1,956 matches
-
din preajmă îl consideră, pe bună dreptate, căzut de pe altă planetă. El, în momentul de față, nu avea de unde să cadă. Se afla cu adevărat altundeva, poate chiar prin apropierea altei planete. Privi curios în jur. Era singur, lângă un bolovan uriaș. Tot ceea ce-l înconjura era, pur și simplu, înspăimântător, straniu și de neînțeles. Cu toate că nu se vedea nici un soare, locul era perfect luminat. Acest fenomen se datora solului fosforescent care, deși părea cam rece, radia lumină de pe toată suprafața
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ar fi cineva chiar în preajmă. Privi mirat în direcția de unde venea vocea, apoi jur-împrejurul său. Nimeni și nimic. Să se ascundă cineva prin apropiere, nici pomeneală. Nu avea nici cine, nici unde. În jur totul era pustiu, nici măcar un bolovan, vreun ciot de lemn, o rădăcină de copac sau un buștean după care să se pitească. Și totuși vocea auzită părea reală, a unui om în vârstă, a unei persoane foarte binecunoscute. Numai că persoana respectivă murise cu mai mulți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fermoare pe jumătate deschise, îi atârna pe umărul stâng ca de obicei, iar în mâna dreaptă umbrela pliantă. Până și șapca "Puma" cu cozoroc mare era pe cap, la locul ei. Dacă nu ar fi avut în preajmă acel uriaș bolovan, jur-împrejurul său acel cer înstelat și acea uriașă sferă în fața sa, s-ar fi convins ca totul nu e altceva decât un vis. Avea chiar impresia că se află, împreună cu alți călători foarte cunoscuți în centrul unei sfere, pe canapeaua
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ei sunt șamanii, precum Marele Angakok la noi, însă nu pricep cine sunt creaturile chiar din fața noastră, slăbănogii aceia mulți, palizi și sfrijiți, mai amărâți și nenorociți decât toți? Aici e aici. Ăștia sunt urmașii lui Șmel și ai lui Bolovan: fizicieni, astronomi, cercetători, profesori, doctori, muzicieni, poeți, scriitori, într-un cuvânt intelectuali, victimele tale. Aici tu ești principalul vinovat, din acest motiv te-am și adus aici! Eu, eschimos din tată în fiu; cum pot fi eu vinovat de soarta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
am crescut și pe tine. Parcă acuma te văd. Iubăreață. Și să știi că așa e și Pruncu'. De mică nu te săturai gustând lumea asta cu bune și cu rele. Dar, ne întrebam noi, de ce nu mâncai nisip sau bolovani, ca alți copii, sau frunze și pețioale în cel mai rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că ai venit să mă ucizi? — Da. De asta am venit. Mubarrak aprobă în tăcere, înțelegător, apoi privi lung în jurul său, la pământul încă reavăn și la minusculii lăstari de acheb ce încercau să-și scoată capul printre stânci și bolovani. A fost frumoasă ploaia, spuse. Foarte frumoasă. — în curând pustiul se va acoperi de flori, și unul dintre noi nu-l va putea vedea. — Trebuia să te fi gândit la asta înainte de-a aduce străini în tabăra mea. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prima rază de soare alunecă peste pustiu când terminase să se acopere cu pietriș, lăsându-și descoperiți doar ochii, nasul și gura, care, în cele mai grele ceasuri ale dimineții și serii, aveau să fie protejate de umbra a doi bolovani mari. Oricine ar fi putut urina la trei metri distanță, fără să bănuiască măcar că acolo, chiar sub picioarele lui, se ascundea un om. în fiecare dimineață, când jeepul se apropia din nou de sebhka, s-ar fi spus că două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
națiunea spre destinul său. Prin urmare, închisorile gemeau de răufăcători și oameni politici din opoziție, și în nici una din aceste pușcării nu era loc pentru cineva care se născuse, ca acel targuí, ca să trăiască în spații fără hotare. Când umbra bolovanilor nu-l mai protejă, soarele îl izbi din plin în față și picături mari de sudoare îi curseră în voie pe frunte, deschise ochii și, fără să se miște, privi în jurul său. Dormise fără să facă nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot corpul lui vibră de excitație la gândul c-ar putea s-o mângâie și s-o penetreze, devenea conștient că acel „simțământ nedemn“ punea din nou stăpânire pe el și ar fi dorit să-i crăpe capul cu un bolovan oricui s-ar fi aflat în acel moment acolo, bucurându-se de trupul Maianei. Și într-adevăr erau acolo, gemând și șoptindu-și la ureche, râzând și mângâindu-se, exact în același loc în care îl ducea și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puțin de cinci sute de metri de casă frumoasei Maiana și își deschiseră drum prin desișul râpei, pana cand zăriră deasupra lor grosul aito care marca punctul de cotitură al potecii. Aici a căzut! exclama Tapú Tetuanúi, arătând spre un bolovan. Și aici sunt urme de sânge. Să căutăm ghioaga. Am aruncat-o pe undeva pe-aici, prin boscheții ăștia. Nu le veni ușor s-o găsească, însă, cănd reușiră, înțeleseră că merită timpul pierdut. Acum, la lumina zilei, isi dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îl azvârlea din nou pe tobogan în jos, în abis; un Sisif modern, un mit monstruos ce părea să devină destinul comun al Omenirii. Sute, mii, milioane de ființe începeau în fiecare dimineață ascensiunea muntelui de ambiții, cărând în spate bolovanul greu al incapacității lor, deschizându-și anevoie drum prin mareea de oameni urmărind același țel, cu privirea mereu fixă la drum, atenți la pietricele și la micile obstacole, fiindu-le imposibil să privească în sus, înspăimântați, privind în jos. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma lată a unei broaște țestoase care îl conduse la un cuib de ouă proaspete. Își pregăti cea mai pantagruelică omletă din viața lui. Dormi atârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
