6,191 matches
-
astăzi pleci la Maria! Stăteam bosumflată. Tataie a plecat grăbit de lângă noi, dar nu înainte să-i răspundă și el: -De, fa, Susano, fata a făcut ce i-ai spus tu; acum spală, că de nu, pun eu caii la căruță să o duc la mă-sa, tocmai la oraș. Mă uitam după tataie cum mergea grăbit spre grajd; era stropit pe pantaloni și știam că peste puțin timp avea să-l certe și pe el. Toți țăranii își făceau de
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
la mami. Știam că plecarea mea însemna să-și obosească bidivii, să mă ducă acasă, lucru care îl speria mai mult decât orice prostie pe care aș fi făcut-o. Tataie nu mi-a răspuns nimic, mi-a pus în căruță perna din pene de gâscă, pe care mamaia o făcuse special pentru mine, să nu stau direct pe scândură și după ce a adus coșul cu mâncare, fără să o privească pe mamaia și nici pe mine, a deschis porțile mari
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
după care cu o voce care nu părea a lui, a continuat: Și pe urmă m-au pus argat la tac-tu-mare, ăla bătrân. -Care este ăla, tataie, că eu nu-l cunosc? am sărit ca arsă, aproape să cad din căruță. -La ăia bătrâni ai lui mă-ta-mare. Aveam grijă de le dădeam apă vitelor, măturam prin curte, eu știu ce mai făceam? Și toate astea numai pentru mâncare. Vara dormeam în grajd în fân, iarna nu-mi mai aduc aminte, dar
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
ne-au bombardat americanii și eram în Gara de Nord, am știut cine erau ăștia. Îmi strângeam buzele. Eram geloasă pe tataie pentru că știa prea multe și nu-mi povestise mai nimic până atunci și ajunsesem la pământul lui. Am coborât din căruță pusă pe gânduri mai rău decât baba Floarea, care toată ziua stătea pe marginea șanțului și își învârtea bastonul în toate direcțiile. Nu era prost deloc tataie! Îmi plăcea să-l ascult atunci când vroia el să povestească. Atunci când îl obligam
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
au lăsat-o flăcăii să plece. Tot satul a știut că era să moară la 17 ani. Dacă nu vindeam o vacă și câteva oi, nu puteam să o scăpăm de moarte. Noroc cu Gogu. A luat-o noaptea cu căruța la București. I-au spart gâtul din cauza gâlcilor. Și ca să mă convingă, mamaia a continuat: -Doctorul de la Colțea ne-a spus, „Dacă nu aveți grijă de ea, o veți pierde, nici praf, nici soare și nici muncă multă”. Așteptam să
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Până spre seară, când s-a întors tataie mi s-a părut cea mai lungă zi. Când a intrat în curte eram pe scaun în bucătăria de vară și îmi sorbeam laptele liniștită. Mă uitam la el cum alerga de la căruță la grajd, transpirat și ars de soare, avusese o zi grea. Înainte să se spele și să mănânce, se ocupa de vite, întâi caii și pe urmă vaca. De restul se îngrijea mamaia. Am ieșit în curte și îl urmăream
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
a calmat puțin, s-a așezat pe un scaun și a început să se jelească. -Or să ne ia pământul, fa, Susano! În multe locuri l-au luat deja, o să mă întorc iar slugă, or să ne ia calul și căruța, o să fiu argat ca la tinerețe, ce ne facem, fa? Se uita la mamaia ca și cum aștepta ca ea să dezmintă ceea ce el auzise. De data aceasta nu am rezistat și am izbucnit în râs, era pentru prima dată când îl
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
COPILĂRIEI ÎI, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul III TATAIE ÎMI POVESTEȘTE Una dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd plecăm la câmp în căruță. Mă așeza lângă el și cum ieșeam din curte îmi dădea hamurile. Mânam calul spre drumul „Teilor” și de acolo, de-a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl duceam eu pe cal spre pământul
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, ... Citește mai mult Capitolul IIITATAIE ÎMI POVESTEȘTEUna dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd plecăm la câmp în căruță. Mă așeza lângă el și cum ieșeam din curte îmi dădea hamurile. Mânam calul spre drumul „Teilor” și de acolo, de-a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl duceam eu pe cal spre pământul
