3,316 matches
-
În iarna aceea, erau vremuri grele la Shanghai și, după un val de frig care a ținut o săptămînă, era prea obosit ca să-și mai țină cutia. Jim era Îngrijorat În privința cerșetorului, dar mama sa Îi spuse că ajutorul de bucătar dusese un bol cu orez. După o ninsoare zdravănă, Într-o noapte, la Început de decembrie, zăpada formase un strat gros, din care se ridica fața bătrînului ca a unui copil adormit deasupra plăpumii. Jim se gîndi că nu mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-și imagineze că, În multe privințe, el era adevăratul conducător al acestei trupe de prizonieri În bejenie. Uneori, cînd ducea carafa grea cu apă și aprindea focul seara În sobă, știa că nu era mai mult decît ajutorul lor de bucătar. Dar fără Jim, care să adune surcelele și să fiarbă cartofii, pînă și doctorul Ransome și Basie ar fi avut aceeași soartă ca și misionarele. Jim observă că, după ce părăsiseră postul de jandarmerie de la ferma de porci, toți Își Îngăduiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deschise zăceau goale, așteptîndu-i parcă pe aviatorii americani, care aveau curînd să cadă din aer. Erau mii de sicrie, destule ca să-i ia pe doctorul Ransome și pe Basie, pe mama, pe tatăl lui și pe Vera, pe ajutorul de bucătar și pe el Însuși... Camionul se opri, cabina lovindu-l În cap pe Jim. Un pîlc de colibe cu acoperișuri de carton asfaltat se Întindea lîngă drum, dincolo de un gard de sîrmă ghimpată, care le despărțea de malul unui canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
priciul lui. Era un drum lung pînă la bucătărie și nu avea rost să ajungă devreme. Japonezii sărbătoriseră Ziua Victoriei În felul lor, reducînd la jumătate rațiile și așa anemice. Adesea, primii sosiți primeau mai puțin decît ceilalți, pînă cînd bucătarii Își dădeau seama cîți deținuți muriseră sau erau prea bolnavi ca să vină să-și ia rațiile. În plus, Jim nu avea nici o obligație să ajute la căruciorul cu mîncare - de altfel, nici domnul Maxted. Dar, după cum observase Jim, cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doamma Gilmour cum săpau groapa. Cele două femei obosiră curînd, așa că se așezară pe cărucior și se odihniră lîngă cadavru. Jim se Îndreptă spre ele și luă sapa din mîinile muncite ale doamnei Philips. Trupul era al domnului Radik, fostul bucătar-șef la hotelul Catay. Lui Jim Îi plăcuseră conferințele lui documentate despre transatlanticul Berengaria și era bucuros să-l recompenseze. Săpă În pămîntul moale. Ca o măsură de precauție, cînd mai erau Încă În stare să facă așa ceva, prizonierii excavaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi aminteau lui Jim de Linia Maginot pe care el o construise În spatele grădinii cu pietre din Amherst Avenue pentru armata lui de soldați de plumb. Săpă În continuare, hotărît să-l coboare pe domnul Radik adînc sub pămînt, pentru ca bucătarul să nu fie imediat hrană pentru șobolani. Doamna Gilmour și doamna Philips ședeau pe cărucior alături de cadavru și priveau fără să spună nimic. De cîte ori se oprea să se odihnească, Îi aruncau zîmbete identice, la fel de spălăcite ca și florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui pe mătasea parașutei. Se uită În sus, la chinezul cu pieptul gol, cel cu tocul de pistol, care alergase afară din stadion. El se uita la Jim cu privirea fixă, fără expresie, pe care o văzuse adesea pe fața bucătarului din Amherst Avenue Înainte de a tăia un pui. În spatele lui, nerăbdător să pună mîna pe Încărcătura camionului, era un hamal chinez cu o bîtă de bambus. De ambele părți ale șanțului, oameni Înarmați coborau parapetul, conduși de europeanul cu barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
leac pentru slăbire instant? Asta voia să fie o glumă. Ruby presupusese că Jill o să zâmbească, o să-și dea ochii peste cap și o să zică textul obișnuit despre cât de nedrept era că toate aceste femei aveau la degetul mic bucătari personali și antrenori particulari. Nu era pregătită Însă pentru reacția pe care a avut-o Jill. Fața lui Jill se Întunecă brusc și felul ei jovial și optimist de-a fi dispăru În dosul unei bariere de răceală. Nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de porțelan, Îi explica lui Sam că prăjiturile Maids of Honour erau niște tarte mici cu cremă făcute special pentru Henry al VII-lea. Se pare că i-au plăcut atât de mult, Încât l-a băgat la Închisoare pe bucătarul care le-a inventat ca să