2,073 matches
-
în ceea ce simți și exprimi era legea scrisului lui Scott: „Trebuie să-ți vinzi sufletul...” îi spunea odată unui tânăr scriitor care căuta piatra filosofală în literatură. ...Poate mai suntem unul, doi care ardem azi în chip de lumânări la căpătâiul lui, murmurând cuvintele acelei cărți poștale pe care și-a trimis-o singur la hotelul „Grădina lui Alah” din Hollywood, hotel de mâna a 15-a, unde-și trăia cei mai negri ani ai vieții - el, care a descris ca
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
diferențial. Începută banal („mi-e rău, nu mă duc la școală“), „apendicita“ s-a transformat, prin încăpățânarea mea, în urgență majoră. Probabil atunci când cazi în samădhi ai senzația de adecvare pe care am avut-o intrând - pe o targă cu căpătâiul ridicat, ca o lectică - în prima mea sală de operații: toate erau la locul lor, într-o lumină strălucitoare. Nici perfuzia, instalată pe dosul mâinii după o îndelungată orbecăire prin venele subțiri, nici acul gros înfipt scurt între vertebrele lombare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și asta de cele mai multe ori prin mijloace obscure. Aceștia aleargă după ,,slava oamenilor”. Ei vor să fie ,,slăviți” chiar și fără nici un merit real, prin impostură, într-o viață dusă în deșertăciune. În prostia lor, oamenii și pe crucea ,,de la căpătâi” își trec neapărat și ,,pregătirea” cu care au trecut ,,dincolo”: inginer, arhitect etc. Asta desigur pentru cazul în care Dumnezeu, acolo Sus, ar avea nevoie eventual de o clădire sau un pod, să știe la cine să apeleze! La vârsta
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai recalcitrante în colectarea porumbului pe plasă și poate chiar pe județ și nu putem tolera această atitudine și în continuare». Nenorocirea era că chiar în sate, printre oamenii harnici, se aflau și destui oportuniști, precum și câțiva leneși, bețivani fără căpătâi, care cântau în strunele puterii, sufocându-i pe cei mulți, harnici, buni gospodari și determinându-i să ia în mână pana, so înmoaie în călimara cu cerneală violetă a primăriei și în final să semneze fie angajamentul că într-un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
într-o tocmeală ca la tarabă. Guvernanții și toți cei ce sunt responsabili de bunul mers al învățământului ar trebui să ia în seamă cuvintele lui Jan Amos Comenius, spuse acum aproape o jumătate de mileniu în cartea sa de căpătâi Didactica magna: „Nu se află alt mijloc mai puternic sub soare pentru înlăturarea decadenței omenești decât o bună educație a tinerimii”. Și această bună educație să se realizeze în școli pe care el le numea temple ale umanității și, adăugăm
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de elevi, nu are ce căuta în sfera activității educative - gândește el. Pregătirea psihopedagogică și metodică a oricărui profesor, și mai cu seamă a celor ce sunt și diriginți, este considerată de Dumitru Dascălu cea de a doua condiție de căpătâi pentru desfășurarea activității educative. Educația copiilor și adolescenților nu se poate face după inspirația și dispoziția de moment sau după ureche. Ca în toate activitățile umane ce se realizează pe o durată mai mare de timp, perseverența și consecvența sunt
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
voluminoasă. Mi-a pus cartea în brațe și a spus scurt ”citeșteo!”. În clipa în care am văzut-o nu credeam că voi fi în stare s-o citesc, dar m-am înșelat. Această carte a devenit cartea mea de căpătâi la care au început să se adauge, rând pe rând “20.000 de leghe sub mări, Insula cu elice, Mathias Schandor, Spartacus, Clopotul din Islanda, Port Artur, Mobi Dick, Copiii căpitanului Grant” și multe altele la fel de groase. Citind pe nerăsuflate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sau în satul natal. Ultima lui expoziție antumă de la Cercul Militar Național din București a fost un veritabil elogiu adus Iașului și oamenilor lui. Sabin Bălașa și-a început drumul prin veșnicie la 1 aprilie 2008, la București, având la căpătâi albastrul, tinerețea și iubirea pe care le-a căutat și redat cu măiestrie în întreaga lui operă. Optând să înveșnicească la Iași, ne-a adus un elogiu și, în același timp, ne-a împovărat cu povara neuitării. BĂRA, ION I.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și Sankt Petersburg (1971), pentru „Asistență extraspitalicească a bolnavilor psihici“ și o specializare, ca bursier O.M.S., la Paris, Marsilia și Bruxelles, în 1972, pentru „Asistență medico-psiho-pedagogică a tineretului“. Prof. univ. dr. Mihai Șelaru a stat mereu de gardă la căpătâiul minților aflate în impas. S-a luptat cu tristețile, cu însingurările, cu spaimele și temerile de tot felul. Toate întunecările, derapajele minților bolnave găseau un sprijin în prof. dr. Mihai Șelaru. Nu lucra cu stetoscopul sau cu ecograful, lucra cu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
