56,840 matches
-
la Heisenberg. Verdictul lui este univoc: particulele nu sînt decît formele locale de manifestare a unei forțe ubicuitare al cărei nume este cel de cîmp energetic. Universul se scaldă într-o baie de energie. Cînd efectuăm experimente, noi exercităm asupra cîmpului niște constrîngeri prin care îl silim să se manifeste. Dacă nu l-am constrînge, el nu s-ar manifesta. Iar modul în care se manifestă depinde de presiunea pe care noi o exercităm asupra lui. De aceea, cîmpul poate reacționa
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
exercităm asupra cîmpului niște constrîngeri prin care îl silim să se manifeste. Dacă nu l-am constrînge, el nu s-ar manifesta. Iar modul în care se manifestă depinde de presiunea pe care noi o exercităm asupra lui. De aceea, cîmpul poate reacționa fie punctual (și atunci vorbim de particule elementare), fie ondulatoriu (și atunci vorbim de unde). Ce este uimitor aici? Că avem de-a face cu un substrat unic al universului, numit în chip generic "cîmp". Cîmpul acesta e anterior
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
asupra lui. De aceea, cîmpul poate reacționa fie punctual (și atunci vorbim de particule elementare), fie ondulatoriu (și atunci vorbim de unde). Ce este uimitor aici? Că avem de-a face cu un substrat unic al universului, numit în chip generic "cîmp". Cîmpul acesta e anterior particulelor elementare, iar particulele iau naștere din cîmp în funcție de condițiile locale în care e pus. Să ne închipuim un duh ascuns care își schimbă forma în funcție de constrîngerile pe care le omul le exercită asupra lui. Dacă
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
lui. De aceea, cîmpul poate reacționa fie punctual (și atunci vorbim de particule elementare), fie ondulatoriu (și atunci vorbim de unde). Ce este uimitor aici? Că avem de-a face cu un substrat unic al universului, numit în chip generic "cîmp". Cîmpul acesta e anterior particulelor elementare, iar particulele iau naștere din cîmp în funcție de condițiile locale în care e pus. Să ne închipuim un duh ascuns care își schimbă forma în funcție de constrîngerile pe care le omul le exercită asupra lui. Dacă omul
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
de particule elementare), fie ondulatoriu (și atunci vorbim de unde). Ce este uimitor aici? Că avem de-a face cu un substrat unic al universului, numit în chip generic "cîmp". Cîmpul acesta e anterior particulelor elementare, iar particulele iau naștere din cîmp în funcție de condițiile locale în care e pus. Să ne închipuim un duh ascuns care își schimbă forma în funcție de constrîngerile pe care le omul le exercită asupra lui. Dacă omul face un anumit experiment, duhul apare într-un anumit fel, dacă
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
e ca un substrat care se manifestă în două moduri care se contrazic reciproc. O esență cu două aparențe care se exclud. Iar dacă aparența ondulatorie a fost descrisă de Schrödinger, aparența corpusculară a revenit lui Bohr și Heisenberg. Ipoteza cîmpului cu răspîndire universală are o consecință remarcabilă, și anume aceea că diviziunea materiei nu numai că nu poate fi făcută la infinit, că așadar există niște particule dincolo de care mărunțirea se oprește, dar mai ales că particulele cele mai mici
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
de predicție precisă. Viitorul este imprevizibil, iată votul de blam îndreptat împotriva pretenției de cunoaștere prospectivă. Nu știm exact cum se vor transforma particulele unele în altele. Apoi, ceea ce noi numim transformare este de fapt forma în care se manifestă cîmpul energetic în locul în care are loc pretinsa transformare. A spune că o particulă a trecut în alta e totuna cu a spune că un cîmp a apărut prima oară sub forma unei particule și apoi sub forma celei de-a
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
în altele. Apoi, ceea ce noi numim transformare este de fapt forma în care se manifestă cîmpul energetic în locul în care are loc pretinsa transformare. A spune că o particulă a trecut în alta e totuna cu a spune că un cîmp a apărut prima oară sub forma unei particule și apoi sub forma celei de-a doua. Totul stă atunci în încercarea de a obține o descriere matematică a cîmpului originar. Odată obținută, pe baza ei se va putea explica matematic
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
a trecut în alta e totuna cu a spune că un cîmp a apărut prima oară sub forma unei particule și apoi sub forma celei de-a doua. Totul stă atunci în încercarea de a obține o descriere matematică a cîmpului originar. Odată obținută, pe baza ei se va putea explica matematic cum din cîmp se pot individualiza particulele și undele. E ca și cum dintr-o ordine inițială se deduce strict matematic variațiile pe care acea ordine le poate suferi. Pentru Heisenberg
