând puțină intimitate În bezna de afară și În vegetația necunoscută. Femeile preferară să aștepte să ajungă la hotel, lucru care urma să se Întâmple În următoarea jumătate de oră, conform spuselor lui Walter. Erau de fapt 45 de minute, dar știa că dacă le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Iar atunci Harry s-ar arunca asupra pieptului prietenului său Împărțindu-i pumni În joacă. Dar speranțele lui de a retrăi poznele copilăriei se risipiră odată cu luminile roșii de la spatele autocarului, care se făcură din ce În ce mai mici până când dispărură complet În beznă și odată cu ele și drumul. La naiba! Își spuse Harry. Și-acum ce mă fac? Și parcă răspunzându-i la Întrebare, doi polițiști beți În uniforme verzi apărură În fugă dinspre câmp, cu lanterne și puști ațintite spre el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scund dădu din cap și mârâi ceva care lui Harry Îi sună ca o afirmație de genul „hai să omorâm străinul și să terminăm povestea“. De fapt, polițistul Își Înjurase colegul pentru că uitase sticla cu băutură pe câmpul Înghițit de beznă. Polițistul mai tânăr răsfoi pașaportul, cercetând diferitele ștampile de intrare și ieșire, Anglia, SUA, Franța cu o proaspătă cucerire, Bali cu altă cucerire, Canada la schi, la Whistler, Bermude, pentru o conferință În fața unui club de iubitori de câini putred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
albă și apretată. — Și autocarul a plecat: vrrrruuuum! Stătu apoi Într-un picior ca și cum ar fi Încercat să oprească un taxi. —Așteptați-mă, hei, așteptați-mă, stop, stop. Își puse mâna streașină la ochi urmărind autocarul imaginar cum dispare În beznă, lăsându-l În această Încurcătură groaznică. Și-au plecat. Pa-pa, cretinilor. —Cretini? spuse cel mai tânăr și Începu să râdă. Îi mormăi ceva partenerului lui și amândoi izbucniră În râs ca nebunii. Harry se prinse imediat. Anii Îndelungați În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dumnezeu Atotputernic. Pată Neagră le spuse să le ofere oaspeților ce aveau mai bun. Veni și apusul soarelui, dar Walter refuza În continuare să se arate. Mai trecu o oră, și Încă una. În afara focului de tabără, În jur domnea bezna cea mai adâncă. Oamenii din Locul Fără Nume tăiară bambus și frunze ascuțite de palmier ca să le Împletească scaune onoraților lor oaspeți. Pată Neagră le spusese că străinilor nu le place să stea pe rogojini. Vaselină și Os-de-pește aduseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dinți lipsă, coafuri groaznice sau gușă. Aruncă o privire spre televizor. Ei bine, de ce nu? Mai bine să-și ocupe mintea cu altceva decât conștiința dureroasă a situației disperate În care era. Se Îndreptă spre partea veselă a taberei. În bezna din junglă, ecranul strălucea ca un far. O văzu pe prezentatoarea emisiunii Îmbrăcată În aceiași pantaloni kaki pătați cu noroi, cu aceeași pălărie de safari de acum mai bine de două săptămâni. De data aceasta, Își aplicase cu măiestrie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la certare; sabia voastră a mîncat pe proorocii voștri, ca un leu nimicitor. 31. O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la Cuvîntul Domnului, care zice: "Am fost Eu o pustie pentru Israel sau o țară plină de întuneric beznă? Pentru ce zice atunci poporul Meu: Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?" 32. Își uită fata podoabele, sau mireasa brîul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr. 33. Ce bine știi să-ți întocmești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
