4,175 matches
-
responsabili au fost pe rând Ion Pop-Reteganul, Victor Deleu, Dionisie Stoica. În perioada 1906-1907, subtitlul devine „Organ național politic și cultural independent”. Revistă sămănătoristă, G. de d. se autodefinește printr-un articol-program, intitulat Cuvântul nostru, semnat de un grup de cărturari din regiune, în care se afirmă: „Nu se poate să trăim în nepăsarea în care am stat până acum față de trebile obștești, fie acelea de interes economic, industrial, cultural, bisericesc ori social”, deoarece „cultura deșteaptă la conștiință, întinde la prosperitate
GAZETA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
până în octombrie 1934. Bilunară în primii patru ani, revista a apărut după aceea lunar. Redactorii ei sunt, la Cluj, Cezar Petrescu și D.I. Cucu. Primul, aflat temporar în capitala Transilvaniei ca ziarist, împreună (potrivit mărturiei sale ulterioare) cu alți „juni cărturari din toate ungherele vechiului Regat”, printre care Adrian Maniu, Gib I. Mihăescu, Radu Dragnea, gira conținutul revistei; al doilea, redactor și el la cotidianul local „Voința”, se străduia să asigure condițiile materiale de apariție. După mutarea la București, Cezar Petrescu
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
, logofătul (c. 1719 - ?), autor al unei scrieri de ceremonial. Era un boier cărturar, cunoscător al culturii bizantine, logofăt al doilea la Curtea domnitorului Grigore C. Callimachi, care îi comandă scrierea regulilor protocolare. În 1779 semnează o copie a primei părți a traducerii Cugetărilor lui Oxenstiern, menționându-și rangul (vel clucer) și vârsta (60
GHEORGACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287229_a_288558]
-
LCF, 1977, 2; Aurel Martin, Ethosul echilibrului, CNT, 1982, 22; Ov. S. Crohmălniceanu, Umanismul și arta amphionului, RL, 1982, 25; Constantin Vișan, Convorbiri cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga, O, 1982, 26; Mihai Zamfir, În sfârșit, monografia, VR, 1987, 1; Dan Grigorescu, Umanismul cărturarului, RITL, 1995, 3-4; Stan Velea, Împliniri comparatiste: „Eminescu”, RITL, 1995, 3-4; Velea, Universaliști, 131-139; Dicț. esențial, 272-274. St.V.
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
sau nu, cu cea universală. Fără a stărui în descrierea influențelor străine, în Explorări în istoria literaturii române (1969) autorul dezvăluie modul în care tradițiile culturale românești au asimilat creații de prestigiu, cel mai adesea remodelându-le. Pornind de la enciclopedismul cărturarilor români, de la desprinderea de slavonă și greacă, exegetul subliniază mutațiile importante, tranzitorii, din secolul al XVIII-lea. Deși experiența spirituală se menține în forme colective, devin sesizabile atunci intențiile de individualizare a creației literare, care se vor dezvolta eficient la
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
, (26.X.1624 - 13.XII.1693, Zolkiew, azi Nesterov, Ucraina), cărturar, poet și traducător. Originar de prin părțile Sucevei, viitorul ierarh, pe numele laic Dimitrie, coboară se pare din neam de mazili, ca fiu al Mariei, zisă și Misira, și al lui Leontie Barila (Bărilă sau Borâlă). Doi frați ai săi
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
des Mitropoliten Dosoftei, Leipzig, 1898; Iorga, Ist. lit. relig., 178-200; Ștefan Ciobanu, Dosoftei, mitropolitul Moldovei, și activitatea lui literară, tr. Ștefan Berechet, Iași, 1918; Iorga, Ist. lit., I, 369-391; Dimitrie Dan, Dosoftei, mitropolitul Moldovii, Cernăuți, 1927; Gheorghe Dincă, Un mare cărturar din veacul al XVII-lea: mitropolitul Dosoftei, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 53-55; Cartojan, Ist. lit., II, 115-126; Augustin Z. N. Pop, Glosări la opera mitropolitului Dosoftei, Cernăuți, 1943; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 321-329; Ivașcu, Ist. lit., I, 197-208
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
FILARET DE RÂMNIC, (1742-1794, Mănăstirea Căldărușani), cărturar și traducător. Macedoromân din Ianina, F. ucenicise pe lângă Partenie, mitropolitul Târnovei. Stabilindu-se în Țara Românească, învață, se pare, la Academia de la „Sf. Sava” din București. Viața de monah dusă la mănăstirea Căldărușani, de care rămâne legat (va fi egumen
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
România literară”, un portret virulent al directorului F.-F., „om greoi la înțelegere, fără nici o comuniune sufletească cu artele”. Totodată, pe un ton apologetic, ditirambic, Elena Popescu își exprimă atașamentul necondiționat față de I.E. Torouțiu și admirația pentru „autoritatea morală a cărturarului” (5-6/1939). Antimodernismul publicației răzbate și în contribuțiile lui Const. I. Popescu, ca în articolul Război imposturii moderniste (4-6/1944), unde se declară solidaritatea cu revista „Ramuri”, la fel de înverșunată în a respinge fenomenul literar modernist. În mod cert, prin causticitatea
