2,019 matches
-
însă are să te coste în plus, jupâne - a luat comanda moș Dumitru. Parcă paralele mele nu merg? Ce mare greutate să vă dau gologanii care i se cuveneau celui care lipsește? a pus la punct treburile Aizic. Privind la grămada cărăușilor, Aizic a făcut ochii mari. Ia stai un pic, moș Dumitre. Ori mi se pare mie, ori astăzi sunteți mai mulți? Ai dreptate, jupâne. Avem un flăcău nou... Iordache! Ia vino încoace, Iordache! Asudat și gâfâind, Cocoșitu a alergat la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dar s-a mulțumit să-și ducă mâna la inimă, pentru a-i potoli detunăturile... Când totul a fost gata, jupân Aizic le-a făcut plata, neuitând să le strecoare câțiva crăițari în plus pentru descărcarea carelor. In scurtă vreme, cărăușii au ieșit din târg. Ai văzut cum îi tremură mâna ovreiului când dă parale? a întrebat Pâcu, așa, fără adresă. Da’ să primească crăițari! Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochii mijiți, părea că dormitează. Lucrurile însă nu se petreceau deloc așa. O privire atentă ar fi descoperit că ochii lui Pâcu țintesc pe cine știe care, cântărindu-l ca la spițerie...Poate nici moș Dumitru nu știa câte parale face fiecare cărăuș, așa cum știa Pâcu. El însă nu sufla o vorbă măcar despre cele descoperite în urma unor asemenea „drămăluiri”. Lui moș Dumitru îi spunea câte ceva așa pe departe... Când Pâcu a spus către Mitruță să-l lase pe Cocoșitu pe mâna lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iert. Dacă-i pe-așa, atunci nu mai scot o vorbă. Descurcă-te singur - a făcut-o Pâcu pe ofensatul. Ce are Pâcu ista de s-o întunecat ca noaptea, oameni buni? a întrebat moș Dumitru, făcând-o pe miratul. Cărăușii s-au prefăcut mirați. Ei știau că vorbele aruncate de la unul la altul între cei doi sunt - cum s-ar spune - vorbe de clacă. Ei nu s-au supărat niciodată unul pe celălalt. Ba dimpotrivă, orice discuție care părea în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să treci pe la baba mea când eu nu-s acasă? Ai? Ei lasă că dau eu drumu’ la zăvozii ciia de câini și ți-or face ferfeniță fundul...pantalonilor. In timp ce cărăușii nu mai aveau suflu de atâta râs, moș Dumitru a mai adăugat: Poți să treci, Pâcule, când vrei. Abia n-oi mai avea eu atâta de lucru în gospodărie. Află tu că baba mea știe să te puie la treabă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să dea dracul să nu faci, că ți-ai găsit nașul. Melesteul îl ține la îndemână... Aha! De asta te plângi tu așa des de durere de șale. Te altoiește baba cu melesteul. Măi da’ bine îți face! Când râsul cărăușilor era în toi, pe neașteptate s-a auzit glasul de comandant al lui moș Dumitru: Ia hai la treabă, că, cum văd eu, la râs nu vă întrece nimeni. Dacă o ținem așa într-o veselie, ne apucă miezul nopții
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
glasul de comandant al lui moș Dumitru: Ia hai la treabă, că, cum văd eu, la râs nu vă întrece nimeni. Dacă o ținem așa într-o veselie, ne apucă miezul nopții aici. Când mai trecem pădurea? Continuând să râdă, cărăușii au înjugat boii și au pornit la drum. In față mergeau cei doi bătrâni, care continuau să-și spună vorbe de duh. Si zi-i așa, Dumitre. Baba ta mă așteaptă cu melesteul. Numai că ea nu știe că cocoșul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Gâfâind, făcea toate treburile, fără să scoată măcar o vorbă...La Fântâna cu ciutură, Pâcu l-a atenționat: Vezi, Iordache, că boii sunt însetați. Adapă-i, dar să ai grijă să bea toți. Unii sunt mai mofturoși. Intrebi pe fiecare cărăuș ce nazuri are fiecare bou și le dai apă la