2,510 matches
-
el. Desigur, proastă, spune Ștefan cu un zâmbet crispat. Un înger de mi-ar cădea în cap, ce-ar putea să mă mai mire? Vorbește! Curaj!... Laiotă-Vodă a trecut cu arme și bagaje în tabăra turcă, cu douăsprezece mii de călăreți. Îl obligă închinarea care zice: "Prieten prietenului, dușman dușmanului" Aliotmanului. Câteva clipe, Ștefan rămâne mut. În cele din urmă, bolborosește: Și el?... Încă un pumnal... Încă... Boierii izbucnesc: Trădătorul! Vânzătorul! Un nemernic. Iudă! Când te bagi în haită, urli ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O singură cale avem! Înainte!... Șendreo! Să se facă strigare! "Moldova în primejdie!" Vodă-Ștefan cheamă "Oastea cea Mare" la luptă! Să se aprindă focuri pe culmi! Buciumele să dea glas de primejdie! Clopotele să bată, ziua și noaptea să bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii Berheciului, aproape de trecătoarea Carpaților; să ne unim cu oastea ungurească ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa abia putu scăpa el însuși prin fugă de primejdioasa strâmtoare." Soad eddin Hodja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fân, dar care totuși se desfășoară la dubla tensiune a nădejdii / deznădejdii, alcătuind scena de cea mai largă respirație și mai patetică a filmului. Căința e o operă barocă, în care inadvertențele și anacronismele voite însoțesc aluzia istorică precisă, precum călăreții medievali însoțesc automobilul lui Varlam Aravidze, o operă încărcată de surprize - care smulg spectatorului prelungi „țipete” de uimire, asemenea celor pe care le emite Guliko Aravidze, văzând cadavrul socrului ei deshumat - și totodată, prin ceea ce vrea să spună și spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ieși din bătaia presupusei arme... Împușcătura răsună parcă după o veșnicie. Roșii și albii, cu o mare forță de a ne implica în scenă, demarează brusc, dând senzația că începe de la mijloc, că se continuă de cine știe când. Un călăreț își mână (acesta e cuvântul) victima „la trap” de-a lungul unui râu. La un moment dat se oprește și face semn prizonierului să intre în vad: acesta se supune și stând nemișcat în apa care-i vine până peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de spaimă, sau numai de spaimă: ci cu o nespusă mirare, cu stupoare, cu o foarte ațâțată și aproape veselă, în adânc, curiozitate: „Oare chiar va trage?” „Ce te holbezi așa la mine, crezi c-o să-mi tremure mâna?” - strigă călărețul și în clipa următoare apăsă pe trăgaci. Cadavrul alunecă la vale, unda iute a râului spală urmele. Totul se petrece cu o neverosimilă rapiditate. Altul este ritmul celui de-al treilea film, Liniște și strigăt, în care autorul revine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
creator etern. În drum spre hotel m-am trezit în fața statuii lui Marcus Aurelius pe calul lui furios, ridicat pe piedestalul înalt, încât trebuie să te înalți ca să-l privești sau să te îndepărtezi ca să realizezi imaginea calului și a călărețului ca o unitate de nedivizat. Nichita îmi povestise cel mai mult despre această statuie, după prima lui călătorie la Roma. Cu multe amănunte, îndelung, așa încât, atunci când am văzut-o cu propriii mei ochi, am avut impresia că o văzusem pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui poliandrică - refuzând să creadă că fiica celui pe care-l onora, având același sânge în corp, putea să fie în suflet o ființă nedemnă. Marcus Aurelius, urmând exemplul lui Epictet, se considera un misionar al providenței divine. Calul și călărețul străluceau în verde, culoarea bronzului oxidat. Norocul a făcut să locuim într-un mic hotel, chiar la umbra verdelui statuii, reamintindu-mi mereu că eram responsabilă de viața care mi se dăduse. În situația în care eram, auzeam cuvintele împăratului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
omenești. Sfântul Gheorghe e tânăr și crispat, toată emoția și încordarea vin din calul său, care pare cu adevărat eroul acestei drame non stop. Calul și hățurile lui parcă vorbindu-mi despre modalitățile extraordinare ale naturii care dă lupta, pe când călărețul are numai datoria de a accepta lupta, a conduce cu o anume rigiditate natura din afara naturii sale. Balaurul e deja călcat în picioare, e deja sastisit de atâta bogăție și satisfacere a tuturor simțurilor. Am impresia că s-a îngrășat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
