2,036 matches
-
stângă în camera de locuit cu rol și de bucătărie (în formă de „L”). Prin partea stângă se pătrunde sub plecătoare unde a fost amenajată o cămară. În casa cea mare a fost reconstituit un obicei de înmormântare tipic satelor bucovinene, cu patru personaje, respectiv decedatul și trei persoane aflate la priveghi. Casa este decorată ca pentru o înmormântare, cu oglindă acoperită, cu steag negru la ușă, toiag, cruce ș.a. Fierăria reprezintă un atelier în care fierarul prelucrează la cald fierul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
linguri, furculițe, cuțite) etc. Cu sprijinul financiar al Corpului Păcii și a voluntarilor americani din fundația AREAS (care au contribuit cu o sumă de 5.000 dolari) care și-au desfășurat activitatea în Suceava, a fost reconstituit în Muzeul Satului Bucovinean un atelier tipic de fierărie de la începutul secolului al XX-lea. Echipa de restauratori și muncitori din cadrul Muzeului Satului a confecționat o construcție monocelulară din bârne de brad, având ca anexă stativele pentru potcovit caii și boii de jug. Ea
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
uz casnic și gospodăresc, lucrate manual. Toate aceste unelte au fost folosite într-o fierărie din satul Gura Haitii, zona etnografică Dorna. Atelierul de fierărie a fost folosit și pentru confecționarea unor obiecte pentru celelalte construcții expuse în Muzeul Satului Bucovinean. Casa de locuit din localitatea Volovăț, zona etnografică Rădăuți, datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aproximativ anul 1860, ultimul său proprietar fiind Gheorghe Buliga. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2001, obiectivul fiind deschis
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două lucarne pe tabla din față. Oloinița este o construcție tradițională, folosită de țărani pentru obținerea „oloiului”, denumirea arhaică pentru uleiul nerafinat. Oloinița reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean provine din satul Volovăț, zona etnografică Rădăuți. Este o construcție monocelulară, cu pereții din bârne și acoperișul în două ape, cu învelitoare din draniță. În interior se găsește un atelier tradițional de obținere a oloiului din semințe de dovleac, nucă
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
de lemn cu acoperiș de draniță și răzlogi. Casa și anexele sunt amenajate în interior cu mobilier, obiecte de uz casnic și gospodăresc specifice zonei de proveniență. În casa cea mare a fost reconstituit un obicei de naștere tipic satelor bucovinene. În casă se află o femeie manechin care leagănă un manechin copil aflat într-un leagăn. Construcția cu rol de locuință datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ea are două camere și o tindă pe mijloc de unde
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
acestea. Pe lângă casa de locuit și hâj, în interiorul gospodăriei se află și un grajd pentru animale compartimentat cu spații pentru vite, oi, cai și păsări. Grajdul este acoperit cu învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat un celar din localitatea Moldovița, zona etnografică Câmpulung Moldovenesc. Celarul este o anexă gospodărească folosită pentru depozitarea alimentelor și a uneltelor de lucru, fiind cunoscut în zona Moldovița sub denumirea locală de „klichi”. El era amplasat de obicei
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
liant de mortar. Acoperișul este construit în patru ape, cu pante repezi, având învelitoare din draniță de brad, bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea. Pardoseala este din dușumele din scândură. Una dintre primele case achiziționate de Muzeul Satului Bucovinean este o casă de locuit din localitatea Ostra, zona etnografică Humor, care datează de la începutul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Gherasim Nastiuc. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 1976 și conservă un plan tradițional de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
expoziția „Mijloace de transport tradiționale”, aici fiind expuse căruțe, sănii și trăsuri, precum și o serie de obiecte din colecțiile muzeului, de la traistă, desagi, bărbânță, fedeleșuri, burdufuri și până la piese de harnașament tradiționale. Una dintre primele case achiziționate de Muzeul Satului Bucovinean este o casă de locuit din localitatea Câmpulung Moldovenesc, care datează din al doilea pătrar al secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Gavril Roată, de aceea casa este numită și Casa Roată. Ea a fost reconstruită în muzeu
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