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
prima oară sub forma unei particule și apoi sub forma celei de-a doua. Totul stă atunci în încercarea de a obține o descriere matematică a cîmpului originar. Odată obținută, pe baza ei se va putea explica matematic cum din cîmp se pot individualiza particulele și undele. E ca și cum dintr-o ordine inițială se deduce strict matematic variațiile pe care acea ordine le poate suferi. Pentru Heisenberg, ordinea inițială trebuia să fie simplă și simetrică. Heisenberg nu putea concepe un univers
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
nivel de submotiv care uneori par a izvorî din stiluri diferite și care modifică brusc dispoziția. Asamblarea și parcurgerea lor într-un flux continuu reprezintă marea artă a interpretului care, prin jocuri agogice sau coloristice reliefează convingător un parcurs sau câmp tematic. În varianta propusă de S. Sandrin toate acestea au prins un contur limpede încă din la prima mișcare, Allegro, fiind rezultatul unei analize aprofundate a textului . Marile dezvoltări din interiorul temelor Finalului,un gigantic rondo-sonata, Allegretto-Presto sau a secțiunii
De Prim?var? ... by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/83131_a_84456]
-
Într-o altă sursă, apăreau - cu ironia accentuată prin aparența lor de denumiri de cod militar - formulele Acțiunea șopîrla ("spălatul toaletelor") și Acțiunea Cobra ("frecatul dușumelelor"). Metaforică e și una dintre desemnările ironice tradiționale ale infanteriștilor - iepuri sau iepurași de cîmp (cf. Moise 1982): "la infanterie sau Ťiepurași de câmpť" (p. 107) -, bazată desigur pe acțiunea comună, definitorie, a alergatului rapid. Alte metafore prezente și decodate în text sînt tabacheră ("cutia închizătorului", p. 27), elvețian ("așa le spuneam acelor soldați care
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
Cu atît mai vîrtos cu cît tendenționismul advers structurilor estetice pe care-l aveau în vedere în timpul războiului avea să fie urmat de un tendenționism cu mult mai virulent care a prejudiciat în chip monstruos nu doar esteticul ci întregul cîmp al culturii românești. Intuiția lor istorică n-a greșit... Și acum cîte ceva despre relațiile lui Blaga cu Steaua. Aprecierile lui Lucian Valea sună prea idilic: "Singuri steliștii, în frunte cu Baconsky, și, mai apoi cu Aurel Rău, primindu-l
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
cățără cele trei vrăjitoare, cele trei instanțe care fac jocul și stabilesc ritmul lui și legile lui. Sub privirile lor și ale noastre, din nimic, dintr-un covor strîns la mijloc într-o movilă și cîteva lumînări, Nekrosius face un cîmp fumegînd, un cîmp de luptă ca un sfîrșit de lume, ca un abis populat de duhuri, de diavoli, de moarte. Ideea supravegherii, a martorilor complici este prezentă în toate cele trei spectacole. Și în "Hamlet", și în "Othello", există permanent
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
vrăjitoare, cele trei instanțe care fac jocul și stabilesc ritmul lui și legile lui. Sub privirile lor și ale noastre, din nimic, dintr-un covor strîns la mijloc într-o movilă și cîteva lumînări, Nekrosius face un cîmp fumegînd, un cîmp de luptă ca un sfîrșit de lume, ca un abis populat de duhuri, de diavoli, de moarte. Ideea supravegherii, a martorilor complici este prezentă în toate cele trei spectacole. Și în "Hamlet", și în "Othello", există permanent un plan secund
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
reconstitui și a explica atitudinile și strategiile traducătorilor: pornind de la principiul, întemeiat religios, al literalității stricte, până la libertățile sancționate de uz și tradiție. Cititorul - cartea îi va interesa cu siguranță și pe teologi și pe filosofi - urmărește cu pasiune descrierea cîmpului semantic al actelor intelectuale, istoria lexicalizării în română a unor concepte religioase - conștiință (împreună știința, sfatul, cunoștința, gândul, cugetul etc.), aproapele (apropiatul, vecinul), pronia (mai înainte știința, mai-nainte gîndirea și grijuirea, providenția...) - oscilațiile care au condus, pentru sintagma neotestamentară
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
cuvinte ales meșteșugite. Cu alte cuvinte, nu există un Eliade liric, ci doar un erudit simulînd lirismul sub forma unor pagini încărcate cu metafore scoase pe bandă rulantă. E ca și cum ar folosi hîrtie creponată pentru a imita mirosul florilor de cîmp. În schimb, eseistul Eliade e fascinant. Agresiv, abrupt și mereu întors spre sine, are tonul drastic al misionarilor. Un elan formidabil de cruciat filozofic căruia exagerările i se potrivesc de minune, ca într-o afinitate grație căreia nemăsura sub semnul