lucrurile pe care ți le pregătește viața, cea fără rezolvare este mortea. Lucrurile care odinioară le socotea importante își pierduseră din strălucirea lor. A doua zi, când merse la locul de veșnicie să atămâieze mormântul, să îi aprindă lumină la căpătâi, vremea era tristă, la fel când fusese înmormântat. Își aminti cum înainte de acest eveniment trist avusese un vis iar acum îl retrăia cu intensitate. Visase că mergea prin cimitir iar la un moment dat se întâlnise cu Creatorul, întrbând-o cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Dumnezeu este cu noi peste tot, mult mai aproape decât sperăm. Când ajunsese aproape de mormânt, îi păruse ca un deget de piatră se îndrepta în sus către cerul plumburiu, iar brațul ei plin cu flori căzuse pe lespedea rece de la căpătâi, fără de folos. În timp ce stătea dusă pe gânduri la locul de vecie i se păruse că aude glasul Domnului, spunându-i: - Ne naștem, dar nu murim niciodată. Bucură-te că ai acest prilej. Înlătură concepția din mintea ta despre viață, despre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit; mă gândeam, toropită: am să adorm și ea nu mai este aici ca să vină să stingă lumina, să-mi ia cartea și să mi-o pună la îndemână, la căpătâi. Am stins și m-am cufundat într-un somn greu până la ora 6, fără trezire sau ieșire nocturnă. Ți-aduci aminte de ultima noastră noapte dinainte de plecarea ta? Imediat mi-am spus: „A ajuns la Curtici“ și mi s-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se cântă „Pe deal pe la Cornețel“ (în loc de Crușețel) și atunci se culcă, se suprapun imaginile celor două mari pierderi ale anului: Tu și Crușețul; și distrusă și singură și pierdută în tot vălmășagul vieței acesteia stau ca de piatră la căpătâiul durerilor mele. Ieri seara am [între]rupt rândurile zilnice la mijlocul desnădejdilor mele și am stat încremenită în fața buvard-ului; mi se părea că se secătuise potențialul meu afectiv. Mi-e dor de tine, nu un dor ce se poate înlătura cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt ale mele. [...] 12 iulie [1948], marți [...] Am dat la legat toate scrisorile tale într-un caiet superb cu scoarțe de creton, în care am pus și fotografiile tale de la Paris. O să-l am mâine; va fi cartea mea de căpătâi. Te iubesc, Mouette. Încheie repede căsătoria aia „croazieră albă“, dacă se poate. Dar să știi că ai să fii urmă rită ca să vadă dacă locuiți împreună. Bunele mele gânduri Christianei, lui Georges și lui Greg, și povestește-mi, în amănunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pierdută, și-mi dau seama că și pe ea o iubeam, dulcea mea dragă. [...] Am impresia că am ajuns la o răscruce, că drumurile noastre se despart, că dacă Dumnezeu nu va vrea, n-ai să poți fi niciodată la căpătâiul meu în zilele de tristețe, de boală, de moarte. Așadar, de acum încolo sunt singură, și mai sin gură, de vreme ce la strigătul meu de ajutor n-ai să poți veni; eu - complet singură în viață, pentru totdeauna, sin gură în fața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cuptorul de aici. Îngrijește-te, scumpa mea, ca să faci față la tot ce s-ar putea întâmpla. Să ne luăm ca deviză: „Fă ceea ce ești dator să faci, întâmple-se ce s-o întâmpla“. Te iubesc, te sărut, stau la căpătâiul tău, îmi plimb mâna pe fața ta, ca o oarbă, ca să-ți regăsesc chipul preaiubit. Duminică am să umplu casa cu flori în cinstea ta. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce doresc cu patimă: întoarcerea ta. Te iubesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pare să ocupe primul loc la proba Înșelării altora, cel puțin conform următoarei zicale românești : „Un grec Înșală doi români, un armean doi greci, un ovrei doi armeni” <endnote id="(3, p. 47)"/>. În conformitate cu această insolită ecuație etnico-etică, viciul de căpătâi al evreului ar fi frauda, pe care ar practica-o de două ori mai bine decât armeanul, de patru ori mai bine decât grecul și de opt ori mai bine decât românul. Proverbe similare se regăsesc la polonezi („Pe polonez
