2,558 matches
-
termenul este folosit uneori cu sensul de "tanc mic". Tanchetele au fost proiectate și construite de câteva state între anii 1920 și 1940, fiind folosite, cu un oarecare succes, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Totuși, vulnerabilitatea acestor vehicule blindate ușor a dus la abandonarea conceptului. Tanchetele au fost proiectate pentru unul sau doi soldați. Unele modele erau atât de joase încât echipajul trebuia să stea înclinat în interiorul vehiculului. Majoritatea nu erau dotate cu o turelă sau aveau una foarte
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
universal Bren, dezvoltat după modelul Carden Loyd, a fost folosit pe scară mare de către Marea Britanie și aliații ei, fiind cel mai numeros vehicul blindat din istorie (aproximativ 113.000 de exemplare construite). Armata italiană ("Regio Esercito") a echipat trei divizii blindate și trei "rapide" ("celere") cu tanchetele L3/33 și L3/35. Ele au fost folosite în număr mare în timpul invaziei Etiopiei, în timpul Războiului Civil Spaniol și pe toate câmpurile de luptă unde armata italiană a fost prezentă în timpul celui de-
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
preluat de autoblindate. Totuși, în Războiul din Vietnam armata americană a folosit un vehicul similar, denumit M50 Ontos, cu succese notabile. În anii 1990, armata germană a introdus în uz vehiculul Wiesel pentru a înzestra trupele aeropurtate cu un vehicul blindat destinat misiunilor de recunoaștere. Acest vehicul este denumit "transportor blindat de arme" în cadrul Bundeswehrului, deși este asemănător unei tanchete.
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
cu căpitanul Fritz, când a fost întrebat dacă e comunist, el a răspuns, „Nu, nu sunt un comunist. Sunt un marxist." Într-o zi de duminică, 24 noiembrie, Oswald era dus din subsolul sediului poliției din Dallas către o mașină blindată care avea să-l transporte la închisoarea districtuală din apropiere. La ora 11:21, proprietarul de cluburi de noapte din Dallas, Jack Ruby, a ieșit din mulțime și l-a împușcat pe Oswald în piept, glonțul străpungând câteva organe, penetrându
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
oprite pe sectorul nordic Oriol. În sud însă, formațiunile din "Wehrmacht" și "Waffen-SS" au reușit o pătrundere mai adâncă, apropiindu-se de Prohorovka. Armata Roșie a fost obligată să-și angajeze rezervele mai curând decât ar fi dorit. Ciocnirea de blindate care a urmat a avut loc la 12 iulie 1943 și a devenit cunoscută ca una din cele mai mari bătălii de tancuri din istorie. Ea a fost punctul de cotitură al ofensivei germane de încercuire a forțelor sovietice în
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
o strategie defensivă cu scopul de a uza vârful de lance german, obligându-l să pătrundă prin multiple linii de poziții puternic fortificate, apărate de unități sovietice din arme combinate. Când ofensiva germană a pierdut din putere, rezervele operaționale de blindate ale sovieticilor urmau să intre în acțiune pentru a contraataca și a distruge inamicul slăbit. Forțele germane implicate proveneau în principal din trei divizii Waffen-SS, care toate suferiseră pierderi în zilele precedente. Divizia 1 "Leibstandarte SS Adolf Hitler", Divizia 2
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
a răspuns rapid la cererile de susținere aeriană și mari formații de Junkers Ju 87 "Stukas", bombardiere Focke-Wulf Fw 190 și avioane antitanc Henschel Hs 129 echipate cu tunuri automate BK 37 de 37 mm "Bordkanone" au apărut deasupra formațiunilor blindate sovietice. Tancurile sovietice au fost prinse în câmp deschis. Cu ajutorul artileriei și al tirului de tancuri, germanii au învins atacul. Câmpul de luptă era acoperit cu fum gros de la tancurile sovietice explodate, ceea ce a redus drastic vizibilitatea pentru ambele părți
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Unitățile de atac aerian ale sovieticilor nu au reacționat suficient de rapid la manevrele bruște ale inamicului. Mai mult, Armatele Aeriene a 2-a și a 17-a au fost concentrate pe "48 Panzerkorps" dându-i "Luftwaffe" acces neîngrădit la blindatele sovietice expuse. Comandantul Corpului 31st Tancuri sovietic a raportat: „acoperirea noastră aeriană a fost cu totul absentă până la orele 13:00”. Armata a 5-a Gardă Tancuri s-a plâns: „avioanele inamice au stat literalmente agățate deasupra formațiunilor noastre de
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
trăseseră învățăminte din înfrângerea de dimineață. Pierderile umane s-au cifrat la circa 5.500 de partea sovietică și 850 de cea germană. Pierderile la nivelul tancurilor sunt în dispută, dar în mod sigur s-au pierdut circa 300 de blindate sovietice și 70-80 germane în acțiunile ofensive ale germanilor. Deși pierderile celor două părți nu pot fi stabilite cu exactitate, rezultatul strategic este mai clar. Nici Armata a 5-a Gardă Tancuri și nici Corpul II SS Panzer nu și-