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
grecească de azi diminutivele sînt folosite mai mult de bărbați. Limbile diferă foarte mult în măsura în care au sau nu datele structurale favorabile producerii de diminutive, dar și în modul de folosire și de evaluare a acestora. Sînt semnificative și domeniile și cîmpurile lexicale în care diminutivarea e mai puternică, într-o anumită limbă: zone tipic marcate sînt cele ale relațiilor de rudenie (bunică, verișoară), ale numelor de plante și animale, ale obiecte casnice, ale lexicului afectiv etc. Româna produce diminutive cu o
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
să faci efortul de a-l înțelege. Bourdieu are cutezanța rebelilor de aleasă plămadă beligerantă: nu-i pasă de cîtă antipatie adună în ochii adversarilor, și în plus mai are îndărătnicia de a nu-și schimba convingerile. Din păcate, teoreticianul cîmpurilor literare și al habitus-urilor artistice are două defecte capitale: e sincer pînă la transparență și are ambiția de a-și convinge semenii. Adică suferă exact de metehnele care pot duce de rîpă orice autor angajat într-o luptă culturală
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
iar cultura nu e decît un nume de camuflaj pentru pîrghiile sociale ce-i mișcă pe creatori. Și așa cum încrețirea scoarței terestre apare numai acolo unde plăcile tectonice se izbesc între ele, tot așa o operă apare la intersecția unor cîmpuri de forță. A o înțelege înseamnă a afla care sunt forțele din încrucișarea cărora a apărut, ceea ce e totuna cu a spune că, de vreme ce opera depinde de un context, ea poate fi redusă la el. În concluzie, nu există criterii
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
social, sera noastră culturală poate da liniștită ortul popii. Nimic nu ar mai putea fi spus în planul culturii fără a intra sub incidența servituții politice. Pentru Bourdieu, un scriitor e precum o particulă cuantică care se mișcă în niște cîmpuri de forțe care îi determină total traiectoria. Cariera unei astfel de particule scriitoricești nu depinde de calitățile ei - talent, erudiție, cărți publicate -, ci de poziția pe care reușește s-o ocupe în cîmpul literar al epocii: mai sus sau mai
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
particulă cuantică care se mișcă în niște cîmpuri de forțe care îi determină total traiectoria. Cariera unei astfel de particule scriitoricești nu depinde de calitățile ei - talent, erudiție, cărți publicate -, ci de poziția pe care reușește s-o ocupe în cîmpul literar al epocii: mai sus sau mai jos. Cu cît poziția e mai dominantă, cu atît prestigiul și cota culturală - care sunt valori magice cu un efect irațional asupra publicului - sunt mai mari. Dacă îi știi unui autor punctul de
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
cu atît prestigiul și cota culturală - care sunt valori magice cu un efect irațional asupra publicului - sunt mai mari. Dacă îi știi unui autor punctul de plecare (originea socială și poziția inițială) și traiectoria pe care a străbătut-o în cîmpul literar, atunci îi poți descifra semnificația operei. Așadar, opera e ca un grafic trădînd fluctuațiile de poziție ale scriitorului pe scena in-fluențelor sociale. Restul e trăncăneală, adică critică literară -, disciplină pe care Bourdieu o privește ca pe o fandoseală mașteră
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
critică literară -, disciplină pe care Bourdieu o privește ca pe o fandoseală mașteră și ipocrită. Un fel de văl pernicios menit a ascunde realitatea socială a operei. Potrivit lui Bourdieu, nici un scriitor nu are de ales. A nu intra în meandrele cîmpului literar înseamnă a te exclude din capul locului. Frumusețea este că fiecare scriitor nu numai că acceptă să intre în labirint, dar o face încredințat de onestitatea rolului pe care urmează să-l joace. El aderă total și spontan la
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
înseamnă a te exclude din capul locului. Frumusețea este că fiecare scriitor nu numai că acceptă să intre în labirint, dar o face încredințat de onestitatea rolului pe care urmează să-l joace. El aderă total și spontan la logica cîmpului literar - adeziune semănînd cu devoțiunea religioasă față de un cadru ritualic -, fără să bănuiască că fidelitatea și buna sa credință sunt dezmințite de amănuntul cinic că un cîmp literar (mediul profesional al lumii scriitoricești) este dependent de cîmpurile cărora le datorează
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]