1,819 matches
-
săpat în movila Bordei-Verde, aflată la ieșirea de sud a actualului sat, pe drumul spre Târlele Filiu, în apropiere de intersecția acestuia cu DJ-211. Originea toponimului este confirmată de studii recente care arată că prima atestare documentară a numelui de Bordei Verde datează din anul 1861, fiind folosit în mod continuu din acel moment. Cârciuma reprezenta un punct important de reper în Bărăganul Brăilei, fiind înscrisă expres pe harta din 1835 a Statului Major al Armatei Ruse, deși fără a-i
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
împroprietărite, prin Legea rurală a lui Alexandru Ioan Cuza. 1864 este totodată și anul în care se constituie și comunele, în sens administrativ, prin aplicarea noii legi de organizare administrativ-teritorială, înființându-se pe actualul teritoriu comunele Bordeiul-Verde și Filiu, satul Bordei Verde devenind reședință a comunei omonime. În a doua jumătate a secolului XIX are loc un proces de consolidare economico-administrativă în nou creata comună, caracterizat prin crearea și dezvoltarea instituțiilor (primărie, școli, biserică, cămin cultural, etc.) precum și a diferitelor forme
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
astfel: Modificări importante în structura satului aveau să apară în urma aplicării reformei agrare din 1921. Efectul principal, pe plan local, al acestei legi avea să-l constituie apariția unei noi așezări, viitorul sat Vintilești, în partea de est a satului Bordei Verde. Satul a fost creat pentru stabilirea locuitorilor din zona montană a județelor Prahova și județul Buzău, care au fost împroprietăriți cu loturi de teren, în urma exproprierii moșiei Bordei Verde, aparținând Eforiei Spitalelor Civile Satul Vintilești a început să se
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
noi așezări, viitorul sat Vintilești, în partea de est a satului Bordei Verde. Satul a fost creat pentru stabilirea locuitorilor din zona montană a județelor Prahova și județul Buzău, care au fost împroprietăriți cu loturi de teren, în urma exproprierii moșiei Bordei Verde, aparținând Eforiei Spitalelor Civile Satul Vintilești a început să se populeze efectiv abia după 1930, când locuitorii împroprietăriți încep să renunțe treptat la naveta sezonieră către localitățile lor de origine și să se stabilească definitiv aici. Primul locuitor care
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
Noii locuitori aveau să fie numiți, ca mai pretutindeni în Bărăgan, „"munteni"”, spre a-i deosebi de „"cojani"”, locuitorii vechi ai câmpiei. Vintilești avea să fie numit mult timp de localnici „"Satul Nou"” pentru a-l diferenția de „"Satul Vechi"” (Bordei Verde). Vintilești avea să capete oficial statutul de sat distinct de satul Bordei Verde abia în 1947. În 1931, o nouă reorganizare administrativă, creează pe teritoriul actual al comunei următoarele unități administrative: Documentul aduce ca element de noutate renunțarea la
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
a-i deosebi de „"cojani"”, locuitorii vechi ai câmpiei. Vintilești avea să fie numit mult timp de localnici „"Satul Nou"” pentru a-l diferenția de „"Satul Vechi"” (Bordei Verde). Vintilești avea să capete oficial statutul de sat distinct de satul Bordei Verde abia în 1947. În 1931, o nouă reorganizare administrativă, creează pe teritoriul actual al comunei următoarele unități administrative: Documentul aduce ca element de noutate renunțarea la numele de „Bordeiul Verde” care va fi înlocuit în documentele oficiale cu denumirea
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
avea să capete oficial statutul de sat distinct de satul Bordei Verde abia în 1947. În 1931, o nouă reorganizare administrativă, creează pe teritoriul actual al comunei următoarele unități administrative: Documentul aduce ca element de noutate renunțarea la numele de „Bordeiul Verde” care va fi înlocuit în documentele oficiale cu denumirea „Bordei Verde”, folosită și astăzi. La 16 februarie 1968 este adoptată „"Legea nr. 2 privind împărțirea administrativ teritorială a teritoriului Republicii Socialiste România"”, prin care comuna Bordei Verde este stabilită
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
Verde abia în 1947. În 1931, o nouă reorganizare administrativă, creează pe teritoriul actual al comunei următoarele unități administrative: Documentul aduce ca element de noutate renunțarea la numele de „Bordeiul Verde” care va fi înlocuit în documentele oficiale cu denumirea „Bordei Verde”, folosită și astăzi. La 16 februarie 1968 este adoptată „"Legea nr. 2 privind împărțirea administrativ teritorială a teritoriului Republicii Socialiste România"”, prin care comuna Bordei Verde este stabilită în componența actuală, în cadrul reînființatului județ Brăila. Legea aduce o modificare
