2,653 matches
-
oastea din satele care depindeau de un centru de adunare, de o curte domnească”. În monografia închinată curtenilor și slujitorilor, N. Stoicescu considera că există o deosebire între boieri și curteni. Cei din urmă realizau administrația țării și a domeniilor boierești. Slugile domnești trimise de la curtea domnească au fost numiți curteni. Curtenii erau oameni liberi, care îndeplineau o slujbă la curtea domnească sau bisericească. Numărul lor a crescut în a doua jumătate a secolului al XV-lea, când a avut loc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mercenarii din oastea lui Matei Corvin, au apărat porțile de la intrarea în Târgul Baia. Faptul că în Letopiseț este deplânsă moartea husarilor viteji în lupta de la Războieni presupune existența unei unități destul de însemnată din armata lui Ștefan cel Mare. Curțile boierești. Documentele moldovenești din secolul al XV-lea, referitoare la domeniul boieresc, menționează în mai multe cazuri existența unor curți boierești. Din dorința de a demonstra că societatea feudală românească era aidoma celei din apusul Europei, s-a afirmat că: „în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Târgul Baia. Faptul că în Letopiseț este deplânsă moartea husarilor viteji în lupta de la Războieni presupune existența unei unități destul de însemnată din armata lui Ștefan cel Mare. Curțile boierești. Documentele moldovenești din secolul al XV-lea, referitoare la domeniul boieresc, menționează în mai multe cazuri existența unor curți boierești. Din dorința de a demonstra că societatea feudală românească era aidoma celei din apusul Europei, s-a afirmat că: „în Moldova, în secolul al XV-lea nu se cunoșteau alte instrumente
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moartea husarilor viteji în lupta de la Războieni presupune existența unei unități destul de însemnată din armata lui Ștefan cel Mare. Curțile boierești. Documentele moldovenești din secolul al XV-lea, referitoare la domeniul boieresc, menționează în mai multe cazuri existența unor curți boierești. Din dorința de a demonstra că societatea feudală românească era aidoma celei din apusul Europei, s-a afirmat că: „în Moldova, în secolul al XV-lea nu se cunoșteau alte instrumente de execuție administrativă decât curțile, organ de represiune socială
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de execuție administrativă decât curțile, organ de represiune socială în timp de pace și cete militare în timp de război. Este cu atât mai important faptul că astfel de „curți se găseau în mijlocul moșiei fiecărui boier”. Această imagine a domeniului boieresc îi aparține lui P. P. Panaitescu, iar în discuțiile cu învățatul nu am reușit să îi clintesc convingerile. Pentru a susține afirmațiile lui B. T. Câmpina s-a întocmit un studiu special, în care s-a presupus că (deși nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
T. Câmpina s-a întocmit un studiu special, în care s-a presupus că (deși nu existau dovezi) „curțile, ca centre întărite, dispuneau de o garnizoană formată din slujitori înarmați conduși de căpetenii cu titlul de dvornici- vornici”. Astfel, curtea boierească din Moldova semăna perfect cu castelul unui feudal din Franța sau Germania. Convingerea că au existat asemenea locuri întărite s-a format pe seama unui singur document în care era pomenită cetatea lui Duma Negru. Într-un privilegiu, din 8 octombrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este greu de crezut că în secolul al XV-lea a fost aici un loc întărit, din moment ce era o seliște, adică un loc unde nu mai era un sat. Ușurința cu care se schimbă satele, unde a fost o curte boierească, cu altele ne arată că nu exista o deosebire ca valoare între ele. O curte fortificată ar fi ridicat prețul satului, ceea ce nu se întâmplă, dovadă că nu e vorba de o fortificație, ci de o curte cu un gard
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se dau două curți la Botna, unde erau iezere și prisăci. Cât de neimportantă devenise „curtea” o arată și suretul din 1495, prin care niște boieri vând o jumătate de sat, partea de sus, „unde au fost dvoriști Căliman”. Curțile boierești, fiind centrul administrativ al domeniului boieresc, aici se aflau și cele mai multe slugi, cu ajutorul cărora boierul își gospodărea moșia. Cele mai importante slugi erau vornicii, pe care îi găsim și la curțile episcopale. S-a spus că vornicii boierilor conduceau garnizoanele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unde erau iezere și prisăci. Cât de neimportantă devenise „curtea” o arată și suretul din 1495, prin care niște boieri vând o jumătate de sat, partea de sus, „unde au fost dvoriști Căliman”. Curțile boierești, fiind centrul administrativ al domeniului boieresc, aici se aflau și cele mai multe slugi, cu ajutorul cărora boierul își gospodărea moșia. Cele mai importante slugi erau vornicii, pe care îi găsim și la curțile episcopale. S-a spus că vornicii boierilor conduceau garnizoanele existente la curțile boierești. Din două
