4,074 matches
-
și unu de ani, amantissime. În baie intrase vecinul Gafton, se auzea tusea și fornăiala lui Marcel Gafton. „Sub apăsarea formidabilă a imenselor hoarde nomade... trebuie să intri între romani pentru a-ți afla siguranța și chiar hrana... să recunoaștem bunăvoința și chiar înțelepciunea împăraților care primiră pe acești nomazi... ceea ce istoricii numesc infiltrarea barbarilor.“ Asta să le recite Barbarilor? „Fruges, non viri“, așa spusese fratele Gerbert, dulcissimul. „Bunurile pământului, da, oamenii însă nu“... asemenea aforism îi va interesa pe Tirbușon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu care profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov se prezentase într-o dimineață la cabinetul doctorului Marga, încercând să explice de ce fusese dat afară din învățământ și ce implicații avusese procesul căruia fusese silit să-i facă față, animaseră compasiunea și bunăvoința doctorului, gata să ajute ostracizatul să iasă din încurcătură, adică să se mute din provincie la București, să-și găsească o slujbă și o cameră de locuit, mai curând decât să investigheze și să amplifice confesiunile sau să sugereze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avea de ce să-i fie frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi. Simpatic, totuși, și Venera deschisese, în sfârșit, larg, ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii, nu abuza. Venea doar marțea și joia. Rămânea cât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
frică, mușcă. Dacă simt că ești slab, sar la tine. Îți sparg ușile, ferestrele, casa, îți dau foc. Îți trimit, noaptea, cadavre arzând, să te viziteze... Excepții? Care sunt excepțiile? Amicii dumitale? Doctorul filantrop? Menajeră, spălătoreasă, șofer... pacienții fericiți de bunăvoința zeului! Psihoterapie, ergoterapie, ergonomie, cum naiba s-o fi numind... sau Bebelușul Gafton, hipnotizat de marile idealuri? Ziarist, auzi, ziarist, în locul ăsta și în timpurile astea! Și-a schimbat numele în Gafton, numele nevestei? Să arate ce, ce? Că gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bush II și a Partidului Republican, coborâm treptele până la Honda albă și ne prezentăm fiicei lui Stanley. E o femeie înaltă, pistruiată, cu brațe cărnoase și o strângere de mână care-ți zdrobește oasele. Dă pe-afară de siguranță, umor și bunăvoință. Poate puțin prea mult chiar, dar la ce te poți aștepta din partea unei învățătoare? Are o voce puternică și cam răgușită, dar îmi place că pare mereu gata să râdă, pare că nu se teme de mărimea personalității ei. Hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de ușoară... jenă financiară. Așa că mă întrebam dacă nu puteți cumva, pentru o scurtă perioadă... — Vă rugăm din suflet... intervine Suze. — Vă rugăm din suflet... să aveți amabilitatea de a‑mi extinde creditul încă puțin, pe... termen scurt... — Să aveți bunăvoința, sare Suze. — Să aveți bunăvoința... pe termen... scurt. Evident, urmând a fi plătit imediat ce este fezabil și omenește posibil. Mă opresc și‑mi trag sufletul. — Ați terminat? întreabă John Gavin, încrucișându‑și brațele. — Îmm... da. Mă uit la Suze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă întrebam dacă nu puteți cumva, pentru o scurtă perioadă... — Vă rugăm din suflet... intervine Suze. — Vă rugăm din suflet... să aveți amabilitatea de a‑mi extinde creditul încă puțin, pe... termen scurt... — Să aveți bunăvoința, sare Suze. — Să aveți bunăvoința... pe termen... scurt. Evident, urmând a fi plătit imediat ce este fezabil și omenește posibil. Mă opresc și‑mi trag sufletul. — Ați terminat? întreabă John Gavin, încrucișându‑și brațele. — Îmm... da. Mă uit la Suze pentru confirmare. Da, am terminat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la cale o rebeliune în urma căreia l-a luat ostatic pe Chiang și l-a adus comuniștilor. Biroul politic comunist a vrut să-l omoare, însă Mao a propus o negociere. Este o bună ocazie să le arătăm maselor că bunăvoința noastră este mai presus de orice ranchiună personală, zice Mao, urmărind să facă din Partidul Comunist forța politică acceptată ca fiind importantă în China. În schimbul vieții sale, Chiang consimte să se opună Japoniei și să se alieze cu comuniștii. Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Îi este mai antipatic? Din spiritul de contradicție pe care Christei, de mică, i l-au detectat părinții? Sau pentru că Îi amintește de patronul șchiop al cofetăriei de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prea mult dacă spui că Îi făceam curte, eram foarte timid, plin de complexe - și cred că Îmi ghicise sentimentele. Acum sunt convins că ea nu se uita la mine decât ca la un prieten, eram doi studioși, amândoi. În spatele bunăvoinței ei de ființă bine-crescută, nu știu de fapt ce era, dar eu, săracul de mine, mi-am făcut multă vreme iluzii... Un zâmbet stânjenit, sarcastic, ți-a Încremenit În colțul buzelor. Și acești unchi stupizi, și acest văr, elev lamentabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care uita de tot restul lumii, zile în care o chema lângă el ca să-i vorbească însuflețit despre ceea ce tocmai citise sau despre proiectele lui, zile rare în care întreaga lui ființă se învăluia într-o aură de seninătate și bunăvoință. Pentru câteva zile, Alecu îi arăta un alt chip. Era un înger, un poet, un bărbat pe care nu l-ar fi schimbat cu nimeni altcineva. Dacă ar fi rămas așa, nimic, nimic nu i-ar mai fi despărțit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-mă, se bucură de adorația multor bărbați. Numele ei este Alexandra-Marioritza Comnena. ― A, da?... Deci așa!... Ei bine, în cazul acesta, chiar am auzit de ea. Dacă am reținut bine, la fel se numea și amabila doamnă care a avut bunăvoința să ne trimită medicul ei personal, pe monsieur Guibert. Știți, soțul meu a avut... ― O mică problemă dureroasă, interveni Ledoulx, venind spre ei. Schimbă o privire cu pictorul peste capul Toinettei. Din păcate, draga mea, nu mai pot rămâne. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a gândit ea supărată. Poate că în alte familii „amestecate“, cum le spun americanii, toată lumea trăiește fericită până la adânci bătrâneți, se fac prăjiturele la grămadă, iar copiii râd în hohote, în vreme ce fosta soție se uită la ei și zâmbește cu bunăvoință. Pe naiba! a exclamat cu voce tare Fiona, zâmbindu-i Jessicăi care se juca pe podea cu un mini-pian. E doar o aparență, s-a consolat femeia. Când închid ușa, toți se ceartă între ei și stau bosumflați. Exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a venit o idee, așa că și-a vărsat gura de vin în pahar ca să se exprime. Poate că acum ai putea tu să fii junghiul din coasta ei, nu? Asta ar fi cea mai delicioasă ironie. Julia a zâmbit cu bunăvoință. —Asta așa e și crede-mă că și mie mi-a trecut prin minte posibilitatea asta. Mi-ar fi foarte ușor să-l tentez pe James și să-l mai aduc, din când în când, prin patul meu. Să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe mine m-a scos la masă În oraș. A fost exact ce Îmi trebuia. — Eu sunt Sam, m-am recomandat. Sam Jones. — Janice King. Ne-am zâmbit reciproc. În curând, gura mea avea să crape de atâta veselie și bunăvoință. — Ți-am mai auzit numele, am zis, arătând spre băiețelul de pe scaun, care-și bălăngănea picioarele din toate puterile. El trebuie să fie al lui Derek, nu? Îi seamănă foarte mult. — Devon Îl cheamă. Da, e a lui Derek. Seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să răspundă acestui val de bunăvoință. Nizam Îl oprește s-o facă printr-un gest: — Să nu crezi că Încerc să te măgulesc. Sunt Îndeajuns de puternic ca să nu trebuiască să cânt alte laude decât Creatorului. Dar, vezi tu, khwaje Omar, oricât de Întins ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca și un reproș. După aceea, când m-am săltat din fotoliu cu o stângăcie desăvârșită, pierzându-mi cumpătul și regăsingu-l, căutând să-mi recapăt echilibrul, dar și o anumită demnitate, ea rămase nemișcată, cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă smulse din visare. — Scuzați-mă că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le azvârli furios În