KorAP: Find »[drukola/base=buzunar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...551 >

13,753 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ai?" "Treizeci și nouă..." "Mîine te prezinți la circa de care aparții să te ia în evidență; te notez și aici, să știi." "Doamnă, să vedeți, să..." a încercat mama să-i mai strecoare încă un plic cu bani în buzunar. "Vrei să chem Procuratura? Mîine întreb la circa de cartier dacă te-ai prezentat. Ești liberă." Tata a vrut s-o bată: dăduse bani la policlinica cu plată, dăduse și un plic iar doctorița a înregistrat-o. N-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile nervoase ale femeii, tremurînd vizibil în ciuda efortului făcut de-a se stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți-l vînd. Actorul scoate din buzunarul de la piept portomoneul și trage din el o bancnotă de 50, așezînd-o pe masă, lîngă mîna femeii, care, surprinsă, ridică spre el doi ochi bulbucați, cu cearcăne imense. Cu banii ăștia, aici, acum, poți mînca pe săturate spune actorul, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dat să ducă salteaua lîngă perete. Cred că nu mai este surîde Ovidiu, cu privirea îndreptată spre Lazăr. Și chiar dacă este, un pol ceașca. Glumești, tovarășe! se înfurie fata. Două cești, doi poli și-ncă jumătate de pol, bani de buzunar arată Ovidiu cu privirea spre ceasul de la mîna lui Lazăr. Fratele meu omul spune Lazăr studentei, arătîndu-1 pe Ovidiu cu capul vrea încă un plasture, de-o să facă precum trenul și-o să semene, privit din față, cu "Ecoul" lui Munch

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
profesorul a ajuns în dreptul saltelei pe care el și studenta încearcă s-o așeze mai bine lîngă perete. Ce mai puteți spera de la viitor?, afară doar de un loc la Academie. Profesorul se oprește și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin, peste care plutește vag umbra durerii: Vrei chiar să mă scoți din minți? Da, dacă prin asta pot afla cine m-a turnat cu pocherul. E un cap de acuzare care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Muraru și este îndrumat spre clădirea anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vino singură, sau cu... cu cine vrei. Dar, te rog, vino! Dinspre ușa care dă în autoservire se aud voci. Cristina devine dintr-o dată sigură pe ea, face să dispară sub masă ceștile și ibricul, apoi se ridică, trăgîndu-și din buzunarul de la piept stiloul, pe care îl deschide, semn că tocmai scria ceva. Stai pe loc îi șoptește lui Mihai cînd trece pe lîngă el, cuprinzîndu-i obrazul în căușul palmei, într-un gest de tandrețe, urmat de o strîngere nervoasă, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
seamă că, de cum a apărut printre rafturi cu cutia sub braț, ochii severi ai Mariei Săteanu, aflată în magazin, l-au urmărit tot timpul. *** Imediat ce intră în garsonieră, Mihai lasă cutia cu vodcă jos, sub masa de lucru, scoate din buzunar revista și o aruncă pe masă, își dezbracă paltonul împreună cu haina de la costum, agățîndu-1 în cuier, căciula o așază într-un cui să se usuce, apoi, transpirat tot, se spală pe față și, cu prosopul în mîini, să se șteargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
l aruncă iarăși între ochi, Maria lasă paharul pe masă, pufnind scurt, un fel de surîs ironic, dublat de sentimentul ușurării, semn că jocul s-a isprăvit, pentru că și sticla e goală. Mihai se șterge încet, meticulos, bagă batista în buzunar și întinde mîna spre sticla goală, o ia cu două degete de gît, o bagă sub masă, iar cînd se ridică, ține în mîini cutia de carton. Rupe banda de hîrtie, care sigilează capacul și scoate pe rînd, cu calm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
