10,418 matches
-
capabilă să ierte, să își asume greșelile, chiar să ia asupra sa orice neînțelegere. Ea era vinovată pentru tot. Poate că nu a știut să se facă înțeleasă. Poate că nu a găsit cuvintele care să exprime ceea ce sufletul ei blând îi dicta. Acum simțea un gol imens. Acolo unde ar fi trebuit să fie o flacără nestinsă. Acolo unde sălășluiesc, deopotrivă, dragostea și tristețea. Poate că golul era de fapt un semn că a dăruit prea mult? Poate că are
SINGURĂTATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382873_a_384202]
-
pe scenă și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
dungile în zebre. Extragem rădăcina din noroi, Culorile din flori zoresc în febre, Căldura se desprinde de tenebre, Dar tot departe suntem, amândoi. Tu vii din noaptea cea întunecată, Ca dintr-o casă fără uși și geamuri, Eu, din lumina blândă ce se-arată, Din mugurii care pocnesc pe ramuri. Tu ești, cu luna, din mister creată, Eu soare, cu lumină, adieri și flamuri. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: MUGURI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272
MUGURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382888_a_384217]
-
bucată, Pierdută-i bătălia Și țara-nsângerată... Deșteaptă-te române O dogmă a devenit Și imnul ne rămâne De magmă pâjolit... Hotarul e azi nesigur, În coastă avem dușman Și nu-i doar unul singur Perfid și inuman... Săraca țară blândă Din plaiul mioritic, Se zbate azi flămândă În mediu paralitic! Referință Bibliografică: Cântec de jale al mioriței / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Enescu : Toate Drepturile
CÂNTEC DE JALE AL MIORIŢEI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382916_a_384245]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MIELUL Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017 Toate Articolele Autorului O, mielule, simbol mistic Al legăturii noastre cu increatul, Simbol al slavei și al bucuriei Al celor blânzi, săraci dar curați, Pe altarul jertfei tale sfinte, Înainte de somnul tău de veci Te-am văzut cândva, demult În primăvara copilăriei mele Și te mai văd aevea și acum Cum te duceau la înjunghiere. Te-am văzut mai de departe
MIELUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382897_a_384226]
-
Tu porți în sânge această orânduire A firii, tu cea mai curată dintre ființe. În tăcerea ta de dinainte de înjunghiere Stau ascunse toate tainele lumii. Cine te-a ales să te oferim ca jertfă A știut ca numai sufletele celor blânzi, Ale celor milostivi, ale celor curați cu inima Pot ajunge la tronul Tatălui ceresc. Referință Bibliografică: MIELUL / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul VII, 26 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile
MIELUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382897_a_384226]
-
Mihai Eminescu) Ce e viața omului? O clipă chinuită. Alaltăieri a fost copil, ieri un om puternic și azi neputincios. Aflat în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuțe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat în sine însuși, își strânge oasele trist și așteaptă eliberarea de trupul neputincios departe de orice flacără a dragostei care să-l protejeze. O stea de-o clipă, o lumânare ce arde
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
și picioare făcute de mărăcini și spini în noaptea neagră.Dar rănile care o dureau cel mai mult ,erau cele ale sufletului,răni făcute de un sentiment puternic,de o așa amploare că nu mai conta nimic.....ucigașa dragoste.Chipul blând și scăldat în raze de luna se schimbă brusc, deoarece alunecă pe o piatră acoperită cu mușchi umed și căzu greoi pe frunzele că o învelitoare a pământului. Acest lucru o făcu pe Karon să revină la realitate. Se auzi
