3,002 matches
-
pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate; ochi mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu seriozitate clucerul, de mâine trebuie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
strigă Saveta Eu vreau șorici! spuse Ion, târnuind o pelincă umplută cu sămânță de cânepă. Eu m-oi mulțumi cu beșica de porc, ca s-o am la urat, murmură, înțelept, băiatul cel mare, Ivan. După ce îmbucară, își puseră cizmele, căciulile din piei de miel țurcan, îmbrăcară cojocelele din piele de oaie și, hăulind, ieșiră în bătaia Crivățului. Porcul, despicat în două părți, aproape egale, îi înfioră. Dar le trecu repede, gândindu-se la bunătățile pe care le va pregăti maica
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
acesta, dacă Dumnezeu ne va ține până-n seară! se bucură gospodarul casei, cu gândul la plăcinta cu dovleac și la rachiul îndulcit cu miere ale preutesei. Te-om aștepta până la miezul nopții, rosti hotărât părintele, în timp ce-și îndesa căciula și-și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai cinsti o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba veni și soața lui, Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe bărbați de băutură sau să le ajute în treburile casei, în timp ce bărbații trăgeau din țigările răsucite cu mâna, privind, cu admirație, la soțiile lor. După masă și vorbărie multă, femeile începură a cânta colinde vechi, iar Fetea, aruncându-și căciula pe cuptor, îl cuprinse, pe după umeri pe vecinul Dimitrie, încingându-se într-un strașnic joc Asta-i rusasca! Ce s-ar mai bucura Costache s-o mai joace, așa cum o juca cu muscalii la Plevna! îngăimă bătrâna, cu ochii în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau alene, sătui de cât trăseseră în miez de iarnă, târâind bușteni prin pădurile de la Tudora. Omul îi îndemna
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
el acasă și să lase slujbele târgoveților. Bucuros că a ajuns, omul îndreptă boii spre dugheana lui Ițic, un evreu negricios, cu gura știrbă, care nu se înghesuia la înavuțire, ca megieșii lui. Ziua bună, domnule, rosti bătrânul, scoțându-și căciula din cap și aplecându-se să intre în casa ovreului. He, he, ai gătat slănina, Vasile? se hlizi Ițic, îndreptând un cupon de postav, pe care-l arăta unor femei. Vine Paștele, jupâne și-mi trebuie oarece târguieli, răspunse bucuros
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
strângem strugurii? Oare-oi mai ajunge până la toamnă? Dar de ce te caini, măi cumnate, că doar nu a ajuns funia la par? Mi-a venit ordin de concentrare! Plec și las acasă femeie tânără și trei copchii, șuieră bărbatul, trântind căciula pe lutul odăii. Ba, poate, patru, că Safta a rămas grea! puse mâna la gură Ileana, parcă astupându-și vorbele. Cu pași mari și gesturi repezite, Gheorghe inșfăcă șiacul, luă căciula și ieși în pridvor, sorbind aerul înmiresmat al toamnei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
acasă femeie tânără și trei copchii, șuieră bărbatul, trântind căciula pe lutul odăii. Ba, poate, patru, că Safta a rămas grea! puse mâna la gură Ileana, parcă astupându-și vorbele. Cu pași mari și gesturi repezite, Gheorghe inșfăcă șiacul, luă căciula și ieși în pridvor, sorbind aerul înmiresmat al toamnei târzii. „ Ce-o să fac? Cum să las sufletele singure? Mai bine plec în codru și nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aud glasul mamei: Trezește-te. E timpul să mergi la școală. Când m-am trezit, am rămas înmărmurită de minunea petrecută în acea noapte. Afară totul era acoperit de zăpadă . Era un peisaj de basm. Casele păreau mai mici, sub căciulile grele de nea, iar copacii muiați în zahăr. Întreaga natură își purta cu mândrie straiele albe de catifea. Fulgii moi și pufoși roiau ca niște albinuțe harnice. Mult timp m-am gândit la acel vis . Parcă ar fi fost real
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
din cântece cu porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu obraji lipiți și mâinile întinse înainte. Fetele se prăpădeau de râs. "Sînt sărac, n-am nici căciulă, / Am o namilă de..." striga Bazil cu strâmbături grotești, iar ceilalți, în cor, completau distihul, veseli și je m'en fichiști. Pe tot drumul cu autocarul, în care mai erau și elevi de la alte vreo două licee, tipii și tipele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ce crezi că le-ar plăcea? — O locuință, spuse ea, mai în glumă, mai în serios. Nu am un asemenea buget, replică Jack, cu regret în voce. Alte idei? Ea se gândi o vreme. —Bani, probabil. —Treizeci de mii de căciulă? Doar atât ne permitem, mi-e teamă. —Păi, fantastic. Nu era cine știe ce, dar era mai mult decît spera ea. Măcar Boo și Dave se alegeau cu vreo două mese calde din toată afacerea. —Uite, spuse Jack, întinzându-i o chitanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