era chiar insuportabil. Nu aveam dureri de cap și nici stări de vomă. Dar parcă mi se lăsase o ceață pe creier. Când am ajuns la Ginza am observat că era cam întuneric în jur. Am deschis ochii și era beznă. De parcă de-abia aș fi ieșit din cinematograf. M-am grăbit să ies din metrou. Eram amețit, dar puteam să merg cât de cât. Mă țineam de balustradă și urcam scările clătinându-mă. Eram conștient că mă puteam prăbuși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mâncam la fel ca de obicei. După externare, nivelul colinesterazei a crescut la 120-130. Cred că pupilele erau un pic mai mici ca ale unui om normal. Vedeam un pic întunecat, dar mă obișnuisem. Nu știam când e lumină sau beznă. Nu am avut dureri sau alte afecțiuni. Doar că, dacă mergeam mai mult, parcă respiram mai greu ca înainte. Mi-am luat liber de la serviciu toată săptămâna. M-am dus de lunea următoare. Pupilele erau puțin contractate, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din fața mea, care stătea jos, a coborât cam după două stații. Am reușit să mă așez. Eram recunoscător. Mă simțeam un pic mai bine. Cel mai ciudat mi s-a părut când am ieșit afară de la metrou. Totul era în beznă. De fapt, nu era chiar întuneric, parcă era mohorât. «Straniu! Până acum a fost vreme frumoasă.» Am mers pe jos până la firmă. Încercam să merg drept, dar mi se împleticeau picioarele. Mă durea cumplit capul. Respiram greu. Îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Întunegri. Îmi închipuiam că odată se vor uni, vor ieși la suprafață din întuneric și ne vor ataca. Vor pune o piatră mare pe linie, vor opri metroul, vor stinge lumina, vor sparge geamurile, vor intra în metroul învăluit în beznă și vor mușca din carnea noastră cu dinții lor ascuțiți. Bineînțeles că e o idee puerilă și prostească. Un film de groază prost. Stăteam în colțul ușii și priveam cotloanele întunecate din stație prin fereastra metroului și, uneori, aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și va huli pe Împăratul și Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, 22. fie că se va uita spre pămînt, iată, nu va fi decît necaz, negură, nevoie neagră, și se va vedea izgonit în întuneric beznă. $9 1. Totuși, întunericul nu va împărăți veșnic pe pămîntul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise ușa în urma sa. Praful se reașeză, moliile reintrară în somnul lor de postav, aureola se stinse, iar cele două jumătăți de beznă, despărțite de lumină, se repeziră una-ntr-alta, ca două reptile în rut. Târî cu greu lada până acasă, se așeză lângă ea și o privi mult timp, încercând să-i ghicească miezul ascuns de coaja ferecată, neîndrăznind s-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
făcu nevăzut în piatra muntelui. Bătrânul îl urmă într-un soi de galerie naturală, strâmtă și joasă, prin care te puteai strecura cu greu, de-a bușilea. Câteodată locul se înălța, cât să stai încovoiat în picioare, dar fiind întuneric beznă Bătrânul continua să înainteze târâș. Din loc în loc galeria se bifurca și, pentru a-l putea urma pe călugăr, Bătrânul trebuia să-și ascută auzul. Îl încercă un sentiment nou. Nu era panică sau spaimă, căci nu avusese prilejul să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a exprimat“ (Metafizica, 1005 b). Nu ar trebui, așadar, să citim literal un astfel de enunț. Lectura literală te lasă cu impresia unei afirmații complet absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lea exprimat“ (Metafizica, 1005 b). Nu ar trebui, așadar, să citim literal un astfel de enunț. Lectura literală te lasă cu impresia unei afirmații complet absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
rezultatul atacurilor, fi ele demonice ori militare, este întotdeauna același: distrugerea, nimicirea, moartea. În zilele noastre se folosesc aceleași imagini când se face referire la primejdiile care amenință un anumit tip de civilizație: se vorbește așadar de "haos", "dezordine", de "bezna" în care se va cufunda "lumea noastră". Toate aceste expresii înseamnă abolirea unei ordini, a unui Cosmos, a unei structuri organice, și recăderea într-o stare fluidă, amorfă, adică haotică. Aceasta dovedește, după părerea noastră, că imaginile exemplare se mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]