nu dea rețeta mai departe. A băgat pe cineva la zdup? Doar pentru o rețetă de prăjitură? Chiar și după standardele bătrânului ‘Enry e o porcărie! Ea se hlizi la Încercarea lui de a imita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei votcă și curcan. Mătușa Sylvia preluă frâiele bucătăriei. Ruby, care ura să gătească fripturi la cuptor - chiar și când nu era Crăciunul - pentru că nu reușea niciodată să-l coacă suficient sau Îl cocea prea mult, era ajutorul ei de bucătar. Știi, spuse mătușa Sylvia ștergându-se la nas cu dosul mâinii, n-am apucat niciodată să-mi cer scuze pentru scandalul Îngrozitor pe care l-am făcut Nigel și cu mine la magazin. Ne-am cam lăsați duși de val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
scenă îmi stau înaintea ochilor și insistă că fac parte din moștenirea unchiului Paul, căzut lângă Somme. Nici o decorație nu se afla printre foi. Fratele cel mai tânăr, Alfons, care a murit de gripă spaniolă, își terminase deja școala de bucătari și, cu meniuri rafinate în cap, voia să urce, într-o capitală europeană - Bruxelles, Viena sau Berlin -, până la rangul de bucătar-șef într-un hotel de lux. Asta stătea scris în scrisorile pe care le trimisese de pe insula Sylt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
afla printre foi. Fratele cel mai tânăr, Alfons, care a murit de gripă spaniolă, își terminase deja școala de bucătari și, cu meniuri rafinate în cap, voia să urce, într-o capitală europeană - Bruxelles, Viena sau Berlin -, până la rangul de bucătar-șef într-un hotel de lux. Asta stătea scris în scrisorile pe care le trimisese de pe insula Sylt din Marea Nordului, primul și ultimul lui loc de muncă, pe când era unul dintre bucătarii sanatoriului; judecând după dată, asta se petrecea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
europeană - Bruxelles, Viena sau Berlin -, până la rangul de bucătar-șef într-un hotel de lux. Asta stătea scris în scrisorile pe care le trimisese de pe insula Sylt din Marea Nordului, primul și ultimul lui loc de muncă, pe când era unul dintre bucătarii sanatoriului; judecând după dată, asta se petrecea cu puțin timp înainte să fi fost recrutat pentru serviciul militar și, în primăvara lui 1918, transferat pe un teren de instrucție pentru trupe. În scrisorile sale către sora Helene pălăvrăgea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al fabricii de bomboane, mici grădini, șoproane pe jumătate acoperite, bare de bătut covoarele, cuști de iepuri, până dincolo, spre casele de pe Luisenstrasse, Herthastrasse, Marienstrasse care mărgineau marele cartier. Eu însă vedeam mai departe. Din locul întâlnirii cu pictorul, poetul, bucătarul, pe care mama mea îi înzestra de fiecare dată cu adjective - Paul, de cele mai multe ori sumbru, Arthur, adeseori pierdut în visare, Alfons, veșnic vesel -, urmam o linie aeriană spre Undeva, așa cum, zburând înapoi, încerc acum să aterizez cu precizie acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voie, așa ni se spunea, acasă „la mama“. Și de fiecare dată gândul la strâmta locuință de două camere îmi sufoca bucuria cu care așteptam vizita. Nu folosea la nimic budinca de vanilie cu așchii de migdale, pentru care tata, bucătar de familie prin înclinație, dosise ingredientele din livrările anemice pentru scopuri festive. Special pentru mine turna peste budinca abia răsturnată din formă sirop de ciocolată și o așeza la vedere pe masa aranjată anume pentru fiu. Dar nimic dulce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
găsit în sfârșit compania căreia îi fuseserăm repartizați și care, încă incompletă, era încartiruită într-o școală evacuată. Pupitrele puse unul peste altul în aer liber erau tăiate cu ferăstrăul și transformate în lemn de foc de către un comando de bucătari. În curtea școlii ni se pregătiseră barăci, pentru ca viața mea de baracă, ce dura încă din perioada serviciului auxiliar la Luftwaffe, să nu se termine cumva prematur. Acolo trebuia să așteptăm echipamentul militar promis, tancurile marca Tiger. Așteptarea se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Toate gradele amestecate. Nici ofițerii nu au voie să se bage în față. Spre sfârșit, pe durata unor momente măsurate de hazard, domnește o anarhie ce nu cunoaște grade. Se dă supă de cartofi cu adaos de carne. Namila de bucătar bagă câte un polonic de dedesubt, pe urmă câte o jumătate de deasupra. Deoarece, în afară de raniță, avem