al doilea sfert al secolului al XX-lea și este construită din stâlpi masivi de rășinoase, accesul persoanelor și cel cu căruța făcându-se separat. Are acoperișul în patru ape și învelitoare din draniță fixată „în solzi”. În Muzeul Satului Bucovinean se află o biserică de lemn și o clopotniță din Vama, incluse ambele pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015. Biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului” din Vama a fost construită în anul 1783 în satul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
și Dumitru Holtei cu banii lui M. Tâmpescu și Toader al Tomei. În anul 1960, biserica de lemn a fost tencuită. În anul 2001, Parohia Înălțarea Domnului din Vama de Jos a donat biserica de lemn și clopotnița Muzeului Satului Bucovinean din Suceava, unde a fost strămutată și reconstituită. Cu ocazia reconstituirii, i s-a înlăturat tencuiala. Biserica a fost dotată cu strane noi, replici realizate de meșterii restauratori ai instituției muzeale sucevene și au fost aduse câteva icoane vechi de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
acces pentru căruță și o portiță pentru accesul persoanelor. Casa de locuit din Holohoșca, comuna Sadova, aparține zonei etnografice Câmpulung Moldovenesc și reprezintă un tip de locuință specifică țăranilor din zona înaltă a Bucovinei. Casa reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean este împărțită în cameră și tindă. La rândul ei, tinda este împărțită în două pentru a face loc cămării și foișorului. Foișorul avea rolul de a proteja de intemperii intrarea în locuință. Accesul în foișor este decorat prin cioplire cu
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
utilizată ca depozit pentru obiecte de uz casnic și gospodăresc, motiv pentru care nu are ferestre. Este realizată din cununi de bârne de rășinoase, cioplite la patru fețe și îmbinate la colțuri în „coadă de rândunică”. În incinta Muzeului Satului Bucovinean a fost reconstituită o casă de locuit din localitatea Pârteștii de Jos, zona etnografică Humor. Construcția datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ultimul proprietar fiind Șveica Filip. Casa are o planimetrie de tipul cameră-tindă-cameră, cu două
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
albă, maro sau neagră. În urma baterii, stofa scădea în lungime și lățime. Meseriașii specializați (cunoscuți sub numele de sumănari) se ocupau cu coaserea stofei rezultate în urma baterii pănurei la piuă și împodobeau sumanele cu modele ornamentale din șiret. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat o piuă de sumane monument istoric din localitatea Satu Mare, zona etnografică Rădăuți. Piua este un atelier gospodăresc unde se bate pănura pentru a se obține sumanul. Astfel de ateliere erau destul de rare, în Bucovina fiind cunoscute cele din
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
în Bucovina fiind cunoscute cele din Benia, Bilca (secolul al XIX-lea), Câmpulung Moldovenesc, Fundu Moldovei, Satu Mare (1900) și Vama (Piua lui Ilișoi, 1902). Cele din Bilca, Satu Mare și Vama sunt clasificate ca monumente istorice. Construcția achiziționată de Muzeul Satului Bucovinean datează din anul 1900 și ilustrează arhitectura specifică populației din zona de podiș a Bucovinei. Piua este o construcție monocelulară de mici dimensiuni pentru baterea sumanelor. Această piuă era în funcțiune înc în anul 1985. Piua de sumane din Satu Mare
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
dimensiuni pentru baterea sumanelor. Această piuă era în funcțiune înc în anul 1985. Piua de sumane din Satu Mare a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-m-B-05637. În perimetrul Muzeului Satului Bucovinean se află un și coșer (întâlnit în alte regiuni ale României sub denumirile de porumbar sau leasă) din satul Sfântu Ilie, comuna Șcheia (aflată în apropiere de municipiul Suceava). Coșerul este acoperit cu draniță de brad pentru a proteja de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
unele gospodării din satele din România se mai folosesc și astăzi astfel de depozite din nuiele. În anumite zone, coșerele sunt confecționate din scânduri. Gospodăria tradițională din satul Moldovița, zona etnografică Câmpulung, este o gospodărie cu ocol întărit specifică huțulilor bucovineni. Ansamblul care a fost reconstruit în incinta muzeului cuprinde șase obiective: casă, grajd cu cămară de mână, bucătărie de vară, cămară, poartă și gard. Acestea sunt dispuse unul în continuarea celuilalt, formând o curte închisă cu patru laturi. Casa de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
coadă de rândunică”. Atât pe exterior, cât și la interior, pereții sunt lutuiți și văruiți. Acoperișul din draniță este realizat în patru ape. Casa de locuit din satul Iacobeni (zona etnografică Dorna) ce a fost reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este alcătuită din cameră și tindă, cu gang de scândură la fațada principală și pe lateralul din partea dreaptă. Ca elemente decorative, stâlpii ce mărginesc portița de acces în gang au cioplit motivul „capul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
