3,270 matches
-
te servesc? Miga se opuse de circumstanță. Bătrâna se apropie de vitrină. " Șerbănică nu mai are răbdare. N-a avut deloc cu cine trăncăni azi. Florence are una din zilele ei negre. Parcă o vezi înțepenită pe scaun și făcând bot. Și-acum să vedem ce mai zice domnul maior Cristescu. Nu te pripi! Șerbănică îți va povesti singur." Bătrânul o urmărea cu o expresie nostalgică. Melania pusese pe tăviță două cești, adusese din bucătărie o farfurie cu prăjituri calde, abia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
panoul care se deschidea în fața noastră. Nimic nu ne pregătise pentru ceea ce vedeam în acest puț uriaș cu o adâncime dificil de estimat - mii de oameni lucrau, înconjurând cu mișcările lor de furnici o pădure de rachete care își înălțau boturile către o cupolă de metal pe care o zăream ridicând privirea. Cupola făcea legătura cu exteriorul și, din când în când, fără un zgomot, mișcată de un mecanism sofisticat, se dădea la o parte, lăsând să se întrevadă cerul Africii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Sponsz și Olrik contemplau întinderea de furnici omenești cu detașarea cu care un entomolog observă un experiment oarecare. Cândva, nu se știe după cât timp de la capturarea lor, Tintin și Haddock primiră o nouă vizită a lui Sponsz. Lovindu-l cu botul cizmei pe Milou, care se îndepărtă schelălăind, ambasadorul Borduriei le întinse, fără un cuvânt, ziarul oficial din capitala Azaniei. „Tragica soartă a expediției lui Tintin. Corespondenții noștri din Bulundi ne informează că Tintin, Haddock și Tournesol, oaspeții președintelui-mareșal, au fost
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; își închipuia că astfel voi fi îmblînzit, pus cu botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzîndu-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă, apoi a renunțat. "Te urăsc", i-am șuierat printre dinți și am văzut cum s-a clătinat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai zică nimic. Pățania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementă. Vroiam acum să-i dovedesc că eu eram clădit dintr-o altă fibră. M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să respire și se zbăteau ca să iasă la suprafață. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea treptat nările, asfixiindu-i. Am dus pușca la ochi și am tras. Apoi am țintit și celălalt cerb, grăbit; agonia lui îmi făcea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se înfigă în beregata mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbîntată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: "Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a oprit, părând să-și caute un echilibru, apoi a luat-o în fugă spre doctor, s-a oprit iarăși, s-a răsucit de câteva ori cu un mic chițcăit și a căzut, în sfârșit, cu sângele țâșnindu-i prin botul întredeschis. Doctorul îl contemplă un moment și urcă spre apartamentul lui. Nu la șobolan se gândea. Acest sânge țâșnit îl ducea la preocupările lui. Soția sa, bolnavă de un an, trebuia să plece a doua zi într-o stațiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la lumină, se răsuceau pe loc și mureau aproape de oameni. Noaptea, pe culoare sau pe ulițe se auzea distinct micul lor chițcăit de agonie. Dimineața, în mahalale, îi găseai întinși, prin aceleași rigole, cu o mică floare de sânge pe botul lor ascuțit, unii umflați și putrezi, alții țepeni și cu mustățile încă zbârlite. Îi găseai chiar și în oraș în mici grămezi, pe paliere sau în curți. De asemenea, uneori mureau și izolat, în holurile administrative, în curțile școlilor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ascunseseră până acum și care alerga de-a lungul zidurilor. Ajuns aproape de ușă, a șovăit, s-a așezat pe fund și s-a răsturnat să-și clănțăne puricii. Agenții au fluierat de câteva ori să-l cheme. El a înălțat botul, apoi s-a hotărât să traverseze încet șoseaua, ca să miroasă bucata aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al doilea și câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și spuse: Zău că era o grăma’ de juni la bal, scumpule, da’ mi-am păstrat onoarea. * Agentul de stradă Mancuso, stând sprijinit de biroul sergentului, spuse, respirând din greu: — Boate mă boți scoate din glosetu ăla. Nici nu mai bot resbira. Cum? Sergentul privi trupul slab din fața lui, ochii roșii, lăcrimând în spatele ochelarilor bifocali, buzele uscate care se vedeau prin barbișonul alb. Ce se întâmplă cu tine, Mancuso? De ce nu te poți purta ca un bărbat? Ai răcit! Bărbații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aduci aminte ce ți-am spus? Acolo să stai până-mi aduci pe cineva. Am să fag bneumonie. — Ia și tu ceva-mpotriva răcelii. Pleacă de-aici și arestează-mi pe cineva. — Mătușa mea sbune că dagă rămân în glozet bot să și mor. — Mătușa ta? Un om în toată firea ca tine trebe s-asculte de mătușă-sa? Isuse Cristoase! Cu cine naiba ai tu de-a face, Mancuso? Cu bătrâne care merg singure-n localuri un’ se face striptease
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nou la soare, pe stradă. Da’ ascultă ce-ți spun. Îți dau două săptămâni. Dacă nu-mi arestezi pe nimeni pân-atunci, te dau afară din poliție. Ai înțeles, Mancuso? Agentul de stradă Mancuso încuviință din cap, suflându-și nasul. — Bot să-ncerc. Boate-ți aduc be cineva. — Nu te mai apleca spre mine, țipă sergentul. Nu vreau să-mi dai și mie răceala! Ridică-te! Cară-te de-aici! Du-te și ia niște tablete ș-un suc de portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