două brațe ale Chiliei, cel nou și cel vechi. Ei bine, nu știu dacă era sămânța sau harul locului, dar pepeni de mărimea celor pe care i-am avut acolo n-am mai văzut. Popușoii creșteau până dincolo de creștetul călărețului iar inul semănat mi-a deschis multe porți. Mulți ar fi dorit să poată croi din pânza aceea îmbrăcăminte. Aveam și o micuță grădină de zarzavat care nu mai prididea să ne bucure. Dar poate că experiența agricolă cea mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
altă categorie de frustrați. Cred că ar trebui să se gândească serios la faptul că disprețul naște dispreț și respectul naște respect. Sper că noaptea de 26 noiembrie ne-a trezit și maturizat brusc și pe noi cei care, în calitate de „călăreți pe caii albi ai tranziției”, nu am fost în stare să ne punem know-how-ul în slujba unei politici civilizate, cârcotind pe margine cu o superioritate iresponsabilă. Cred că toți cei care au influență publică și vor îndemna oamenii să nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
erau conduși și îngrijiți de o armată de vizitii și grăjdari ce se învîrteau în jurul trăsurilor a căror caroserii de un verde închis erau conturate cu aur. Publicul mergea să vadă la "Manej" minunile înaltei școli "spaniole"77 săvîrșite de călăreți în ținută asemănătoare cu a Cadrului negru de la Saumur 78, pe faimoșii cai de curse lipițani 79. Se știa că într-o remiză specială, un dric cu 12 cai, cu valtrapuri de doliu, așteptau gata oricînd să primească trupul neînsuflețit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
urmă a timpului petrecut de Wilhelm al II-lea. În pădure se găsea un chioșc unde se vindeau băuturi și apă minerală, ținut de o bătrînă de treabă. Ne povestea că îl vedea adesea pe Hindenburg trecînd, escortat de cîțiva călăreți cu pistolul în mînă gata să tragă, iar Kaiserul a venit de două ori la chioșc, însoțit de ofițeri și de fotografi, nu înainte însă ca trupele de geniu să fi săpat în apropiere un șanț adînc, care a fost
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și timpul s-a lichefiat, este moale și alunecos în Persistența memoriei (1931) ori în Ceasuri moi (1933). Imagini ale morții, ale excrementelor, mutilării ori castrării, ale cadavrelor în putrefacție, apar în Canibalism de toamnă (1936-37), Spectrul sex-appeal-ului (1934) și Călărețul morții (1935). În Spectrul sex-appeal-ului, o fantomă gigantică, un amfibian spectral ce reflectă, probabil, propria fobie a artistului, imagine a feminității eterne, este surprinsă, la momentul apusului de soare, chiar înainte de a intra în apă. Monstrul evocă și rezumă teama
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fi bunăoară capul unui călugăr ce se transformă, surprinzător, într-un asin (o vădită șarjă anticlericală). Caii cabrați și scenele de luptă din Spania (1938) sunt modelate după Leonardo da Vinci. Combinația lor monocromatică cu fundalul maroniu, abia schițat, și călăreții ciudați, plasați ambiguu, într-un decor natural, în spatele Fecioarei cu Iisus, amintesc de lucrarea neterminată a acestuia, Adorația magilor. Imaginile invită privitorul la o lectură dublă, el putând vedea fie o fată cu buze roșii și ochi uriași, melancolici, fie
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
frângerea anterioară a celorlalte peceți și care, prin urmare, reclamă o deschidere mai aplă pentru trăirea mistică, dar și pentru ochiul simplului credincios. Așadar, textul Apocalipsei ne anunță, prin evocarea ruperii primelor șase peceți, rupere inaugurată de viziunea celor patru călăreți apocaliptici purtători de copleșitoare urgii, evul suferințelor de final pentru omenirea înscrisă în timpul aducător de efemeritate. Abordându-l față în față, sunt apelat direct de acest text și îl apelez la fel. El mă ateționează asupra felului în care aș
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