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
la numele de „Bordeiul Verde” care va fi înlocuit în documentele oficiale cu denumirea „Bordei Verde”, folosită și astăzi. La 16 februarie 1968 este adoptată „"Legea nr. 2 privind împărțirea administrativ teritorială a teritoriului Republicii Socialiste România"”, prin care comuna Bordei Verde este stabilită în componența actuală, în cadrul reînființatului județ Brăila. Legea aduce o modificare esențială, în sensul că se desființează satul Vintilești, prin contopire cu satul Bordei-Verde ( p 270) Fiind o localitate situată în zona de câmpie, activitățile agricole sunt
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
reînființatului județ Brăila. Legea aduce o modificare esențială, în sensul că se desființează satul Vintilești, prin contopire cu satul Bordei-Verde ( p 270) Fiind o localitate situată în zona de câmpie, activitățile agricole sunt preponderente în structura activităților economice din satul Bordei Verde. Agricultura este ocupația de bază a locuitorilor satului. Fondul agricol al satului include în marea majoritate terenuri arabile de foarte bună calitate, propice cultivării în special a următoarelor categorii de plante: În trecutul apropiat se mai cultivau legume și
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
chiar în noaptea de paste când toți oamenii erau strânși la biserică (anul fiind undeva între 1500-1600)iar locuitorii alungați de pe moșia lui s-au așezat în alte sate majoritatea formând satul Brăițeni de Sus zis Șuletea. Aici era un bordei al lui Jan Sulete care păzea pădurea și denumirea de Șuletea s-ar trage de la acest Jan Sulete. Numele de Șuletea a fost încetățenit în locul Brăițenilor de Sus după 1700 deși satul ființă de ceva timp. Brăițeni de Jos a
Șuletea, Vaslui () [Corola-website/Science/324456_a_325785]
-
în 30 zile, în cetatea noastră, a lui Roman voievod"". Cercetările arheologice au evidențiat că Cetatea Veche a fost construită pe principiul palisadelor din bârne de lemn bătute cu pământ. Palisada era constituită, de fapt, dintr-un lanț neîntrerupt de bordeie cu pereții exteriori întăriți, creându-se astfel posibilitatea ca apărătorii, adăpostiți în aceste locuințe, să fie mereu la post. Această palisadă era protejată la exterior printr-un val de pământ și un șanț de apărare ce se întindeau până la apa
Cetatea Veche a Romanului () [Corola-website/Science/323618_a_324947]
-
de familii cu 419 persoane au părăsit satul, mutându-se la cunoștințe și rude din Tereblecea. După mutarea liniei frontului, o parte din locuitorii Poienii s-au întors în sat în ianuarie 1945. Fiind iarna, locuitorii satului și-au săpat bordeie în pământ pentru a se adăposti. În acea iarnă au murit mulți oameni din cauza tifosului, răcelii și altor boli. În anul 1946 a avut loc o secetă mare care a dus la o stare de foamete a locuitorilor. Din cauza acestor
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
reședința comunei Apold. Denumiri în decursul timpului: Apold (1337), Trappolden (1500), Pold (1549). Localitatea este situată pe părâul Șaeș afluent al râului Târnava Mare. Pe baza descoperirilor arheologice făcute pe teritoriul localității, prin care s-au găsit vase ceramice în bordeie al căror tip de construcție era de domeniul trecutului în spațiul german încă din secolul al XI-lea, se poate spune că așezarea de la Apold exista înainte de colonizarea săsească din Transilvania. Bordeiele descoperite au fost atribuite arheologic românilor sau pecenegilor
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
prin care s-au găsit vase ceramice în bordeie al căror tip de construcție era de domeniul trecutului în spațiul german încă din secolul al XI-lea, se poate spune că așezarea de la Apold exista înainte de colonizarea săsească din Transilvania. Bordeiele descoperite au fost atribuite arheologic românilor sau pecenegilor. Prima mențiune documentară a localității este într-un înscris din anul 1309 prin care un anume Nikolaus de Apoldia era prin cei care erau parte vătămată într-un proces contra episcopului de
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
din lanul de porumb, când vede cum din mâna lui Hristos cade o Lumină puternică ce intră în pământ, și aude că-i zice: "„Aici să fie altarul meu!”". Tinerele „surori” în vârstă de doar 15-16 ani, locuiesc într-un bordei făcut de ele, ținând însă pravila călugărească. Pe 15 august 1940 este călugărită și primește numele de VERONICA ce se traduce prin "„Icoană vie, nepictată de mână omenească”". Este numele fecioarei care i-a șters fața însângerată lui Iisus pe
Veronica Gurău () [Corola-website/Science/326619_a_327948]