e a doua doză? — Da. — Gata, băieți, zise Josh. Fiți cuminței, pentru tati. Deschise prima cușcă și prinse rapid șobolanul dinăuntru. Ținu animalul de corp, prinzându-l expert cu degetele de gât, și prinse rapid micul con de plastic peste botul șobolanului. Respirația animalului aburi conul. Un șuierat scurt, la eliberarea virusului. Josh ținu masca fixă timp de zece secunde, în timp ce șobolanul inhala. Apoi puse animalul înapoi în cușcă. — Unul e gata. Tom Weller apăsă cu stilusul pe PDA, apoi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
creier. Dacă acest lucru era adevărat, dacă ACMPD3N7era implicată, de exemplu, în boala lui Alzheimer sau într-o altă formă de senilitate, atunci valoarea comercială a genei ar fi fost enormă. Josh trecuse la cușca următoare și ținea masca peste botul celui de-al doilea șobolan, când telefonul lui începu să sune. Îi făcu semn lui Tom să i-l scoată din buzunarul cămășii. Weller se uită la ecran. — E mama ta, zise el. — Ah, la naiba, replică Josh. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se întâmplă și în cazul de față. Pe ecran, pe scena cu reciful apărură brusc reclame. Pe ramificațiile de coral scria BP CLEAN. Un banc de peștișori trecu pe lângă acestea, pe fiecare sclipind cuvântul: vodafone, vodafone. Un rechin lucios, peste botul căruia scria: CADBURY. Un pește-balon, pe care scria LLOYDS TSB GRUP cu litere negre, înotă peste circumvoluțiunile formațiunilor de corali „cerebrali“, pe ale căror crestături era imprimat cu portocaliu SCOTTISH POWER. Și, în fine, o murenă scoase capul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe care stătea cocoțat, apropindu-se și apoi retrăgându-se. Dar era clar că îl mirosiseră, pentru că se apropiau din ce în ce mai mult. Erau șase animale, în total. Gerard își înfoie penele, parțial într-o încercare de a-și încălzi corpul. Animalele aveau boturi lungi. Ochi verzi strălucitori. Aveau un miros distinctiv, de mosc, foarte neplăcut. Și niște cozi lungi și zbârlite. Acum vedea că nu erau negre, ci mai curând maronii-cenușii. Se apropiară și mai mult. — Vaaaiiii, tremuuur, tremur acum. Și mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
echilibrul. — De fiecare dată când te întorci, să te aștepți să mă vezi, spuse Gerard. Pentru că, la un moment dat, te vei întoarce, iar eu voi fi acolo. Și te voi ucide, Matt. Animalul se întinsese la pământ, frecându-și botul rănit cu labele din față. Continuă să facă asta o vreme. Apoi se ridică, mârâind. — Viața e grea, dar e și mai grea dacă ești prost. Acum toată haita mârâia. Înaintau într-un semicerc. Păreau să se coordoneze. Gerard își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
peste alta, lucrurile se rezolvară mult mai bine decât se așteptase vreunul dintre ei. Familia era ocupată, dar toată lumea se descurca. Existau numai două motive de îngrijorare. Henry observă că lui Dave îi apăruseră câteva fire de păr argintii, în jurul botului. Asta însemna că era posibil ca Dave, la fel ca majoritatea celorlalte animale transgenice, să moară mai repede decât era normal. Iar într-o zi de toamnă, în timp ce Dave mergea cu Henry la târgul local, ținându-l pe Henry de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prefacem toate că nu există un tată. În schimb există doar Tatăl, cu T mare. Cine are nevoie de un tată, când Allah vegheză asupra lui din Înaltul cerului? Nu suntem cu toții copii Lui? Nu că maică-mea ar pune botul la toate tâmpeniile astea. Te asigur că e cea mai cinică femeie pe care am cunoscut-o. Și tocmai asta e problema. Maică-mea și cu mine semănăm atât de mult, și totuși suntem atât de diferite. A suflat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Drozhki gonea peste Neva pe Podul Bizhevoi, iar vizitiul mâna din picioare ca să biciuiască calul, un armăsar murg, mai bine. Gâtul animalului se arcuia și se încovoia, unduindu-se sub pielea lucioasă. Aburi îi ieșeau din coaste și-și întorcea botul într-o parte în aerul rece. Sub strigătele vizitiului, nechezatul calului și clinchetul constant al clopoțeilor, Porfiri Petrovici putea auzi ropotitul copitelor pe gheața netedă și își îndoia gulerul din blană pentru ca răsuflarea sa să nu-l umezească. Înfofolit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
uitându-se în curte, Cipriano Algor voia doar să vadă dacă câinele mai aștepta să i se dea alt nume, sau, obosit de așteptarea frustrată, plecase de acum în căutarea unui stăpân mai atent. Din el nu se zărea decât botul odihnindu-se pe labele din față încrucișate și urechile pleoștite, dar nu erau motive să se teamă că restul trupului n-ar mai fi în gheretă, E negru, zise Cipriano Algor. Când se dusese să-i ducă mâncarea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prima dată sub un dud negru pe când o burniță nocturnă dizolva linia de separare între ființe și lucruri, apropiind ființele de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se vor transforma. Câinele nu e cu adevărat negru, doar pe bot și pe urechi, restul însă bate într-un cenușiu general, un amestec de tonuri întunecate cu porțiuni negre ca smoala. Un olar de șaizeci și patru de ani, cu problemele de vedere pe care vârsta le aduce mereu și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]