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
și el pe undeva în câmp. La început tata mă purta în brațe, pe urmă, când am mai crescut, mă trăgea de mână: fie prin zăpadă sau noroiul negru și lipicios pe timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătura de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apă limpede. Pe ... Citește mai mult Capitolul IPRIMII PAȘI AI COPILĂRIEICele mai frumoase amintiri le-
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
și el pe undeva în câmp. La început tata mă purta în brațe, pe urmă, când am mai crescut, mă trăgea de mână: fie prin zăpadă sau noroiul negru și lipicios pe timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii.Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătura de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apă limpede. Pe ... XIV. PRIMĂVARĂ ARABĂ, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 367
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
răspuns, neobservând că firul de iarbă îmi crescuse peste cap, iar prietenul meu Mihai, confundandu-mă cu o cărticica, m-a luat și, urcandu-se într-un scrânciob, m-a așezat sub fund să nu-l taie sfoară. - Uța-uța... - Cu căruță, i! îngânam. - Si Lenuța! mă completă firul de iarbă. Săturandu-mă de acest joc, mi-am lăsat gândul în scrânciob, iar eu mi-am adunat paginile, devenind o cărticica cemi poartă numele primit în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Se
SUNT O CARTE DESPRE PRIETENUL EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357290_a_358619]
-
i-a chemat la el pe Sfintul ierarh Nicolae și pe Sfintul Casian Român. Cei doi sfinți s-au îmbrăcat în vesminte strălucitoare și au pornit la intilnirea cu Domnul. Pe drum, cei doi au zărit un căruțaș a cărui căruță se înfundase în noroi. La vederea omului aflat în necaz, Sfintul Casian, în loc să dea o mână de ajutor, a plecat pentru a nu întârzia la întâlnirea cu Dumnezeu. În schimb, Sfintul Nicolae l-a ajutat pe țăran, și-a murdărit
LEGENDELE LUI MOS NICOLAE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357399_a_358728]
-
-Bine! căzură de acord cu toții. Se duseră toți, ciopor, la gardul lui Fănică din Puroinica, unde cu o zi înainte făcuseră cinci gropițe. -Floareo! Du-te după mingea de cârpă! Vezi că o văzui în curte la tine lângă roata căruței, zise Lenuța. Fetița alergă spre poarta casei unde o întâmpină câinele, gudurându-se la picioarele ei. -Stai cuminte, Patrocle! Se întoarse cu „mingia” făcută dintr-un ciorap umplut cu cârpe peste care fusese împletită o plasă din sfoară de cânepă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
romani, gypsy etc. „Bohémien? Cu alte cuvinte ar însemna că oriunde te duci, te joci cu destinul: dacă tu încerci să cunoști misterul... el fuge. Dacă încerci să eviți destinul, el vine la tine. Continuă drumul acesta miraculos sub acoperișul căruței tale! Tu ți-ai ales această libertate! Tu ți-ai ales necunoscutul! Viața pentru tine e un vis! Tu trăiești și iubești! Da, dacă te stăpânesc toate aceste virtuți, atunci cu siguranță ești bohémien.” Povestirea lui nea Mitică parcă se
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
lege contra acestor vagabonzi; la 11 iulie 1682 - Louis al XIV-lea dă o altă lege contra satanicilor, cum erau numiți de către francezi. Germanii, englezii și spaniolii - începuseră și ei să-i bage în pușcării, să le dea foc la căruțe. Îi numeau copii de diavoli, parias intouchables- paraziți murdari, bandiți, etc. «De unde veniți? Din Egipt? Din India?» -erau întrebați de toată lumea din jurul lor -. În 1829 prin declarația regelui Louis, toți acești bohémieni erau trimiși la închisoare iar nevestele și copiii
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