rând, ca la moară. Am înțeles, moș Pâcule. Am să văd eu ce ai înțeles acușica. Să știi că murgul meu îi cam leneș la băut apă. Să ai răbdare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Să știi că murgul meu îi cam leneș la băut apă. Să ai răbdare cu el, Iordache! In timp ce Cocoșitu adăpa boulenii, Pâcu i s-a adresat lui moș Dumitru: Uite la el. Al dracului mai vrea să fie cărăuș. Ii în stare să facă orice numai să fie cu noi. Lasă că asta îi o treabă bună, Pâcule. Mai rău ar fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lasă gura apă - a vorbit, Pâcu încercând s-o zărească pe Măriuța peste gard. Altădata așa o să facem, Pâcule - a răspuns Costache în locul crâșmăriței, care a pornit fuga către cuptor, unduindu-și rotunjimile... Mâncarea a fost pe gustul și pofta cărăușilor. După ce s-au îndestulat, au rămas tăcuți, fiecare părând că se gândește la ceva anume... Pâcu trăgea din lulea, zâmbind din când în când cine știe cărui gând șăgalnic. Moș Dumitru privea spre intrarea în crâșmă ca și cum ar fi așteptat pe cineva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îți vine chef de vorbă - a apreciat Pâcu gestul lui Mitruță. Păi dacă ți-o venit chef de vorbă, dă-i drumul - l-a îndemnat moș Dumitru. Ușor de zis, dar mai greu de făcut - i-a întâmpinat Pâcu îndemnul. Cărăușii ședeau precum stau copii așteptând să li se ofere cine știe ce bunătate. Pe neașteptate, Pâcu a început să vorbească: Parcă văd cum o să vi se ridice părul măciucă când am să vă spun povestea la care mă gândesc. Dar voi ați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din când în când și asta cât mai des. Află tu că am ascuns făcălețul și de atunci trăiesc în pace deplină cu baba mea. I-l împrumut doar pentru a mesteca mămăliga. In rest, scula stă la mine. Râsul cărăușilor se întețea cu fiecare vorbă a celor doi bătrâni. Unde ți-i matale scula, unde n-o ții, nu ne interesează. Noi vrem să aflăm dacă i-o făcut otopsia fimeii și ce îi aceea - a intervenit Ion Cotman, cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe lângă otopsia ceea, moș Pâcule - l-a întrerupt Vasile Hliboceanu. Ii prima oară parcă când se învârte în jurul cozii? Nuuu. Toate poveștile lui au câte o coadă. Cred că vă mai aduceți aminte - i-a luat moș Dumitru martori pe cărăuși. Păi din ce să miște povestea dacă nu din coadă? Când nu mai ai din ce mișca, îi rău, fraților. Ii rău de tot. Intrebați-l pe Dumitru. Până una-alta, hai să mergem la amărâtul de Surcică și să vedem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ta? Nici vorbă. Când ți-o spus să te duci s-o iei?” „Mâine” „Numai bine. Avem timp să-i facem groapa...” Vai de mine! Asta înseamnă otopsia? a sărit de la locul lui Mitruță Ogaș, sub privirile speriate ale celorlalți cărăuși. Asta, Mitruță. Tu credeai că doctorii se joacă? Nuuu. Ai murit în spital, otopsia știe de tine... De ce n-ai spus de la început ce-i cu otopsia asta, moș Pâcule? a intervenit calm Vasile Hliboceanu. Dacă spuneam asta de la început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Apoi Surcică o aflat de la directorul spitalului, care vă închipuiți cât de frumos s-o purtat cu el, ca să nu moară de inimă... Si apoi și de frica doctorului din menester... Odata cu ultimul cuvânt al lui Pâcu, din piepturile cărăușilor s-a auzit o răsuflare adâncă - ca eliberarea de o greutate. In cele din urmă, moș Dumitru i-a adus la realitate ca de fiecare dată: Deajuns cu poveștile! La culcare, că acușica-i miezul nopții și a mai ieși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi, că acușica-i ziuă și nu de alta, dar