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Muntenia) era nu doar descurajat, dar și interzis prin ofisuri emise de domnitorii Țărilor Române. Chiar și În Regulamentul Organic moldovenesc (aplicat din ianuarie 1832) era prevăzută o comisie, Împuternicită să-i „elimine” din țară pe evreii considerați „fără căpătâi”, „fără meșteșug și netrebnici”, pentru ca asemenea indivizi „să nu mai poată intra În Moldova” <endnote id="(125, p. 47 ; 536, pp. 23 și 223-225)"/>. Și ulterior, prin instrucțiunile elaborate În 1843 de Sfatul Administrativ Extraordinar al Moldovei, „vagabonți” au fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
îi revine acum unui hippiot îmbătrînit, care și-a fumat de mult și ultimul neuron. Ar fi putut să fie unul dintre joculețele cinefile ale Coenilor, dar aceștia au atîta simpatie pentru eroul lor, pentru viața lui lipsită de orice căpătîi și de orice stres, încît își mai relaxează controlul și lasă filmul să se întindă delicios ca o băută între prieteni. Esquire, septembrie 2008 Calitate WALL-E (SUA, 2008), de Andrew Stanton Noul lungmetraj de animație al studiourilor Pixar, WALL-E, începe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
venit de la spital Săndel și Ileana, cu același car cu boi, cu care i-au dus pe toți. Lor li s-au scos schijele și le-au dat drumul acasă. După două săptămâni vine și Emilia, care a stat la căpătâiul lui Dumitru până ce doctorii i-au spus că nu mai au ce-i face. L-au externat și venind acasă cu Emilia la căpătâiul lui, a murit pe la Brodoc. în noianul de nenorociri, Costache își mai aduce doar aminte că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și le-au dat drumul acasă. După două săptămâni vine și Emilia, care a stat la căpătâiul lui Dumitru până ce doctorii i-au spus că nu mai au ce-i face. L-au externat și venind acasă cu Emilia la căpătâiul lui, a murit pe la Brodoc. în noianul de nenorociri, Costache își mai aduce doar aminte că de pe acolo i se trage suferința bolii. E copleșit de dureri, care s-au înmulțit peste măsură și sunt greu de suportat. Se stinge
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
facă această faptă. A doua zi de dimineață cei trei răniți au fost internați în spitalul vasluian, au fost tratați iar Lențâca și Săndel, cu răni mai ușoare, au fost lăsați acasă iar Dumitru a rămas internat, cu Emilia la căpătâi . * − Săndel, dragul mamei, eu cred că tu știi mai multe despre neorocirea asta care a venit pe capul nostru, spune-mi drept ce știi tu? − Mamă, am să-ți spun adevărul: matale știi că anul ista am început școala fără
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din umeri . Emilia s-a străduit să găsească un car ca să-l aducă pe Dumitru, cel vlăguit total de infecția din organism, să moară acasă, la Pungești. Când carul a ajuns pe la Rediu, Emilia a trebuit să aprindă lumânarea la căpătâiul băiatului răpus de armele drăcești ale războiului și, acesta și-a dat sufletul, culmea, cam prin acelaș loc unde taică-su Costache, avusese de înfruntat, cu ani în urmă acea cumpănă, când era să se înece în apele reci ale
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o fi, aventurierii, șmecherii, care fără să se gândească își strică și ei rostul și-l mai strică și pe al altora. Cei 15 erau cu o singură excepție tineri din Constanța în vârstă de 18-20 de ani, fără nici un căpătâi, fără nici o experiență profesională, gândind că în "occident" cu adevărat câinii au covrigi în coadă. 14 din ei practic nu gândeau, "ideologul" și "șeful" fiind un individ la vreo 40 de ani, fost motorist-stivuitor în portul Constanța și care hotărâse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pat de o afecțiune ușoară și ne făcuse pe fratele meu și pe mine (având pe atunci cinci și respectiv șase ani) să promitem că n-o să ne uităm În ciorapii de Crăciun pe care-i vom găsi atârnați la căpătâiul paturilor În dimineața următoare, să-i aducem În dormitor și să scotocim acolo În ei, ca să asiste și ea la bucuria noastră. După ce m-am trezit, m-am consultat repede cu fratele meu, după care, am Început să pipăim nerăbdători
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]