14,936 matches
-
să ajungă departe de tot cu ochii ei mari, căprui, și cu istețimea ei. Seara, după ce (la cererea mea) și-a petrecut ziua arătându-mi străvechiul oraș arab Akko, Naomi, și-a prins cozile într-un coc dublu, ca o bunică, îmi amintesc că exact asta mi-a sugerat. „Cât de diferită de manechinul meu, cu perucile și meșele ei, și cu ceasurile petrecute la Kenneth’s. Ce schimbare ar mai fi în viața mea! Un om nou! - alături de această femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Îmi garantează că o să atrag maximum de atenție. Seamănă locul ăsta cu o sală pentru patinaj pe rotile? — Nu chiar, am spus. Cu pereții săi tapisați cu satin roz patinat, cu mobila lui Cedric Gibbons 1 moștenită de la una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul de primire al lui Lauren părea un budoar avangardist. De obicei este impecabil, dar, În noaptea aia, era presărat cu perechi strălucitoare Îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
creată de Oscar de la Renta. Gâtul subțire era Îmbrățișat de un masiv șirag din perle negre neobișnuit de mari. —Toți cei care sunt aici sunt cineva. O iubesc pe Phoebe, dar e dusă. Adică, chiar așa, copilul ei nu are bunici? Sau oamenii mai În vârstă nu pot fi văzuți aici pentru că nu poartă destule haine de la Balenciaga? Lauren avea dreptate. Când ea și ceilalți alți treisprezece nași au fost chemați la altar, era imposibil să nu observi că nici măcar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pasagerii au făcut ochii mari. Șoferul înghite nodul urcat în gît, scapă o înjurătură printre dinții încleștați, schimbă furios viteza și calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă. Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci înalți, stufoși, cei mai mulți dintre ei fiind stejari. Apoi, locul stejarilor e luat de sălcii mari, pletoase, cu cîte un stejar secular ici și colo. Brusc, desimea copacilor se termină, apar cîteva borne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se dezbrace. O parșivă evoluată între timp, care, acum, de cînd reluaseră legătura, îl umilea, în pat, de fiecare dată, pervertindu-l: "degeaba ai atîtea diplome, că tot prost ești! O, ești tîmpit; vrei să mă umflu?! Așa făcea bunica, la țară..." Se jura mereu că n-o mai cheamă la el, dar avea nevoie; trebuia s-o întîlnească, să iasă împreună, căci alt element sănătos, clasă muncitoare, nu găsise. Și nici nu avea timp să caute. Apoi, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și o apropie, sărutînd-o în creștet: Vreau ca mîine seară să fii superbă, să întreci orice bogăție cu care s-ar prezenta cineva, să fii bijuteria și podoaba mea, ca-n istoria cu mama Gracchilor, pe care ne-o spunea bunica ta la ore surîde Săteanu, sărutînd-o din nou în creștet. E-he, bunica ta !... murmură el cu plăcere. Uite, se înviorează cred că azi se termină de desfundat șoselele și mîine dimineață trimit o mașină la Iași s-o aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să întreci orice bogăție cu care s-ar prezenta cineva, să fii bijuteria și podoaba mea, ca-n istoria cu mama Gracchilor, pe care ne-o spunea bunica ta la ore surîde Săteanu, sărutînd-o din nou în creștet. E-he, bunica ta !... murmură el cu plăcere. Uite, se înviorează cred că azi se termină de desfundat șoselele și mîine dimineață trimit o mașină la Iași s-o aducă și pe bunica. Și-un coșuleț de lux pentru cățelușă rîde Doina. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ore surîde Săteanu, sărutînd-o din nou în creștet. E-he, bunica ta !... murmură el cu plăcere. Uite, se înviorează cred că azi se termină de desfundat șoselele și mîine dimineață trimit o mașină la Iași s-o aducă și pe bunica. Și-un coșuleț de lux pentru cățelușă rîde Doina. Ce vrei, ca fameia singură se întristează Săteanu, punîndu-și mîncarea în farfurie, că menajerei i-a dat drumul să se ducă dimineață la o soră a ei, într-un sat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dimineață la o soră a ei, într-un sat din apropiere. Scoate din dulap o sticlă cu coniac și bea un pahar, apoi se așază înapoi la masă. Ehhh! oftează el, parcă să