-
Loturile Gulinoaei. E greu de precizat o dată anume când s-a înființat comuna noastră și cred că nici nu există vreo mărturie în nicio arhivă. La începuturi, pe Valea Strâmbei, a fost o mână de băștinași care și-au ridicat bordeiele la marginea pădurii, pe malul Strâmbei. Lângă ei s-au adăugat câteva familii de ungureni, din Transilvania, veniți cu turmele la păscut pe aceste meleaguri. Amplasamentul inițial al comunei era pe Valea Strâmbei, cam la 6-7 km spre vest de
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
aceste păduri seculare (vezi satul Palanga) și au făcut poene (vezi satul Poeni) sau siliști ( numai în Dobrogea sunt 85 de Siliști), iar la noi vezi satul Siliștea Gumești, Siliștea-Grozii, poene pe care creșteau flori mirositoare (Vezi satul Miroși), făcându-și bordeie și ocupând în jurul lor câteva prăjini de pământ, pentru a înjgheba câte-o mică gospodărie. Aceste câteva prăjini de pământ erau despărțite între ele prin <râci>, un fel de șanțuri care le despărțeau prin râcâire care mai pe urmă s-
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
sat și din grădină lui Sava, spunându-i să muncească dacă va vrea să aibă pământ. Sava a făcut și el armata, apoi s-a căsătorit cu Rahira și trăiau amândoi în sărăcie. Cei doi părinți s-au retras în bordeiul de pe câmp, plângându-l permanent pe Mihailo. În timp, ajung să-și dea seama că Anna fusese iubita lui Mihailo și regretă că nu i-au luat în îngrijire măcar unul dintre copii. Fratele Dokiei, Petro, devine pădurar al pădurii
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
ansamblul lavrei respective. Apariția monahismului cenobitic, face ca chiliile să fie integrate în obștea mănăstirilor. Caracterele arhitecturale și tehnicile de construcții au variat în funcție de specificul locurilor, lăcașurile putând fi construcții din lemn, piatră, pământ, chirpici sau stuf, uneori chiar simple bordeie săpate în pământ.
Chilie (lăcaș) () [Corola-website/Science/329910_a_331239]
-
din recoltă. Istoricii au dedus cercetând legile și alte documente ale perioadei domniei lui Ștefan I că satele locuite de populația sedentară erau cele mai numeroase așezări umane ale regatului. Un sat obișnuit era format din cel mult 40 de bordeie semiîngropate, cu o vatră de piatră într-unul dintre colțurile locuinței. Numeroase așezări aveau numele unei meserii, ceea ce duce la concluzia că sătenii erau specializați pentru ca să ofere un anumit tip de serviciu monarhului sau împuternicitului acestuia. Pot fi amintite ca
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
să rezulte dintr-o evoluție de la tipul de fortificație cu o incintă circulară și turn central la cel cu incintă circulară și turn pe traseul curtinei. Pe lângă materialele din secolele XIV-XV, pe platoul din fața cetății s-au mai descoperit două bordeie din secolul al III-lea e.n. și materiale precum ceramică, cute de ascuțit din gresie, un fragment mic de opaiț, o fibulă de bronz cu piciorul întors pe dedesubt, precum și două monede romane imperiale de argint, una cu efigia lui
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
județul Brăila, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, era o târlă componentă a comunei Osmanu aflată în plasa Balta a județului Brăila, având 36 de gospodării cu 160 locuitori. Satul era situat la circa 6 kilometri est de Bordei Verde, pe drumul spre Brăila, prin Silistraru. Satul a dispărut la începutul secolului XX, odată cu înființarea actualului sat Constantin Gabrielescu, prin crearea unui nou amplasament, pe platou și strămutarea locuitorilor din cătunele și târlele împrăștiate pe văile înconjurătoare (Crestezul, Mototolești
Imina () [Corola-website/Science/327989_a_329318]
-
cătunele și târlele împrăștiate pe văile înconjurătoare (Crestezul, Mototolești, Vlădeni, Spânul, Burta-Encii și Imina). Satul nou creat se va numi "Șcheaua Nouă" și va avea un plan regulat, cu străzi drepte și perpendiculare pe drumul comunal ce face legătura cu Bordei Verde. Acțiunea se desfășoară în anii 1907-1908 pe vremea când prefect al județului Brăila era juristul și profesorul Constantin Gabrielescu. Acest fapt este confirmat și de demararea în anul 1908 a demersurilor de construire a școlii din localitate.
Imina () [Corola-website/Science/327989_a_329318]
-
vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Orașul este prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat de „trepidația modernă” din romanele interbelice. Adăpostul aerian în care se refugiază Iancu Gore este, ca și bordeiul țigăncilor din "La țigănci" (1959), „o prețioasă enclavă pe teritoriul lânced al banalității cotidiene”. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]