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
seria Opere (I-IV, 1978-1988). Rod al cunoașterii perfecte a biografiei lui Maiorescu, dublată de familiarizarea cu însemnările zilnice și corespondența, lucrarea Tânărul Maiorescu (1974) dovedește aptitudine de analiză critică, psihologică, sociologică. Autoarea reușește să contureze aici portretul unui tânăr cărturar de excepție, singular în epocă, adevărat erou al unui bildungsroman. A scris, de asemenea, o micromonografie Emil Gârleanu (1968), cuprinzând judecăți nuanțate despre acest scriitor, căruia izbutește să-i traseze profilul exact, situându-l în istoria literaturii fără a-l
FILIMON-STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286993_a_288322]
-
gândirii artistice, adevărul artistic și idealul estetic, tradiție și inovație ș.a. O permanență a preocupărilor sale este examinarea - în plan diacronic și sincronic - a imaginii artistice sub aspectul proprietăților ontologice și axiologice. M. are și câteva contribuții în studierea ideilor cărturarilor români despre artă și literatură, a procesului de înfiripare a gândirii estetice în Moldova medievală. SCRIERI: Conținut și formă în opera literară, Chișinău, 1972; Frumosul artistic și valoarea lui educativă, Chișinău, 1972; Semnificația social-estetică a literaturii, Chișinău, 1976; Imaginea artistică
MELNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
din rândurile acesteia. Obligațiile didactice și științifice ale disciplinei căreia M. i s-a dedicat - geografia - vor pune în umbră preocupările omului de litere, dar nu le vor înlătura. Aceasta în ciuda faptului că, spirit pozitiv, practician și teoretician al științei, cărturarul era împotriva „literaturizării”, a stilului calofil în cercetare. Respinge „geografia pitorească”, foiletonul și eseistica, „stilul făcut”, aderând la atitudinea maioresciană față de stilul „multicolor”. Pe urmele lui Lessing din Laokoon, este interesat de aflarea hotarului dintre arte și mai ales dintre
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
i se conferă Crucea Patriarhală, în 1980 titlul de Avva („Mare duhovnic”), iar în iunie 1994 este propus ca membru de onoare al Academiei Române, care îi acordase premiile „Năsturel-Herescu” (1939) și „Eudoxiu Hurmuzachi” (1993). M. reeditează în chip exemplar tipul cărturarului care, pornind de la o condiție umilă, răzbește printr-o inflexibilă voință și pasiune la lumina învățăturii și izbutește, în contextul unei istorii vrăjmașe, să închege o operă. Se identifică în personalitatea lui suspinul cronicarului suferind „supt vremi” și voluptatea aceluiași
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
o inflexibilă voință și pasiune la lumina învățăturii și izbutește, în contextul unei istorii vrăjmașe, să închege o operă. Se identifică în personalitatea lui suspinul cronicarului suferind „supt vremi” și voluptatea aceluiași în fața citirii și scrierii cărților, aviditatea îndârjită a cărturarilor din secolul al XVIII-lea în a da la iveală documentele identității naționale, pasiunea arhivistică a Hurmuzăcheștilor bucovineni ori a lui Hasdeu și iubirea de trecut a tuturor acelora pentru care prețuirea generațiilor ce i-au precedat este, după vorba
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
Constantinopol, copiind sute de documente, forțând accesul (și reușind astfel să fie primul român care pătrunde în arhiva bisericii Sfântul Mormânt din Constantinopol), justificându-se spiritual în aerul tare al Muntelui Athos, care îi provoacă o adevărată metanoia: jurnal de cărturar descoperitor de lumi noi, jurnal al formării și al ridicării moral-spirituale. Tema se conservă și în celălalt jurnalul, însă acesta, prin natura lucrurilor, e mult mai complex. Diagrama faptelor și a trăirilor înregistrează acum evenimentele dramatice din 1940 și 1944
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
formării și al ridicării moral-spirituale. Tema se conservă și în celălalt jurnalul, însă acesta, prin natura lucrurilor, e mult mai complex. Diagrama faptelor și a trăirilor înregistrează acum evenimentele dramatice din 1940 și 1944, tragedia refugiului și, în contrapunct, realizările cărturarului, zbaterile între ceea ce năzuiește să facă și împrejurările neprielnice, confruntarea - de o dramatică ironie - dintre bucuria creației în cultură și implacabilul „catabasis” al istoriei neamului. Poezia cărții, a istoriei scrise și a gestului întemeietor este astfel mereu flancată de notația