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
blindat pentru trupe a avut astfel prioritate. Inginerii sovietici s-au inspirat din semișenilatele germane SdKfz 251 și cele americane M3. Dezvoltarea noului transportor blindat pentru trupe a început în luna noiembrie a anului 1946 la fabrica ZiS. Proiectarea vehiculului blindat a fost realizată de o echipă (care includea ingineri precum K. M. Androsow, A. P. Pietrenko, W. F. Rodionow și P. P. Czerniajew) condusă de B. M. Fitterman. Primele două prototipuri au fost gata în luna mai a anului 1947 și
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
ingineri precum K. M. Androsow, A. P. Pietrenko, W. F. Rodionow și P. P. Czerniajew) condusă de B. M. Fitterman. Primele două prototipuri au fost gata în luna mai a anului 1947 și au fost urmate de trei serii experimentale. Vehiculul blindat a intrat în dotarea armatei sovietice la 24 martie 1950 sub denumirea BTR-152 (abreviere de la Bronetransporter, în care însemnă literalmente "transportor blindat"). BTR-152 avea la bază șasiul camionului ZiS-151 cu tracțiune 6×6, fiind practic o variantă blindată a acestuia
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
experimentale. Vehiculul blindat a intrat în dotarea armatei sovietice la 24 martie 1950 sub denumirea BTR-152 (abreviere de la Bronetransporter, în care însemnă literalmente "transportor blindat"). BTR-152 avea la bază șasiul camionului ZiS-151 cu tracțiune 6×6, fiind practic o variantă blindată a acestuia. Deși folosea un motor mai puternic, cele 5 tone suplimentare de blindaj au afectat mobilitatea vehiculului, care s-a dovedit a fi insuficientă pe teren frământat. Câteva variante îmbunătățite care au intrat ulterior în producție au fost proiectate
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
schijelor mici și gloanțelor de calibru mic. BTR-152 este vulnerabil la focul mitralierelor grele și la schijele mari ale artileriei. Pneurile vehiculului nu sunt protejate de blindaj și pot fi perforate de toate tipurile de gloanțe. Unele variante ale transportorului blindat pentru trupe au la dispoziție un troliu cu o capacitate maximă de 5 tone și 70 de metri de cablu. BTR-152 poate tracta piese de artilerie grele, poate transporta o sarcină de 1,9 tone sau jumătate de pluton de
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
a fost singurul care avea blindaj deasupra camerei desantului și un sistem de protecție NBC. Restul variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu o singură mitralieră SGMB pivotantă de calibrul 7,62mm care reprezenta armamentul obișnuit al transportoarelor blindate ale epocii. Mitraliera SGMB putea fi înlocuită cu o mitralieră grea DȘK 1938/46 de calibrul 12,7mm. Mitraliera avea un câmp de tragere orizontal de 45 de grade și vertical de -6 și +24 de grade. Deoarece primele variante
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
24 de grade. Deoarece primele variante foloseau componentele camionului ZiS-151, ele aveau aceleași problemele legate de mentenanță și mobilitate. Mai târziu au fost utilizate componentele ZiL-157, iar vehiculul avea o putere mai mare și pneuri mai mari. Totuși, neajunsurile vehiculului blindat nu au fost eliminate complet. Operabilitatea și fiabilitatea erau scăzute. BTR-152 nu era amfibiu, fapt care reprezenta un dezavantaj important. Radiatorul motorului era protejat de gloanțe cu ajutorul unor obloane blindate rabatabile controlate de șofer. Închiderea obloanelor ducea la supraîncălzirea motorului
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
putere mai mare și pneuri mai mari. Totuși, neajunsurile vehiculului blindat nu au fost eliminate complet. Operabilitatea și fiabilitatea erau scăzute. BTR-152 nu era amfibiu, fapt care reprezenta un dezavantaj important. Radiatorul motorului era protejat de gloanțe cu ajutorul unor obloane blindate rabatabile controlate de șofer. Închiderea obloanelor ducea la supraîncălzirea motorului în timpul luptelor, iar șoferul era obligat să reducă viteza pentru a evita o avarie la motor. Prin urmare, vehiculul devenea o țintă lentă cu o manevrabilitate redusă pe câmpul de
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
obligat să reducă viteza pentru a evita o avarie la motor. Prin urmare, vehiculul devenea o țintă lentă cu o manevrabilitate redusă pe câmpul de luptă. BTR-152 a fost folosit pentru prima dată în timpul Revoluției ungare din 1956. Ulterior, transportorul blindat a fost folosit în timpul Războiului de Șase Zile, când zeci de vehicule au fost capturate de armata israeliană. În 1968, în timpul invaziei Cehoslovaciei, armata sovietică și celălalte țări membre ale Pactului de la Varșovia care au participat la operațiunea militară au