împrăștie tăria coniacului. Ce profesoară grozavă era bunica ta!... E-adevărat că din cauza ta a fost dată afară? întreabă Doina, fără să-și dea seama de gafă, dar imediat ridică privirea spre tatăl ei și strînge din umeri speriată, mușcîndu-și buza de jos. Iartă-mă! Am auzit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai fac vreun rău bunicii tale, dimpotrivă! Te rog să mă crezi! adaugă cu glas domol, înfiorat de acel mai, care ar fi putut să-l trădeze. Te cred, tata, sigur că te cred rîde ușor fata. Mai ales că bunica a fost o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decît... frumoasa mea mamă. Săteanu a încremenit. Apoi, peste numai o clipă, palma lui lovește cu zgomot obrazul fetei. Tata! tresare Doina stupefiată. Altădată, spune Săteanu calm, vrînd să o dreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știm amîndoi cum am crescut eu. Vremurile, Doina. Mama ta avea mult de muncă... Lasă tata, n-o mai scuza. N-am să mai vorbesc așa despre ea, dar nici frumos n-am să pot, cum îmi vorbești tu de bunica Săteanu. Bunica Săteanu... clătină din cap cu tristețe tatăl, ocolind privirea fetei. Ea, dacă mai trăia, ar fi stat cu noi, desigur, nu-i așa? întrebă Doina cu vocea devenită senină, de copil. Ce vrei să spui?! se miră tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum am crescut eu. Vremurile, Doina. Mama ta avea mult de muncă... Lasă tata, n-o mai scuza. N-am să mai vorbesc așa despre ea, dar nici frumos n-am să pot, cum îmi vorbești tu de bunica Săteanu. Bunica Săteanu... clătină din cap cu tristețe tatăl, ocolind privirea fetei. Ea, dacă mai trăia, ar fi stat cu noi, desigur, nu-i așa? întrebă Doina cu vocea devenită senină, de copil. Ce vrei să spui?! se miră tatăl ei. Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bunica Săteanu... clătină din cap cu tristețe tatăl, ocolind privirea fetei. Ea, dacă mai trăia, ar fi stat cu noi, desigur, nu-i așa? întrebă Doina cu vocea devenită senină, de copil. Ce vrei să spui?! se miră tatăl ei. Bunica Bujoreanu a preferat să crească un cățel, tata. De ce? Doina, sînt anumite lucruri pe care copiii... Am nouăsprezece ani, tata! Pentru mine ești tot copil! Dacă nu-i adevărat că tu ai denunțat-o pe bunica, atunci am dreptate eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se miră tatăl ei. Bunica Bujoreanu a preferat să crească un cățel, tata. De ce? Doina, sînt anumite lucruri pe care copiii... Am nouăsprezece ani, tata! Pentru mine ești tot copil! Dacă nu-i adevărat că tu ai denunțat-o pe bunica, atunci am dreptate eu! Tu?! Ce-anume? V-ați temut unul de celălalt, asta-i! Se mai vede încă în comportarea voastră cînd vă întîlniți. Sînt lucruri pe care un ochi atent le poate descoperi. Bunica n-a stat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai denunțat-o pe bunica, atunci am dreptate eu! Tu?! Ce-anume? V-ați temut unul de celălalt, asta-i! Se mai vede încă în comportarea voastră cînd vă întîlniți. Sînt lucruri pe care un ochi atent le poate descoperi. Bunica n-a stat niciodată mai mult de două zile la noi, deși, singură, fără serviciu, n-avea nimic de făcut, iar tu te chinuiai cu mine... Nu-nțeleg ce vrei... Cred că v-ați iubit foarte mult, dar apucaseși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și să-și muște puternic arătătorul, așa cum făcea în copilărie, cînd voia să-și înăbușe plînsul. Hm! surîde Săteanu, hotărît să sfîrșească decent discuția adevărul, Doinița, spune el vrînd să pară preocupat de carne este că mi-a fost dragă bunica ta, de ce-aș minți?, știi doar că era o femeie frumoasă, dar, probabil, ea crede că eu am dat declarația aceea... Apoi, treptat, relațiile între noi s-au răcit, ba chiar s-au înăsprit cînd a vrut să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă ia?! tresare fata. Cînd asta? Acum vreo nouă ani, ai prins și tu o bucățică de ceartă, tocmai veneai de la școală... Bunicul tău fusese reabilitat, ea primise o pensie frumoasă, pretindea că te poate educa mai bine... E drept, bunica ta se gîndea că eu sînt foarte ocupat... ...că n-ai o cultură vastă ca ea... rîde fata. Zău! se dezlănțuie Doina într-o cascadă