fundul unui dulap cu scule. M-am păzit cât am putut să repet, dar acea unică plimbare mi-a adus, probabil pentru toată viața, un statornic calificativ de extravaganță. În Anglia, excentricii au fost Întotdeauna priviți cu bunăvoință, ba chiar cu admirație, cu condiția să aibă scuza bogăției. America acelor ani consimțea cu greu la asemenea abateri, acolo schimbarea de secol se făcea cu o ipocrită circumspecție. Poate că nu la New York sau la San Francisco, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Persia, pierdută Într-o lume ostilă, azvârlită, secol după secol, Într-o decădere fără sfârșit. Prietenii lui Fazel se țineau la distanță de aceste manifestări, Djamaledin Îi Învățase să nu se Încreadă În roze-khwan. Nu le ascultau decât cu o bunăvoință Îngrijorată. Am fost frapat de o reflecție rece a lui Șirin, Într-una din scrisorile ei: „Persia e bolnavă, scria ea. La căpătâiul ei există câțiva medici, moderni, tradiționali, fiecare Își propune leacurile, viitorul Îi aparține celui care va obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când vă veți găsi omul, aș putea să-i stau În preajmă, să-i dau sfaturi și să-i fac unele servicii, dar el este cel de la care va trebui să se ceară competență și trudă. Eu sunt plin de bunăvoință, dar sunt ignorant și leneș. Renunțând să mai insiste, Fazel preferă să-mi răspundă pe același ton: — E-adevărat, pot să depun mărturie. Și, pe deasupra, ai alte metehne, Încă și mai mari. Îmi ești prieten, o știe toată lumea, adversarii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Lesage, nu e vorba numai de protocol. Este vorba de principii. Înainte de a accepta acest post, m-am informat Îndelung asupra zecilor de experți străini veniți, Înainte de mine, În această țară. Unii nu erau lipsiți nici de competență, nici de bunăvoință. Dar au eșuat cu toții. Știți de ce? Pentru că au căzut În capcana În care sunt Îndemnat să cad eu astăzi. Am fost numit trezorier general al Persiei de către Parlamentul Persiei, este, deci, normal ca eu să-mi semnalez sosirea șahului, regentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cei din cauza cărora telefonul făcea de două ori clic după convorbire. Pe de altă parte, tata nu pomenea niciodată nimic de signora Maria, nici de Francesco și Paolo sau de transporturile de mobilă și plimbările noastre. Mama lăuda înțelegerea și bunăvoința autorităților de la noi de acasă, care o primiseră cu o politețe ireproșabilă, dându-și seama în ce situație ne aflam. Nu era cazul să ne grăbim, trebuia să clarificăm totul cum se cuvine. Și la tata în fabrică, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
moartea care se ridică acum de pe scaun este o Împărăteasă. N-ar trebui să se afle În această Încăpere subterană Înghețată, ca și cum ar fi Îngropată de vie, ci pe vârful celui mai Înalt munte prezidând destinele lumii, uitându-se cu bunăvoință la turma umană, văzând cum se mișcă ea și se agită În toate direcțiile fără să-și dea seama că toate vor duce la aceeași destinație, că un pas Înapoi o va apropia de moarte tot atât cât și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gândurile urlând la mine, asurzindu-mi urechile, ar fi trebuit să îl părăsești cu ani în urmă, ce se va întâmpla de acum înainte cu tine, vezi, dacă este construită pe o bază șubredă, casa se prăbușește, credeai că destulă bunăvoință și sentimentul culpabilității sunt de ajuns pentru a întemeia o familie, iar eu mă enervez de una singură, nu îmi spune tu mie ce să fac, tu nici măcar nu ai încercat, ce știi tu despre viața adevărată, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și simplu și a plecat cu rucsacul lui, ca și când ar fi un om liber, ca și când eu aș fi un sit arheologic de pe harta lui prăfuită, pe care îl poți lăsa oricând în urmă, o vale în ruină, pentru a cărei bunăvoință mi-a luat tot ceea ce îmi aparținuse, tot ceea ce crezusem că îmi aparține. Dacă aș ști unde se află, aș merge chiar acum după el, fără să stau pe gânduri, l-aș convinge, l-aș amenința, nu știu sigur ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]