la îndemână și trusa de gătit cu tacâmurile, fiecare dintre noi poate să primească câte un polonic și jumătate. Atmosfera nu-i nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a șoselei dintre Senftenberg și Spremberg se cere găsit, printr-un salt în timp, un tunar-tanchist care stă lângă un caporal vorbind tărăgănat-berlinez, cercetează uimit împrejurimile și se strâmbă întruna. Nu mai sunt sigur de locul în care namila de bucătar de campanie împărțea supă de cartofi și unde noi stăteam față în față cu gamelele pe jumătate pline. Acum, soarele de iunie mă încălzește la fel cum mă încălzise soarele de aprilie. Acum ne văd pe noi cum mânuim lingura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
diapozitive, turiștii care fotografiază maniacal. „Aici vreau să mai ajung o dată cu Erna a mea, mai târziu, după ce s-a mai împrăștiat mirosul de praf de pușcă.“ E drept că mâncărica de ciuperci și terciul de urzici au făcut din mine bucătar și gazdă, dar premisele chefului meu, care nu m-a părăsit nici până astăzi, să amestec ingredientele într-o oală, să umplu asta cu aia, să le produc, prin adaosuri, un gust deosebit și să-mi imaginez, în timp ce gătesc, oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în domul din Naumburg“. Poate că mi-ar fi fost de ajutor și grupul de terapie care se formase în jurul „Tulburărilor de comportament în perioada pubertății“, care se răspândiseră în lagăr. Dar foamea m-a mânat la un curs de bucătari. Ispita se regăsea pe un anunț prins pe Scândura Neagră ce-și avea locul în fața clădirii cazarmei în care funcționa administrația lagărului. O față, desenată naiv, de omuleț cu bonetă de bucătar făcea și ea reclamă pe țidula cu anunțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
foamea m-a mânat la un curs de bucătari. Ispita se regăsea pe un anunț prins pe Scândura Neagră ce-și avea locul în fața clădirii cazarmei în care funcționa administrația lagărului. O față, desenată naiv, de omuleț cu bonetă de bucătar făcea și ea reclamă pe țidula cu anunțul. În fostul punct veterinar al regimentului de cavalerie, cel mai aberant dintre cursuri avea să ne solicite câte două ore pe zi. Trebuia să-ți aduci hârtie de scris. Ce bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cerea respect într-o manieră total nesoldățească. Sprâncenele lui erau atât de lungi, că le-ai fi putut pieptăna. De la bun început ne-a pus în temă în legătură cu cariera lui. De la București, prin Sofia și Budapesta, ajunsese până la Viena, ca bucătar-șef foarte apreciat. În treacăt, erau pomenite numele unor hoteluri de lux din alte orașe. În Zagreb sau Szeged susținea că a fost bucătarul personal al unui conte croat sau ungur. Până și hotelul vienez Sacher a fost pomenit drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pus în temă în legătură cu cariera lui. De la București, prin Sofia și Budapesta, ajunsese până la Viena, ca bucătar-șef foarte apreciat. În treacăt, erau pomenite numele unor hoteluri de lux din alte orașe. În Zagreb sau Szeged susținea că a fost bucătarul personal al unui conte croat sau ungur. Până și hotelul vienez Sacher a fost pomenit drept carte de vizită a carierei sale în arta culinară. În schimb, nu sunt sigur dacă a gătit în vagonul-restaurant al legendarului Orient Express pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
călători iluștri și a devenit astfel martorul unor intrigi subtil țesute și al unor crime complicate, care chiar și pentru detectivi confirmați literar puteau fi rezolvate numai cu un fler ieșit din comun. În orice caz, maestrul nostru a fost bucătar-șef exclusiv în sud-estul Europei, așadar în acea zonă etnică în care nu numai bucătăriile se deosebesc una de alta atât de net, dar, cu toate astea, se amestecă. Dacă te puteai încrede în aluziile lui, era de baștină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
baltice. Felul lăbărțat și împleticit de a vorbi al acelora, asemănător fiind dialectului de la noi, era ușor de imitat, mai cu seamă că la Conradinum fusesem coleg, chiar dacă pentru scurtă vreme, cu un băiat din Riga. Dar germana specială a bucătarului nostru șef, degradat, cum spunea el, „degradat la rangul de bucătar de campanie“, a cărui carieră militară se oprise la gradul de fruntaș, era străină urechii mele. El spunea „olecuță“ în loc de „nițel“. Verzei îi zicea „Kapuster“ și vorbea la fel de tărăgănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]