niște cadouri, ca să-mi mai atenuez sentimentul de vinovăție: niște bunătăți la conservă șparlite de prin piețe în timpul rondului și niște reviste porcoase confiscate. Când am tras în fața casei, mi-am dat seama că tot mă simt cu musca pe căciulă. Bătrânul ședea pe verandă și sorbea hulpav dintr-o sticlă cu sirop de tuse. Într-o mână avea pistolul cu aer comprimat, cu care trăgea absent spre o formație de avioane din lemn de plută, aliniate pe gazon. Am parcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Se zvârcoli ca să se-ntoarcă pe spate, icnicnd cînd carnea goală se atinse de betonul Înghețat. Martin culese copilul din geantă și-l așeză pe podea lângă Watson. Jamie Încă mai purta costumul lui pentru zăpadă - portocaliu cu albastru și căciula sa cu doi ciucuri. Ochii săi erau uriași, și plini de lacrimi, iar din nas Îi izvorau două urme argintii gemene, ce ajungeau până la gura lui strâmbată. Scâncete mici Îl făceau să se cutremure cu totul. Martin se aplecă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Medicul patolog ajunsese. Logan simți cum inima Îl Înțeapă și mai tare. Isobel MacAlister purta un soi de ținută de iarnă gen „fata Bond“, numai păr de cămilă și blană. Cel mai rău era că i se potrivea. Aranjându-și sub căciula de blană o șuviță rebelă, deschise portbagajul și-și scoase trusa medicală. Isobel și Miller Stau În copac Se S-Ă-R-U-T-Ă Dacă se ducea a doua zi la prima oră la cei de la Standardele Profesionale, inspectorul Napier cel cu păr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sens care în primul rând n-ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Noi doi suntem făcuți unul pentru celălalt. Știm amândoi lucrul ăsta. Deci, ce zici? Iată-mă în fața ta spășit — moment în care mimă că își scoate o căciulă de pe cap și o întinde spre ea — implorându-te să te întorci la mine. Se îndreptă spre ea, îi înconjură umerii cu brațele și o sărută foarte ușor pe buze. Emmy se lăsă sărutată, îl lăsă să-și apese gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
schimb cu o pionieră sovietică pe care o cheamă Vera, și este din orașul Perm și este fruntașă la Învățătură. Și umbre curgeau prin ninsoarea deasă și se văzu și pe el Îndepărtându-se În albul lăptos al zării, cu căciula lui de miel, fierbinte ca o sobă și frecată cu mălai ca să fie albă și pusă pe o ureche. Și cele patru zări erau neînduplecate, Înghițind toate umbrele care se dizolvau supuse În frigul iernii. Precum cuvintele unui poem. Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu peria de scânduri, În imobilul cu aer imperial din Piața Libertății, În văzduhul căruia se Învolburau stoluri grele de porumbei care se găinățau pe statuia Mariei Tereza. În săli râncede și reci, cu oameni Îmbrăcați În paltoane și cu căciuli pe cap, urmărind o piesă cu „fericirea oamenilor” În limba germană, belindu-și ochii la niște actori care se prefăceau că mor de cald lângă piscina de carton. Spectatorii erau fericiți pentru că suprapuneau peste ceea ce vedeau amintirea lor despre ce vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
limba germană, belindu-și ochii la niște actori care se prefăceau că mor de cald lângă piscina de carton. Spectatorii erau fericiți pentru că suprapuneau peste ceea ce vedeau amintirea lor despre ce vedeau, chiar așa stând cu paltoanele pe ei și cu căciuli pe cap. Dar Matilda care dârdâia În vara secetoasă a piesei? Hai să fim serioși! Pe Matilda n-o interesa nimic, chiar dacă dârdâia de frig, n-o interesa nici o fericire. Pe ea o interesau numai prosiile cotidiene. Țigările bune, cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vadă Râpa dracului. Filmul joacă la Miorița și la Olga Bancic. După ce te rogi un ceas Încheiat să te lase și pe tine, reușești să-i convingi. Oricum, nu mai ai canadiană. Trebuie să ai grijă de palton și de căciulă. La Râpa dracului nu se mai găsesc bilete așa că luați tramvaiul și intrați la cinema Timpuri Noi unde este săptămâna filmului românesc de păpuși. E foarte frumos, dar se zice că Râpa dracului e și mai frumos. Domnișoara Any este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai Îndrăznești și altă dată să nu știi pe de rost poezia Boul și vițelul. Și ce este fabula. În colțul străzii spre Cinema Popular, te Întâlnești cu fratele tău. El se Întoarce de la școală căci Învață dimineața. Îți dă căciula lui. Căciula albă din blană de miel cu urechi. Ți-o Înfunzi pe cap peste părul ud de zăpadă. Și plin de gânduri te Îndrepți spre școală. Pedepsit. Cu lecțiile nefăcute. Ai șanse reale să mai iei un patru. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și altă dată să nu știi pe de rost poezia Boul și vițelul. Și ce este fabula. În colțul străzii spre Cinema Popular, te Întâlnești cu fratele tău. El se Întoarce de la școală căci Învață dimineața. Îți dă căciula lui. Căciula albă din blană de miel cu urechi. Ți-o Înfunzi pe cap peste părul ud de zăpadă. Și plin de gânduri te Îndrepți spre școală. Pedepsit. Cu lecțiile nefăcute. Ai șanse reale să mai iei un patru. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
berlinez care poartă bascuri, fesuri, pălării de panama, șepci, lui îi stau bine, este excentric, bisexual, foarte inteligent. Scriitorul berlinez cu siguranță ar fi făcut-o mai fericită. Se întâlnesc poate în vreo cafenea literară, el își așază umbrela sau căciula pe scaun, îi citește din operele lui, iar ea se emoționează. Da, este matură exact atât cât trebuie, burgheză atât cât trebuie pentru un amant bisexual. Am fost întotdeauna mândru să am o femeie atât de elegantă alături. Astăzi însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vesteau în cetate nașterea regelui meu. Bunicii noștri se asemănau la chipuri, ori poate așa mi se părea mie pe vremea aceea, când abia împlinisem șase ani. Amândoi aveau o barbă căruntă, un nas coroiat și niște sprâncene ca două căciuli circonflexe. Găsisem firește și câteva deosebiri. De pildă, bunicul regelui avea în jurul gâtului un colan cu paftale de aur, în vreme ce al meu purta un centimetru de mușama cenușie, prevăzut cu cifre negre, cu liniuțe între ele. Dar amândoi au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]