zboruri, De îngeri ce murmură-n coruri... Poetul a fost un traducător minunat. Blestemul bardului de Uhland, Grenadirii lui Heine par originale. Lenore de Bürger e oferită într-o interpretare magistrală: Auzi... deodată, trap, trap, trap, Copite bat afară. Un călăreț s-oprește-n drum Și urcă-ncet pe scară... Lin sună micul clopoțel - Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă, lin detot, Vin șoaptele aceste. OCTAVIAN GOGA Tonul profetic, mesianismul, acestea izbesc de la început în poezia rășinăreanului Octavian Goga (1881-1938). Poetul înalță "cîntarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Invaziunea duhului de răzmeriță este tratată prin mici nemulțumiri personale care așteaptă numai un prilej de expresie colectivă. În lipsa unei noțiuni limpezi de viață statală, răscoala pornește prin contagiune și prin factorul mistic al unei presupuse îngăduințe regale simbolizate prin călăreți misterioși cu steaguri albe. Autoritatea, reprezentată prin primar, arată o prudență plină de compromisuri. Primă victimă cade evreul Ițic. Răsculații, beți și indeciși, petrec acel răstimp de așteptare anxioasă în care se pot afirma temperamentele instigatorilor. Mișcarea degenerează în efracție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o cunoaștem așa cum o vor-bea neamul nostru în mileniul lll î.e.n. și găsim în eme-gi/sumeriană cuvîntul hi-ig cu sensul de oamenii falnici, strălucitori sau aprigi ca focul și soș cu sensul de a că-lări, a se cocoța, adică falnicii călăreți sau aprigii călăreți. Toate izvoarele vechi vorbesc cu admirație despre neamurile geților și sciților care erau neîntrecute în că-lărit și în mînuitul arcului așa cum o face și Iordanes în textul menționat mai sus. Știm că religia geților era monoteistă iar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
o vor-bea neamul nostru în mileniul lll î.e.n. și găsim în eme-gi/sumeriană cuvîntul hi-ig cu sensul de oamenii falnici, strălucitori sau aprigi ca focul și soș cu sensul de a că-lări, a se cocoța, adică falnicii călăreți sau aprigii călăreți. Toate izvoarele vechi vorbesc cu admirație despre neamurile geților și sciților care erau neîntrecute în că-lărit și în mînuitul arcului așa cum o face și Iordanes în textul menționat mai sus. Știm că religia geților era monoteistă iar în Egipt a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
peloponesian purtat între anii 431-404 î.e.n. Atenienii cheamă în ajutor pe Sitalkes(431-424 î.e.n.) regele tracilor-odrizi, care vine cu o oaste de 50000 de luptători formată din traci, geți și sciții de la Istru cum zic ei, dintre care 17000 erau călăreți iar după terminarea luptelor 1300 de traci-dai sau dii rămîn ca mercenari cu o drahmă pe zi! Pe tăblița 14 apare un conducător al geților cu numele de Sicte, apropiat de cel pomenit de greci. Dacă ținem seamă de năravul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
vremea din urmă vei merge împotriva țării, ai cărei locuitori, scăpați de sabie, vor fi strînși dintre mai multe popoare pe munții lui Israel, care multă vreme fuseseră pustii...” Dar în ziua cînd va veni acest potop de oameni și călăreți care vor distruge totul în calea lor ,,38,19 ...În ziua aceea va fi un mare cu-tremur în țara lui Israel. 38,20 Peștii mării și păsările cerului vor tremura de Mine, și fiarele cîmpului și toate tîrîtoarele care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
431 î.e.n. și continuat pînă în anul 404 î.e.n. Atenienii cheamă în ajutor pe Sitalkes, regele tracilor spun ei, care vine cu o oaste din 50000 de oameni formată din traci, geți și sciții de la Istru din care 17000 de călăreți iar după termina- rea luptelor 1300 de traci dai sau dii rămîn ca mercenari cu o drahmă pe zi!Sitalkes consider că este grecizarea numelui conducătorului get Sikto de pe tăbliță, cum aveau ei năravul să facă cu orice nume străin
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
împotriva acestuia deodată un nou dușman. Căci galii care fuseseră lăsați să apere hotarele țării de către Brennus, cînd acesta a pleca în Grecia, ca să nu pară singuri fără de nici o treabă, au înarmat cincisprezece mii de pedestrași și trei mii de călăreți, și după ce au gonit trupele geților și ale tribalilor, amenințînd Macedonia, delegăți la rege, să-i ofere o pace plătită în bani și în același timp să-i spioneze tabăra.” Vedem că informațiile de pe tăbliță sînt confirmate din surse romane
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a înstrăinării trăite de unii scriitori români: „Noi nu suntem un popor de emigranți, iar stelele străine ne umplu de groază. Tot ce e dincolo de spațiul mioritic ar trebui deci să ne împrăștie și să ne dizolve ca pe niște călăreți descălecați... Și totuși, un lucru ciudat ne salvează... Un imens simț al întoarcerii”. M. P.-C.
ŢARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290078_a_291407]