agățătoare. Vâsli fără efort prin întinsele lagune, făcându-și loc printre mangrove, speriind cârdurile de stârci și de bâtlani albi. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale afluenților râului San Pedro, sărind din piatră în piatră sau peste bolovani... Cină pe plajele de nisip, unde descoperi urme late de broască țestoasă care îl conduseră la cuiburi de ouă proaspete, cu care își pregăti omlete pantagruelice... Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spre a fi ei Înșiși faptele lor vor fi mai drepte decît după legi ce le sînt impuse dinafară. Oamenii trebuie să știe că răspunsul se află doar la cei care știu În rest doar grajdurile lui Augias sau sisificul bolovan al raționalismului și materialismului...“ Nu mi-e de nici un ajutor. Nici nu mă Îngrijorează, nici nu mă liniștește. Îmi vine În minte acel aforism care mă entuziasmase cîndva: „CÎnd mă analizez mă detest, cînd mă compar mă admir“. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îndrăznesc să Întreb. Caut o urmă, un semn. Pe poarta mare intră și ies basculante, pîlcuri de muncitori fumează, Își povestesc, Își dau coate, fac cu ochiu, unii beau cafea din căni de tablă, stau pe vine sau pe cîte-un bolovan. I-aruncă, băi, un ochi, vezi n-a mai venit șefu? Unu tuciuriu se zgîiește pe o fereastră spartă. — Țs, bag seama că ie groasă. Mă depărtez. Nu vreau să creadă că trag cu urechea. Mă Îndrept spre ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apa neagră a iazului și se pomeni drept În fața maiorului Stone, care-i spuse, țintuindu-l militărește cu ochii lui albaștri și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile Îi erau pline de noroi, ca și costumul de tweed: maiorul aruncase cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia să tîrască o scîndură, găsită probabil În magazia de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o scîndură, găsită probabil În magazia de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui Digby, apuc-o de un capăt, iar eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui Digby, apuc-o de un capăt, iar eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul Stone, și intră de-a dreptul În iaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate apartamentele se auzeau huruieli cumplite, zgomote de geamuri sparte, Îngrozitoarea vâlvă mecanică fiind amplificată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
izbitor cu președintele Sarkozy, așa că e botezat cu numele acestuia. 10 martie 2012, seara. Comunicat oficial sec de la NASA, extrem de ironic la adresa francezilor: „Era Luna, băieți!“ În Hexagon, soția președintelui-asteroid Îi dedică acestuia o melodie: „M-am măritat cu un bolovan“. Imaginile publicate de tabloide aruncă o nouă lumină asupra intrusului din spațiul cosmic. Din unghiul În care sunt realizate fotografiile, meteoritul e leit Arnold Schwarzenegger, În secvența din Terminator, the Retirement Days, În care eroul principal se luptă cu spondiloza
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să-și retragă banii aflați În băncile noastre sunt rugați să se răzgândească.“ Spre seară, În jurul orelor 19:26, «Schwarzy-Sarkozy» pătrunde În atmosfera terestră și ia foc. Britanicii exultă: asteroidul e bucățică ruptă din Camilla Parker Bowles, varianta necoafată. Giganticul bolovan lovește Oceanul Pacific cu partea plată, ca urmare ricoșează ca o „broscuță“ pe suprafața apei, apoi se Îndepărtează de Pământ și se pierde În spațiu. Omenirea răsuflă ușurată. Comunicat NASA. „Agenția noastră nu se dezminte. După ce-a aterizat Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în viață, poți deveni ridicol. În această retragere totală și exaltat de inimitabilele întrulocări, sorbeam cuvintele cu voce tare. Trebuie să adaog că, în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
maxilarul omului scăpa în jos. O vreme nu s-a auzit decît răsuflarea sa. Edificat, părăsi apoi ușa, lăsînd bărbătește în urmă un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas, scuturînd din cînd în cînd urechile de măgar ale unei căpățîni scheletice. Cu acest sicriu învățătorul căra bostani și buruiene pentru vacă iar cîteodată chiar bolovani la casa ce o plănuia feciorului mai mic care încă era elev. În cămașa sinilie din mînecile căreia ieșeau, ca niște vreascuri, brațele vînjoase, abia atunci bătrînul căpăta un aer de învățător. Avea mîini de dascăl vechi, care, în decursul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ele. Era semnalul „momentului Mitică”, așa că și directoarea se potoli. Pe jumătate amorțiți, bărbații se ridicau din bănci dar cu aceștia Aneta Gărgăun mai avea o treabă. Trebuia montate panourile pe care le pictase Michea. Grea ca o roabă cu bolovani, fiecare lozincă nu putea fi cărată decît de doi bărbați. Bătrînul Gărgăun se făcuse nevăzut iar Fărocoastă dădea doar indicații. Împreună cu Urecheru, am înșfăcat un panou, să-i îngropăm picioarele în fața școlii. Dezorientate, dăscălițele se întrebau: - Și noi ce facem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]