orașul nostru a ieșit de-atîtea ori fruntaș? Că podgorii n-avem, lacuri cu pește nu, terenuri de vînătoare nu știu... Tot timpu-i pe teren, biata nevastă-sa!, păcat, că-i tare faină!... Frumoasă, elegantă îi dă mîna!, eu am în buzunar șase lei și cincisprezece bani distinsă, tot timpul cu un aer superior, cînd trece pe undeva, se face culoar... În ochii profesorului izbucnesc steluțe, aprinzîndu-i: Mai spune-mi, te rog! Vax, dom' profesor! face Lazăr un gest ferm, lovindu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înflăcărat de promisiune, Lazăr a făcut un semn spre stăpînul casei: Ăsta-i pocher cîntat, garnisit cu cîte o dungă de ceai sau ce-o fi băutura aia, că n-am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate de pahar! Stăpînul casei și-a chemat soția, a rugat-o să aducă un rînd mare, apoi a împins bancnotele înapoi, spre Lazăr. Dacă tot le-am scos, a săltat Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pachet nou! I-a fost adus pachetul: nou, cum se cumpără de la orice tutungerie. L-a desfăcut și, încet, tacticos, a dat carte după carte, să le controleze. La ora patru s-a ridicat de la masă cu opt mii în buzunar. Mîine, revanșa au stabilit ceilalți. Doamna a mai adus un rînd, dar el a respins paharul. Atunci, a surîs femeia poate vrei sticla cu totul, e pe jumătate. Mulțumesc! a încuviințat Lazăr, strecurînd sticla în buzunarul hainei. A doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu opt mii în buzunar. Mîine, revanșa au stabilit ceilalți. Doamna a mai adus un rînd, dar el a respins paharul. Atunci, a surîs femeia poate vrei sticla cu totul, e pe jumătate. Mulțumesc! a încuviințat Lazăr, strecurînd sticla în buzunarul hainei. A doua zi s-a trezit la zece. Și-a amintit de banii cîștigați și i s-a făcut teamă. A plecat de la cămin, aiurea, pe străzi, cu opt mii în buzunar. Se apropia Crăciunul, forfotă mare, înghesuială peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mulțumesc! a încuviințat Lazăr, strecurînd sticla în buzunarul hainei. A doua zi s-a trezit la zece. Și-a amintit de banii cîștigați și i s-a făcut teamă. A plecat de la cămin, aiurea, pe străzi, cu opt mii în buzunar. Se apropia Crăciunul, forfotă mare, înghesuială peste tot. "Poate mă buzunărește vreunul și scap", dar n-a fost așa. De trei mii cinci sute a scăpat urgent: un anticar îi dăduse adresa unuia care avea Istoria literaturii române de la origini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
furiș peste ea în dormitor, după ce i-ai îmbătat pe jucători cu două sticle pline, ba ai început-o și pe-a treia, din care i-ai dat și ei, iar ce-a rămas, ea ți-a pus-o în buzunar? Perfect adevărat, pot să jur! Mi-a dat jumătate de sticlă de whisky cu care m-am întors la cămin. Dar nu i-ai îmbătat pe ăia trei și nici nu te-ai culcat cu ea! De ce-ai mințit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu spatele rezemat de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze, care au terminat de încărcat mașinile și așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc să-și facă de lucru, scoțînd bumbacul din buzunar, cu care șterg porțiuni din carcasa emailată ori iau mătura și o împing de ici-colo, să adune vreo eventuală scamă sau bucată de hîrtie. "Cunosc psihologia gîndește Mihai. Mișcare continuă. Ștefănescu nu, dar adjuncții lui sînt experți în asta: să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
exclamă Lazăr și împinge grămada de sute. O clipă, profesorul nu înțelege, dar sfîrșește prin a începe să numere și el pînă la cincizeci de sute. Pe sală, cu pasul tiptil, legănîndu-se puțin din cauza vinului, trece Ovidiu, ținînd strîns în buzunar fișicul cu bani. Ce-i, ce vrei? tresare Letiția cînd se simte prinsă de umăr. Vino să-ți dau banii șoptește Ovidiu. Dă-mi-i aici. Hai, vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fost asistent, ori, simțind..., ți le-o fi lăsat el să-i ajuți familia. Iar dacă n-ai făcut-o la timp, ora senectuții apropiindu-se, vrei acum..., dar nu mai ai cu ce, tăticu' rîde Lazăr, băgînd plicul în buzunar. Oricum, o parte din banii aceștia vor ajunge tot la Doina, că-i voi da doamnei Săteanu, s-o asiste pe nevastă-mea la naștere. Vorbești serios? Doar