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
și Binele prin moarte: vezi mai sus pag. ???); această omiletică, nouă pentru el, l-a făcut să înțeleagă că Biblia putea fi citită altfel decât o făcuse el în tinerețe. Creștinismul era o realitate spirituală care putea oferi ceva atât cărturarilor, cât și ignoranților, lucru complet diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvârșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatând că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lupte cu dușmani din exterior, cum erau maniheii sau donatiștii, ci cu persoane care au descoperit o problemă ce ține de natura profundă a creștinului, iar soluția atât de radicală pe care o găsește nu va întârzia să provoace perplexitatea cărturarilor din secolele următoare. Construind doctrina absolutei gratuități a harului divin care implică, în consecință, condiționarea prin predestinare a libertății umane, Augustin atinge sfârșitul unei evoluții care începuse încă din prima parte a vieții sale (unele semne sunt reperabile chiar în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
literatura engleză și din cea americană. SCRIERI: Anna-Mad, București, 1942; Ultimul peisaj al Orașului Cenușiu, București, 1946; Modalitatea conformistă a dramei, București, 1948; Primăvară în Valea Jiului, București, 1949; Întâmplări din Marea Răscoală, București, 1953; Tudor din Vladimiri, București, 1955; Ucenicia cărturarului, București, 1955; Walt Whitman, București, 1955; Balade, București, 1956; Două ambasade, București, 1958; Orientări în literatura străină, București, 1958; Scene din viața lui Shakespeare, pref. F. Hardy, postfață O. Trilling, București, 1958; A venit un om din Răsărit, București, 1969
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
și Grădina lui Athis (2002) sunt niște meditații în care eul liric filtrează lumea prin metafore și simboluri mitologice, imaginând un tărâm al seninătății și plenitudinii. SCRIERI: Figuri ale romanului, Târgoviște, 1997; Figuri ale imaginarului poetic, Târgoviște, 1999; Dinastia de cărturari a Ciorăneștilor (în colaborare cu Mihai Gabriel Popescu), Târgoviște, 2000; Lola, Lolita, Bonita, București, 2000; Proximitatea lui Eminescu, Târgoviște, 2000; I. C. Vissarion între uitare și dăinuire (în colaborare cu Victor Petrescu), Târgoviște, 2001; Grădina lui Athis, Pitești, 2002. Ediții: Marin
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
la Facultatea de Litere, și de literatură pentru copii la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Revista de pedagogie”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Perspective” ș.a. V. A. Urechia (1979) reprezintă prima monografie despre contestatul cărturar moldovean, atacat de Titu Maiorescu în pamfletele Observări polemice și Beția de cuvinte. Cu bune capitole despre animatorul culturii și învățământului, despre gazetar și polemist, despre rolul său de tribun, cartea are meritul de a sublinia că paginile usturătoare ale
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
prima transpunere din literatura neogreacă a cărții Paul et Virginie. Tălmăcirile din grecește, Icoana lui Chevit și Iliada, rămân neterminate. G. este primul traducător în românește al epopeii lui Homer (e drept că numai primele două sute de versuri). Interesant apare cărturarul în ipostaza de moralist. Spirit raționalist, înrâurit de filosofia luministă, el probează reale aptitudini speculative atunci când ia în discuție unele chestiuni de etică. În comentariile dialogate din Cărticică coprinzătoare dă cuvintele ce am auzit dă la însuș cugetul mieu (definitivată
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
dedicat opt ani din viață studierii, transcrierii, traducerii și editării manuscrisului inedit al florilegiului de poezie latină Illustrium poetarum flores, realizat de Ioan Inocențiu Micu-Klein în timpul exilului la Roma. Cu câteva luni înainte de a muri, H. a descoperit sursa-model a cărturarului român, lucrarea omonimă a umanistului italian Ottavio Fioravanti (secolul al XVI-lea), descoperire pe care a făcut-o publică în mai 1991, printr-o comunicare la Societatea de Studii Clasice. Lucrarea a fost publicată ulterior în revista „Studii clasice” și
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
, Mihail (19.X. 1643, Caransebeș - c. 1712), cărturar. Era fiul Anei (n. Magiar) și al lui Mihail Halici, descendent al unor români calvinizați. Teolog cu preocupări literare - traduce pe la 1640 câțiva psalmi în românește -, tatăl lui H. era jurat în senatul Caransebeșului și rector al școlii calvine din
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]