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
Divizia 1 Blindată (din 26 aprilie 1944 - „Divizia România Mare”) a fost o unitate militară a Regatului României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, creată pe 1 martie 1941. Divizia a participat activ la luptele din Basarabia, Bătălia de la Odesa, Bătălia de la
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
a fost o unitate militară a Regatului României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, creată pe 1 martie 1941. Divizia a participat activ la luptele din Basarabia, Bătălia de la Odesa, Bătălia de la Stalingrad și Bătălia pentru România. Divizia 1 Blindată „România Mare” a încetat să reprezinte o formațiune militară din data de 25 august 1944, când a fost capturată aproape în totalitate de către forțele sovietice, în ciuda declarației de război a Regatului României către Germania nazistă. Doar 1.000 de soldați
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
și 120 de vehicule au scăpat, iar un detașament condus de lt. col. Matei a ajuns la un consens cu forțele sovietice în schimbul forțării pasului Ghimeș. Tratatul de pace semnat pe 26 octombrie 1944 cu Uniunea Sovietică prevedea desființarea Diviziei 1 Blindate. Divizia 1 Blindată a fost înființată prin includerea Regimentului 2 „Care de Luptă” în structura Diviziei 1 Motomecanizate la 1 martie 1941. Divizia era condusă și organizată după modelul german, fiind instruită și reorganizată de către Misiunea Militară Germană din Regatul
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
vehicule au scăpat, iar un detașament condus de lt. col. Matei a ajuns la un consens cu forțele sovietice în schimbul forțării pasului Ghimeș. Tratatul de pace semnat pe 26 octombrie 1944 cu Uniunea Sovietică prevedea desființarea Diviziei 1 Blindate. Divizia 1 Blindată a fost înființată prin includerea Regimentului 2 „Care de Luptă” în structura Diviziei 1 Motomecanizate la 1 martie 1941. Divizia era condusă și organizată după modelul german, fiind instruită și reorganizată de către Misiunea Militară Germană din Regatul României. Instructorii germani
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
În plus, tancurile R-35 nu beneficiau de echipament radio, fiind incapabile de a purta un război mobil. Regimentul 2 a fost subordonat Corpului III al Armatei a IV-a. La 15 iunie 1941, cu o săptămână înainte de război, Divizia 1 Blindată era formată din: Grupul de Cercetare, 3 companii de motociclete, un detașament de mitraliere (12 piese), Compania 1 Antiaeriană, Compania de Transmisiuni, Batalionul de Pionieri Moto, Plutonul de Circulație, Plutonul de Poliție, Regimentul 4 „Vânători Moto” (2 batalioane), Regimentul 1
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
105 mm), Regimentul 1 „Care de Luptă” (126 de tancuri R-2 organizate în două batalioane), Grupul de servicii (Grupul Aprovizionare Muniții, Grupul Aprovizionare Subzistențe, Compania de Autocamioane 101, Ambulanța Moto 101, Secția Autosanitare 101, Detașamentul Ateliere și Carburanți). Divizia 1 Blindată nu era însă complet formată, fiind transformată dintr-o brigadă motorizată abia pe 17 aprilie 1941. Din acest motiv, sursele germane și rusești o descriu ca fiind practic o brigadă motorizată/blindată înainte de începerea ostilităților. În vederea participării la Operațiunea Barbarossa
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
aprilie 1941. Din acest motiv, sursele germane și rusești o descriu ca fiind practic o brigadă motorizată/blindată înainte de începerea ostilităților. În vederea participării la Operațiunea Barbarossa, divizia a fost concentrată la Ștefănești, 70 de kilometri nord-vest de Iași. Divizia 1 Blindată era comandată de către generalul de brigadă Ioan Sion, fiind subordonată Armatei 11 germană comandată de către generalul Eugen von Schobert, împreună cu Corpul de Cavalerie român și alte cinci divizii de infanterie. Armata 11 germană și Armatele III și IV române formau
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
fiind subordonată Armatei 11 germană comandată de către generalul Eugen von Schobert, împreună cu Corpul de Cavalerie român și alte cinci divizii de infanterie. Armata 11 germană și Armatele III și IV române formau Grupul de Armate General „Ion Antonescu”. Divizia 1 Blindată a obținut succese considerabile în timpul Operațiunii München, având un rol cheie în timpul luptelor. Ofensiva peste Prut a diviziei a început pe 2 iulie 1941, râul fiind traversat a doua zi prin capul de pod Ștefănești. Divizia 1 Blindată a continuat
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]