de rîs ce mult te-am iubit atunci! Îmi amintesc de ceartă; ascultam și plîngeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copilul la leagăn. Ideea Mariei, bizară e drept, le-a venit în ajutor. Legal, Doina era copilul unei studente. "Îl las la orfelinat a spus Maria pînă termin facultatea." O durea uneori, cînd, mergînd să o vadă pe Doina, ca bunică; privea copiii din sala în care intra și avea impresia că-s niște pui de găină plouați, părăsiți de cloșcă, dar, revenind cu gîndul la necazurile ei, se bucura, totuși, că statul are grijă. De ce oftezi? întreabă vecina. Pe nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cap Maria Bujoreanu, cu ochii țintă spre copilul din brațele studentei. Pe una, doica..., pe-a doua, statul... Și noi, la fel cu Coca murmură bătrînul. Eu, în război, ea arată spre soție cu ceilalți doi mai mari, Coca, la bunici. Pe urmă, bunicii n-au mai dat-o, nici ea n-a vrut, că, de cîte ori venea pe la noi... Și tu acum! îi dă un ghiont bătrîna cu ochelari. Ce te-a apucat?! Erați amîndouă înțepate, îți semăna răbufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-ți faci și ție un calmant, zău! îl scutură Lazăr zdravăn. De ce? Să suport indiferent, tîmp, gîndul că Aura zace asfixiată undeva, în vreo mașină întroienită? Să uit că-i mama unui copil reușit, dar pe care-l cresc bunicii pentru că noi..., adică eu, mereu ocupat, ea, în compensație, la echipa de teatru... Unde-i, spune-mi și mie! Unde-i? Doctore, zău, nu mai plînge; liniștește-te, ce naiba! Mai bine mă lua Dracul pe mine! face el un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîndul că n-am fost dorită, că venirea mea pe lume... Și totuși tăticu' se înflăcărează ea atunci cînd a aflat, a luat-o în căsătorie pe mama fără să-i pese că-i fiica lui Bujoreanu, mi-a spus bunica odată... Într-un film italian parcă, un personaj spunea: Toate femeile sînt tîrfe, afară de mama". Crede-mă că simt același lucru despre tata, îl cred de-o castitate..., deși îmi dau seama că..., la fel de bine cum pot să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Tata era în închisoare... Eu, studentă... Am găsit o moașă. La miezul nopții, întinsă pe o masă de disecție, la facultate... I-am dat bani, mulți la vremea aceea, dar ea a vrut și medalionul de la gît, un cadou de la bunica; din tot setul mi-au rămas doar cerceii, îi iau cînd merg la teatru. A lucrat prost, fără igienă, medicamentele erau rare, scumpe..., două săptămîni am crezut că mor, doi ani n-am mai fost bună de nimic... De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stat ca un bolovan. După ce m-a digerat cu greu o viață, lumea aceasta mă cacă pe lumea cealaltă sub formă de hoit. De fapt, ceea ce a vibrat în adâncul minții mele a fost amintirea cuvintelor pe care le spunea bunica la necaz: „Mai bine m-ar fi făcut mama un mușuroi lângă gard”... Tot plimbându-mă într-o doară prin pădurea de bulumaci pictați, am dat deodată cu ochii, lângă gardul cimitirului, de o cruce simplă și neagră, de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
strălucire a pantofilor ciocați, mai târziu, și a rugat-o pe Marineasca, profesoară în pragul pensiei, îndrumătoarea cenaclului literar, să-i explice cuvântul labagiu, pe care băieții îl pronunțau mereu când se certau sau când se încăierau și pe care bunica ei nu fusese în stare să i-l descifreze. În clasă au răsunat chicoteli, și ce chicoteli!, privirile noastre (inclusiv ochii puțin strabici) au învelit-o ca firele de mătase pe bietul cocon, iar Marineasca i-a răspuns sever stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cincea, în vacanța de iarnă, s-a născut Matei; b) Matei era un bebeluș; c) când într-un apartament din Drumul Taberei apărea un bebeluș, apăreau și sute de treburi; d) cu treburile se ocupau, de obicei, mamele, tații și bunicile; e) tata era plecat pe șantiere, pe-o bunică nici n-o cunoșteam, cealaltă ne vizita o dată pe an, când aducea cremșnituri de la „Leonida“ și cruciulițe de alamă; f) cremșniturile erau gustoase, cruciulițele simpatice, iar treburile îmi reveneau mie, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]