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI Din întuneric am pășit --în tăcere-- spre o lume a iluziilor. Din glasul suferinței, m-am pierdut în orizonturi limpezi și m-am convertit în liniște, căzând într-o amorțeală blândă. Mintea nocturnă încă mai declanșează emoții. Nu contează! În șoaptă, rătăcesc, --zâmbind mecanic-- învăluită în bezna unei amintiri. Gândul mi se înalță în zborul păsării de flori, ascunsă un timp în umbra norilor. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ÎN ZBORUL PĂSĂRII
ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383000_a_384329]
-
chinuit cu creșterea lor, să fi suferit când se îmbolnăveau, să mă fi bucurat când se făceau bine. Asta ar fi fost adevărata fericire! Altfel aș fi așteptat venirea anilor. - Cine te-a oprit să-i faci, Irina? căzu întrebarea blândă a Mariei, dar ca o pleznitură de bici pentru Irina. - Nu știu, tanti! Dacă mă gândesc acum...cu boul de bărbat de care am divorțat, nu am rămas însărcinată niciodată. Poate, pentru că nu l-am iubit. Trupul meu nu a
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
veștii. Noaptea și-a tras cortina peste sufletul ei obosit, iar somnul a venit dar nu a poposit pe genele ei umede scăldate-n lacrimi. În salon mai erau patru doamne care dormeau adânc. Dimineața a venit cu lumina-i blândă la fereastra spitalului, iar soarele-si revărsa razele fierbinți printre perdele, dar ea cu capul cufundat în pernă ofta necontenit. Lumea începe să se perinde pe la paturile colegelor de salon, cu flori în mâini, cu zâmbetele largi pe față primind
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
străbătut de un fior... Când soarele va înceta să mai răsară Luându-ne speranța de-a iubi Vom face totul numai într-o doară Și - ncetișor, cu toții vom muri... Când bolta stelelor nu va mai lumina pământul Împărtășind al lunii blând amor Spre tine mi se-ndreaptă iute gândul Ești tot ce mi-a rămas, și te ador... Când viața va putea-ntrece măsura Și totu-n jur va fi armonios Iubiri, vor triumfa-n război cu ura Iar astfel totul
CÂND... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383035_a_384364]
-
DE TOAMNĂ Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului NOSTALGIE DE TOAMNĂ autor, Bertoni D Albert Azi, frunzele picau ușor, în zbor Purtate de a toamnei nostalgie Cuprinse-n hora unui blând fuior Dansau, și se-așezau ușor pe glie La fel dansam și noi odinioară Când tineri, doi copii neprihăniți Un cavaler și-o pură domnișoară Peste zăgaz, au devenit iubiți Și-mi amintesc, că toamna de atuncea Era mult mai
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383028_a_384357]
-
pe-aici vor fi destui, Lăsați-i pe bunici să mai apună, Vor sta destul icoană într-un cui. Sătui de tragedii, sătui de toate, Făcînd popas în drumul lor cel drept, Se vor mai odihni bătrînii, poate, Culcîndu-și capul blînzi la noi pe piept. Și, contopiți în vis, în adîncime, Ca o revanșă, tineri s-or trezi, În timp ce noi, întorși înspre vechime, Ca ei, de-odată, brusc, bătrîni vom fi. Referință Bibliografică: TINERII BĂTRÎNI / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TINERII BǍTRÎNI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383050_a_384379]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului 5. La răscruce de ani Un timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
săi, biciuiți de necruțătoarele amintiri îi aprinseră o luminiță trăsnită: de ce nu mai vrea Sorinel să se-ntoarcă pe pământ? Am văzut la scara vecină doi tineri frumoși care se țin de mână mereu. Ea este o fată așa de blândă și cred că Sorinel ar accepta să-i fie mămică. Zâmbea și privea cioburile de cer dintre crengile teiului...O trezi din reverie zbârnâitul soneriei: aoleu, cine-o fi? Privi pe vizor. Arau doi colindători. Tremurând de emoție, deschise ușa
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VREMEA ÎMPĂCĂRII Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Hai să ne-mpăcăm cît mai e vreme, Cît mai viețuim ca oameni blînzi, Că și-așa avem multe probleme, Și de bine sîntem toți flămînzi. Vom fi prea bătrîni și slabi odată, Ori poate nu vom mai fi deloc, Pentru-a repara viața stricată De-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul
VREMEA ÎMPĂCĂRII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383085_a_384414]
-
Iisus. Fii plin de milă și iubire Prin crucea Lui din nou te naște Și prima zi din nemurire Să-ți fie Sfânta Zi de Paște ! Astăzi nu vom mai fi flămânzi Străini, pribegi la alte porți, Spre mântuirea celor blânzi Iisus a înviat din morți ! Pe dealul crucii-ngenunchiat, ... Citește mai mult Român prin lume rătăcitNu mai bătea la alte porțiLa masă astăzi ți-a venitIisus Cel înviat din morți ! Pe unde ești printre străiniAtunci când dorul te apasăDeschide-ți ușa
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cu mir?Vai, cin’ne adună cenușa-n potir?... XV. MIELUL, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. O, mielule, simbol mistic Al legăturii noastre cu increatul, Simbol al slavei și al bucuriei Al celor blânzi, săraci dar curați, Pe altarul jertfei tale sfinte, Înainte de somnul tău de veci Te-am văzut cândva, demult În primăvara copilăriei mele Și te mai văd aevea și acum Cum te duceau la înjunghiere. Te-am văzut mai de departe
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
La El, jertfa curată, sânge nevinovat, Iertate să ne fie păcatele. Dacă nu te mai poți întoarce În blândețea blăniței tale calde, ... Citește mai mult O, mielule, simbol misticAl legăturii noastre cu increatul,Simbol al slavei și al bucurieiAl celor blânzi, săraci dar curați,Pe altarul jertfei tale sfinte, Înainte de somnul tău de veciTe-am văzut cândva, demultîn primăvara copilăriei meleși te mai văd aevea și acumCum te duceau la înjunghiere.Te-am văzut mai de departeși nu m-am putut
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
privirea Spre cer cât să-l cuprindă, Că-n el îmi e speranța, Din el primesc iubire, Să cer acum A țării mântuire: De alb Să fii cuprinsă, Glia noastră sfântă, De dușmani neatinsă, Când corbi pe hoituri cântă! Domnul blând, întreaga-ți fire S-o-mbrace-n giulgiu alb De sfântă izbăvire Și răni să îți aline Cu albul pur Din razele-i divine! Referință Bibliografică: RUGĂ-N ALB / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017
RUGĂ-N ALB de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383122_a_384451]
-
de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reușit s-o alunge pe blânda lună în văile orizontului dinspre apus. În această pustie neagră și tăcută, rabla lui Mototolea zbura, fornăind pe țeava de eșapament, supărată că era biciuită cu șfichiul pedalei de accelerație. De pe bancheta din spate, Buhăianu urla ca turbatul: --Bagă Trache
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
vagabond cerșind pe lângă gări,În așteptarea unui tren ce nu mai vine.... II. LUCEAFĂRULUI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Cu palmele întinse către cer, Te chem să vii, tu, stea nemuritoare, Luceafăr blând, cântat în poezii, S-adaști la geamul meu, în loc de soare. Din vis, te chem, zâmbind către apus, Aprind făclii din dragostea-mi eternă, Din infinitul cerului, mai sus, Să te cobori ușor, pe a mea pernă. Vom fi uniți, doi
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
uniți, doi miri nemuritori, Ca-ntr-o poveste scrisă de ursită; Tu, blondul prinț coborâtor din nori, Eu, fir de lut, o rozâ înflorită. Citește mai mult Cu palmele întinse către cer,Te chem să vii, tu, stea nemuritoare,Luceafăr blând, cântat în poezii,S-adaști la geamul meu, în loc de soare.Din vis, te chem, zâmbind către apus,Aprind făclii din dragostea-mi eternă,Din infinitul cerului, mai sus,Să te cobori ușor, pe a mea pernă.Vom fi uniți, doi
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. Străine, mi-ai bătut la poartă, Umil, cu palme sângerânde; Înfrigurat sub ploaia rece, Flămând, cerșind un colț de pâine. Nu ți-am deschis, am tras zăvorul, Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă, Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]