casete cu pământul în care s-au transformat osemintele celor doi martiri au fost aduse în Bucovina, pentru a fi înmormântate în pământul din regiunea de unde proveneau cei doi. După ceremonia religioasă, una din cele două casete conținând țărâna martirilor bucovineni a fost îngropată sub un bloc de piatră din imediata apropiere a bisericii de lemn. Pe blocul de piatră sculptorul Cezar Popescu a fixat o placă de marmură cu următoarea inscripție: "„În memoria martirilor Bucovinei, Dumitru Cătană și Gherasim Nicoară
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
casă parohială din cărămidă și piatră, peste drum de biserică. În această casă au locuit timp de 200 ani preoții ce au slujit la Pătrăuți. Între anii 1896-1919 a locuit în această casă parohială preotul Constantin Morariu, om de cultură bucovinean. În perioada studenției, Constantin Morariu fusese secretar al Societății Academice „Arboroasa“, care grupa pe majoritatea studenților români de la Universitatea din Cernăuți și era condusă de compozitorul Ciprian Porumbescu. Parchetul din Cernăuți a dizolvat această societate la 15 noiembrie 1877, iar
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
și cu efortul financiar al preotului paroh Gabriel Herea, s-a început restaurarea acestei case, fiind reconstituită atmosfera de secol XIX. În vara anului 2007 s-a deschis aici un muzeu, ce își dorește să reconstituie crâmpeie din viața preotului bucovinean din secolul al XIX-lea. Casa adăpostește o bogată colecție etnografico-religioasă, fiind reconstituit interiorul casei parohiale din secolele XVIII - XIX. Sunt expuse fotografii realizate de Leca Morariu la Pătrăuți, în anul 1919, precum și scrisori primite de preotul Constantin Morariu de la
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Culturale”", Uniunea Scriitorilor din R. Moldova — "Diplomă de onoare", Societatea Română de Radiodifuziune — "Premiul cultural „Gh. Bulic”", S.L.A Uzdin (Iugoslavia) - pentru contribuția la promovarea și afirmarea valorilor românești — Premiul pentru eseu, vol. "Elitism și Postmodernism", acordat de "Societatea Scriitorilor Bucovineni", mai, Suceava; Salonul de Carte (Iași, octombrie, 1999); SNC — Chișinău, septembrie 2000 — Diplomă specială (Casa de editură "Sedona"), 19 iulie 2000 — diplomă - Reuniunea scriitorilor Români din Cernăuți, 2-3 septembrie Premiul pentru eseistică, Fundația Culturală a Bucovinei Distincție — "Zilele culturale „Liviu
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
culturale „Liviu Rebreanu”", Casa de Cultură Aiud 1999 — diplomă de merit — C.P.E., „Libertatea” — Panciova, 23 iulie 1997 — "Liviu Rebreanu —Utopia Erotică", premiul pentru eseu la Salonul Național de carte, 13-15 octombrie, Iași 1996 — premiul de Istorie literară din partea Societății Scriitorilor Bucovineni pentru volumul "Poeți din Bucovina" - membru al "Uniunii Scriitorilor" din R. Moldova 1995 — premiul de critică literară „Mihai Eminescu” pentru volumul " Scriitorul și umbra", Inspectoratul pentru cultură al jud. Suceava — Premiul pentru Istorie și critică literară, oferit de "Fundația Culturală
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
(născută Mizzi Schachter la 14 ianuarie 1917, Rădăuți, Austro-Ungaria - 12 septembrie 2014, Israel) este cântăreață de operă și profesoară de canto israeliană, originară din România. , provenind dintr-o familie de evrei bucovineni, Iankel Schachter și Hencze (Henie) Gartner, se naște la Rădăuți la 14 ianuarie 1917, ea fiind al zecelea și ultimul copil la părinți, și, singura fată. Nu a avut norocul să-și cunoască tatăl, acesta murise chiar în anul când
Mizzi Locker () [Corola-website/Science/310783_a_312112]
-
periodice din România ("Der Nerv" din Cernăuți, "Das Ziel" din Brașov etc.). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ajutat de Ion Pillat, Eugen Lovinescu și Oscar Walter Cisek pentru a nu fi expulzat din România ca evreu bucovinean. Din 1940, după desființarea ziarului "Czernowitzer Morgenblatt", a lucrat în București ca profesor de limbi străine. După 1944, a lucrat la Radio și în presa scrisă, de limbă germană; a scris poezie, a publicat câteva volume. S-a făcut remarcat
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
ale cărții sfinte a evreilor, Tora și a intervenit pentru evitarea actelor de vandalism împotriva marilor sinagogi din Cernăuți). Dupa introducerea legilor antisemite promovate de Guvernul Goga-Cuza în iarna anului 1938/1939, șef-rabinul Mark a condus o delegație a evreilor bucovineni la București, încercând, fără succes, să obțină anularea măsurilor represive luate împotriva minorității din care făcea parte. Bucovina a continuat să se afle sub puternica influență a culturii germane-austriece chiar și după unirea acestei provincii cu România. Capitala provinciei, Cernăuți
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]