mâine umblăm ca împiedecații. Noapte bună, Costache băiete, și mulțumește-i Măriuței din partea noastră pentru bunătăți - au grăit cei doi bătrâni cu glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mâna la ochi... Mă mai gândesc și la... La ce, Dumitre? Că tu numai la prostii te poți gândi. Mă întreb cine a mai vrea să facă cărăușie? Numai să dăm zvon și să vezi câți se înghesuie să devină cărăuși. Si iar mă întorc și zic... Intoarce-te, Dumitre, dar nu mai zi nimic, că odată cu înserarea asta parcă se lasă amurgul și în sufletul meu... Ba am să zic, Pâcule. Am să zic - a grăit moș Dumitru, cu o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
câte ai spus tu? Si încă câte mai aveam de spus, Dumitre!... Soarele și-a adunat cu grijă rază cu rază, pregătindu-se de culcare. Vreo două, însă, mai zburdalnice, au întârziat parcă anume pe creasta Ponoarelor, făcându-le bezele cărăușilor... nov.2005 - 20 martie 2006
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tatălui meu - e mort de două luni și noi încă îl purtăm pe drumuri, încercând să ajungem la Peking, locul său de naștere, pentru a-l înmormânta. Mama e neliniștită: — Soțul meu a fost guvernatorul din Wuhu, le zice ea cărăușilor pe care i-am angajat să care sicriul. — Da, doamnă, răspunde umil cărăușul-șef. Îi dorim cu sinceritate guvernatorului o călătorie bună spre casă. Din câte țin eu minte, tata nu a fost un om fericit. A fost în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
drumuri, încercând să ajungem la Peking, locul său de naștere, pentru a-l înmormânta. Mama e neliniștită: — Soțul meu a fost guvernatorul din Wuhu, le zice ea cărăușilor pe care i-am angajat să care sicriul. — Da, doamnă, răspunde umil cărăușul-șef. Îi dorim cu sinceritate guvernatorului o călătorie bună spre casă. Din câte țin eu minte, tata nu a fost un om fericit. A fost în mod repetat retrogradat din cauza slabei prestații în suprimarea răscoalelor țărănești din Taiping. Abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele să se apropie. Dar noi suntem prea istoviți ca să ne ridicăm brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
golașe, care se întind milă după milă. Nu există decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-am întâlnit erau năpădite de păduchi. — Ar fi bine să ne plătiți, sau va trebui să cărați sicriul chiar dumneavoastră, doamnă, îi zice cărăușul-șef mamei când o aude plângându-se că portofelul ei e aproape gol. Mama începe din nou să suspine și zice că soțul ei nu merită asta. Nu obține nici un fel de compasiune. În zorii zilei, cărăușii abandonează sicriul. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doamnă, îi zice cărăușul-șef mamei când o aude plângându-se că portofelul ei e aproape gol. Mama începe din nou să suspine și zice că soțul ei nu merită asta. Nu obține nici un fel de compasiune. În zorii zilei, cărăușii abandonează sicriul. Mama se așază pe o piatră, lângă drum. În jurul gurii are un inel de răni care înmuguresc. Rong și Kuei Hsiang discută despre îngroparea tatălui nostru acolo unde suntem. Eu nu am inima să-l las într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toate bunurile familiei, dar tot nu ne-am putut achita datoriile. Ieri, mama a vândut ultimul ei lucru: suvenirul de nuntă primit de la tata, un ac de păr în formă de fluture, făcut din jad verde. Înainte de a ne părăsi, cărăușii au dus sicriul pe malul Marelui Canal, astfel încât să vedem bărcile în trecere, de unde am putea obține ajutor. Arșița s-a înrăutățit și nu se simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]