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al domeniului boieresc, aici se aflau și cele mai multe slugi, cu ajutorul cărora boierul își gospodărea moșia. Cele mai importante slugi erau vornicii, pe care îi găsim și la curțile episcopale. S-a spus că vornicii boierilor conduceau garnizoanele existente la curțile boierești. Din două documente, în care sunt pomeniți vornicii reiese că atribuțiile lor erau de ordin juridic. La curțile boierești erau slugi înarmate, cum mai toată lumea era înarmată în vremea respectivă; ele mergeau la război alături de boier intrând în alcătuirea cetelor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau vornicii, pe care îi găsim și la curțile episcopale. S-a spus că vornicii boierilor conduceau garnizoanele existente la curțile boierești. Din două documente, în care sunt pomeniți vornicii reiese că atribuțiile lor erau de ordin juridic. La curțile boierești erau slugi înarmate, cum mai toată lumea era înarmată în vremea respectivă; ele mergeau la război alături de boier intrând în alcătuirea cetelor boierești. Nu se poate vorbi însă de garnizoane! Este greu de crezut, însă, că în secolul al XV-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Din două documente, în care sunt pomeniți vornicii reiese că atribuțiile lor erau de ordin juridic. La curțile boierești erau slugi înarmate, cum mai toată lumea era înarmată în vremea respectivă; ele mergeau la război alături de boier intrând în alcătuirea cetelor boierești. Nu se poate vorbi însă de garnizoane! Este greu de crezut, însă, că în secolul al XV-lea Moldova era plină de curți boierești întărite. Până acum nu s-au descoperit urmele unei asemenea curți. Se dau două exemple de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toată lumea era înarmată în vremea respectivă; ele mergeau la război alături de boier intrând în alcătuirea cetelor boierești. Nu se poate vorbi însă de garnizoane! Este greu de crezut, însă, că în secolul al XV-lea Moldova era plină de curți boierești întărite. Până acum nu s-au descoperit urmele unei asemenea curți. Se dau două exemple de curți întărite, cea din Giulești și cea din Netezi-Neamț. Despre ultima se spune că avea dimensiuni apreciabile, era construită din piatră și avea formă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era întărit lui Petru Ungureanul în Câmpul lui Dragoș, pe lângă patru sate și satul „unde a fost curtea Neatedului”, ceea ce însemna că este vorba de o curte existentă cândva și nu de o curte existentă la 1436. Că o curte boierească nu presupune un loc întărit cu o granizoană o arată privilegiul din 12 iulie 1415. Mânăstirea Bistrița primește satele dăruite de Oană vornicul, Ion Jumătate și pan Negru. Acesta dăruia trei sate pe Cracău, dar și „satul său unde este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Botna, i se dăruiau la 7 aprilie 1458 și două curți. Este limpede că o mânăstire nu avea nevoie de fortărețe la mare distanță de ea, ca să le păzească pescarii și prisăcarii de la Botna. Sunt pomenite mai multe curți boierești în secolul al XV-lea, chiar și în documentele date în vremea domniei lui Ștefan cel Mare. Domnul nu ar fi acordat unor boieri posesia unor curți întărite, dacă se temea de puterea acestora. Curțile boierești se deosebeau de cele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pomenite mai multe curți boierești în secolul al XV-lea, chiar și în documentele date în vremea domniei lui Ștefan cel Mare. Domnul nu ar fi acordat unor boieri posesia unor curți întărite, dacă se temea de puterea acestora. Curțile boierești se deosebeau de cele ale țăranilor doar prin întinderea lor și pentru că aveau garduri bine închegate, care să ocrotească averea boierului de atacul unor tâlhari. Întrebarea, care ar trebui să se pună, este de ce în secolul al XV-lea, dar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să reteze capete. O ipoteză, lansată recent de Neagu Djuvara, omul care și-a petrecut mai toată viața departe de țară, având mai greu contactul cu documentele, încerca să impună ideea că Țările Române au fost conduse de o oligarhie boierească, asta pentru că autorul ipotezei este boier, cu antecedente și fanariote. La noi, boierii au îndrăznit să organizeze un complot, pentru a lichida fizic un domn care îi nemulțumea, dar să impună o politică a lor, atât în interior, cât și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu a mai îndrăznit să cârtească pe față, deși ocaziile s-au oferit în timpul deselor războaie, care au avut loc până la moartea domnului. Neagu Djuvara se răsfăța, boier fiind, că Țările Române au fost conduse de marii boieri, de oligarhia boierească. În 1523, când s-au ridicat marii boieri împotriva lui Ștefăniță, nepotul lui Ștefan cel Mare, aceștia, scrie Grigore Ureche, “văzându că lui Ștefan vodă i-au venit țara întru ajutoriu s-au risipitu printr-alte țări, lăsându-și ocinile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în ajutor domnului a fost, mai întâi, formată din locuitorii satelor, care făceau parte din ocolul târgului Roman. Cum i-au căsăpit pe boieri, Alexandru Lăpușneanu și Mircea Ciobanul, peste 20 de ani, spune multe despre rolul jucat de oligarhia boierească în conducerea țării. Ca șef al armatei, domnul putea delega pe un dregător să conducă un corp de oastea, atunci când avea loc o acțiune secundară, așa cum s-a întâmplat în 1497. Pentru a-i împiedica pe călăreții mazuri să facă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin imersiunea lui în sacru și fiecare gest al său va arăta acest lucru. Desigur, tânărul colindat se identifică eroului din poezia ceremonială, transferul de magie pozitivă făcându-se prin mijlocirea cuvântului. Confundat inițial cu un stol de porumbei, alaiul boieresc intră pe „scena” colindei în frunte cu calul „galben, bidiviu”. Simpla lui descindere din sferele aflate deasupra privitorilor anunță capacitățile divine ale calului și călărețului, căci ei au fost dincolo. Odată ajunși în lumea ordonată, ceremonialul începe: „Cal bun fuse
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de două până la cinci ori, în timp scurt, a unor orașe ca Iași, Focșani, Roman, Tg. Ocna, Vaslui, Huși, Bârlad, Tecuci. Fălciu a rămas reședință de ținut datorită opoziției episcopului de Huși. Din 1801, a intrat în categoria de „târg boieresc” (aparținea vornicului Șerban Nigel). Aici trăiau: 313 liuzi, între care 32 birnici, 28 negustori „hrisovoliți”, 52 sârbi „hrisoviți”, 50 „străini hrisoviți după hrisov”, dați pentru „trebuința târgului” de domnitorul Scarlat Callimachi (august-octombrie 1806, 1807-1810, 1812-1819), 32 „mocani bejenari” (români din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
plăte stăpânii (boieri) pentru dânșii, aflându-se supuși”. Unii breslași și slugi se ocupau cu grădinăria, alături de sârbi și de bulgari. Existau circa 80 de „sudiți nemțești” și „rusești”. Mai erau înscriși 16 călărași ai căpitanilor târgului Huși, 13 vătăjei boierești și ai Episcopiei, 14 scutelnici ai cișmelelor din târg, 13 slugi bejenari ai beșleagăi, 4 bejenari cu cartea Vistieriei ai căpitanului Ion Hotincian și 14 ciocli. Cei 153 de birnici fuseseră „supuși” la diferiți boieri (slugi, breslași și scutelnici). În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
293 meșteri, 359 calfe, 68 supuși străini, 236 evrei, 79 țigani; tabelul mai cuprinde și o categorie a oamenilor nesupuși dărilor: 48 slujitori bisericești, 21 privilegheți, 18 apărați cu cărțile ocârmuirii, 122 bătrâni nevolnici, 234 văduve, 15 slugi din curțile boierești. Deși economia se afla în progres, această stagnare din punct de vedere demografic se explică prin faptul că industria manufacturieră nu avea capacitatea de a absorbi forța de muncă ce devenea tot mai răspândită pe piața internă a Moldovei, în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
conferise sistemul feudal de organizare. Numeroși negustori și meșteri au intrat în rândul sudiților (persoane aflate sub protectoratul consulatelor, mai ales pentru a fi scutiți de dări), alții erau trecuți în categoria evrei și țigani. Meseriașii țigani, robi pe moșiile boierești sau mânăstirești, în schimbul unei taxe, primiseră dreptul de a se stabili în târguri, unde-și exercitau meșteșugul. Ultima categorie înscrisă în Catagrafia din 1845 este aceea a oamenilor nesupuși dărilor (slujitorii bisericii, privilegiații, bătrânii și nevolnicii, văduvele, cei scutiți cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din Iași, prin hrisovul din 8 aprilie 1669, mai multe vii, danii mai vechi ce proveneau de la diverși proprietari, acordând mănăstirii, cu acest prilej, și unele scutiri de dări. Conform ideologiei medievale, Episcopia Hușilor beneficia de numeroase danii domnești și boierești, de numeroase scutiri de impozite, de aceea conflictul dintre conducerea orașului și noua instituție devine inevitabil. Poslușnicii (slujbașii) Episcopiei s-au bucurat de privilegii domnești de la Ieremia Movilă până la Unirea Principatelor. De pildă, în timpul domniei lui Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]