nu-s nebun s-o las pe nevastă-mea să nască fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Teofănescu ridicîndu-se de pe scaun -, dar... pe altă dată conchide, făcînd un gest intim, parșiv între bărbați. Lazăr sare de pe scaun ca ars, întinde brațul lateral să lovească, dar rămîne așa, arătînd cu degetul grămada de haine, apoi, înfuriat, trage din buzunar plicul cu bani și-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie pe Radu, arătîndu-i spre ceas că-i ora șase, apoi pleacă în fugă spre grupul sanitar. Blochează ușa de la intrare cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că ce cadou de Crăciun să-mi facă, eu că-mi doresc Istoria... lui Călinescu, o are unul, dar vrea atît și ea a adus banii. De-aici și fericirea cu care m-am întors la cămin, cu sticla în buzunar, dar mi-a fost rușine să spun c-am luat bani de la o femeie frumoasă, că asta-i ceva murdar și atunci, știind că mulți mă cunosc de pocherist, am inventat povestea cu ăia trei pe care i-am îmbătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de găină, apoi m-a pus să-i repet totul, poate o scrîntesc, c-așa-s ăștia, te pun să scrii de șapte ori și te freacă pentru orice nepotrivire, dar și-a găsit mincinosul... Profesorul a scos batista din buzunar și-și șterge fruntea udă. Ăla era informat, nu glumă... bîiguie el, coborînd batista în jurul gîtului. Lazăr tace un timp, făcînd pasiențe. V-am spus ca să fim chit. Uitați c-am jucat pocher noaptea asta, că și eu am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și realizeze în tihnă visul matrimonial și, pentru asta, nimic mai bun decît o astfel de ruptură. "Dar nu rănindu-i sufletul prin comportarea mea de porc" gîndește Mihai, oprindu-se lîngă telefonul public din Cartierul de Nord, căutînd prin buzunare o fisă cu care cere, mai întîi, de la 03, numărul magazinului central de autoservire apoi îl formează, solicitînd-o pe șefă. Da, Cristina Tomșa la telefon răspunde fata la solicitarea lui. Cine sînteți? întreabă ea puțin contrariată. Dacă vă spun cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Închipuie-ți. Mă învîrt pe aici de-o oră. Ghinion! Vin acasă, cu schiurile doctorului Radu, că nu meritam noi soarta unei destroieniri mai rapide, și găsesc bilet. Vin aici, toată Procuratura, c-a murit una. Stau cu mia în buzunar; fug toți ca de tămîie. Să n-ai cui da un plic! Zi și tu... Mihai își privește un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
agitat rău... Mihai schițează un zîmbet, atent la neliniștea prietenului. Doamna doctor Săteanu, soția mea este gravidă și... Și vrei să spui că-s de vină eu? se uită Maria impacientată către el. Doamna doctor, se agită Lazăr, căutîndu-se prin buzunar, să scoată mia de lei știu că ați terminat serviciul, dar întorceți-vă, asistați-o, știu că sînteți cea mai bună; am numai o mie de lei acum, dar... Domnule! își dă Maria capul pe spate, să-l poată privi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea, s-o sărute pe gură aici, în curtea spitalului, apoi s-o ia de braț și să pornească împreună către maternitate, s-o trimită în sala de nașteri, s-o asiste pe nevasta lui Lazăr. Ce mai are în buzunarul acela fratele meu omul? întreabă Maria, arătînd către locul unde Lazăr a strecurat plicul. Dă-mi, te rog, batista rămîne Maria cu mîna întinsă. Batista de suflat nasul. La propriu, că la figurat, voi bărbații știți să faceți rost, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
omul? întreabă Maria, arătînd către locul unde Lazăr a strecurat plicul. Dă-mi, te rog, batista rămîne Maria cu mîna întinsă. Batista de suflat nasul. La propriu, că la figurat, voi bărbații știți să faceți rost, nu le purtați în buzunare... adaugă și ia cu un gest sigur batista mototolită scoasă de Lazăr din buzunar, jenat de felul în care arată. Maria își desface haina de blană și începe să șteargă meticulos o pată de sînge de pe fustă. În cariera mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]