vântu’ să nu bată! - țiganilor nu le place vântul pentru că le spulberă pofta de viață! Dă, Doamne, două veri și-o vară! - iarna nu este un anotimp preferat, cred și eu, nu este plăcut să-ți petreci iarna într-o căruță cu coviltir! Țiganul spune întotdeauna: Am, da’ nu prea am! - lesne de înțeles că nu i-ar strica un pic de pomeană, și subtil, nu? Și multe alte expresii care poartă pecetea spiritului autentic al țiganilor, care se mai aud
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
a stins din viață într-un accident stupid, la doar 75 de ani- îmi spune Iosif Sinu în recenta noastră convorbire telefonică - ar mai fi putut trăi. Venea de la târg, de la Avrig, cucăruța. La impactul cu un obstacol apărut în fața căruței, tatăl meu, Ion Sinu, a căzut și roata căruței i-a trecut peste gât. În zadar a stat Arthemiza, soția mea, lângă el încercând să-l ajute, a plecat sus, la cer... Putem spune că zidăria a moștenit-o de la
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
doar 75 de ani- îmi spune Iosif Sinu în recenta noastră convorbire telefonică - ar mai fi putut trăi. Venea de la târg, de la Avrig, cucăruța. La impactul cu un obstacol apărut în fața căruței, tatăl meu, Ion Sinu, a căzut și roata căruței i-a trecut peste gât. În zadar a stat Arthemiza, soția mea, lângă el încercând să-l ajute, a plecat sus, la cer... Putem spune că zidăria a moștenit-o de la tatăl său. Învață bine meseria aceasta și o face
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
care caută spirt și tifon, secretarele de la primărie care sunt disperate în găsirea dosarelor cu burduf, instructorii de la școala de șoferi care ochesc potențiali elevi și câte nu vezi într-un asemenea loc. La intrarea în târg tocmai se vede căruța lui Filaret, bărbatul de vreo patruzeci de ani, mândru încă de la naștere și plin de glume de pe parcurs. A venit cu băiatul lui, cu Cristal și cu viitoarea noră, Crenguța lui Ramură, să vadă ce noutăți sunt pe-aici dar
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
face școală, nimic? - Ei, școală, are optșpe, gata școala, o dă pe familie. Se iubesc mă, o să-i ajut eu, mergem înainte. - Tu cu ce să-i ajuți, că nu degeaba te cheamă Tulbure. În afară de mârțoaga asta de cal și căruța aproape ruptă, ce mai ai? - Am îndrăzneală și contează. - Ai pe naiba, cu ce faci nunta? - Am gândit-o eu cu Miorița, nevastă-mea și o să fie de pomină. Dobre a lucrat controlor la CFR și când i s-au
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
ei, lasă că le găsești trebuință. - Să știi că ai dreptate! - Îi pun și blazon. - Cum adică, blazon? - Ca la caleașca regală, să fie o etichetă acolo. - Și ce etichetă pui tu? - De la berea ,,Noroc” pentru tineri, frumos pusă în spatele căruței iar bancheta acoperită cu ,,Răpirea din Serai”. - Nu vreau mă cu răpirea, că nu e cazul, alta dacă ai, că nu s-a răpit nimeni de nimeni. - Atunci o întorc pe dos. - Tu râzi de nunta mea? - Vreau să te
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
ce pădure ieșiși matali, că te văz cam retardat rău dă tot?! Fi atent, aici-șa, la băiatu’! La vremea aia dă care zici, iera bre, antichitate, nu iera dă niciunele, cum să-ți spui io, iera atunci când mergea țăranii cu căruța la pozat la pictori să să vadă și ei și boii, da’ acu, ia, bagă, moaca ici-șa, belește și fasolea așaa... să-ți fac o poză cu mobilu’ să o arăți nepoților, să nu crească-n beznă ca alde matali
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
somnului”, 1929) Intr-o noapte târzie de septembrie, Cucu Nae, „cu domiciliul stabil în comuna Mușetești, satul Viezureni, județul Simnic, 29 de ani, studii -zece clase, căsătorit, cu doi copii minori, fără ocupație, fără antecedente penale”(pag.19), aleargă cu căruța în galop, spre Schitul de Sus, să ducă unui amărât niște știuleți de porumb, furați de pe unde a putut. In căruță mai erau doi camarazi care „îi ținuseră de șase” Șoltuz și Calotă. Din sens invers, dinspre Schitul de Sus
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
de ani, studii -zece clase, căsătorit, cu doi copii minori, fără ocupație, fără antecedente penale”(pag.19), aleargă cu căruța în galop, spre Schitul de Sus, să ducă unui amărât niște știuleți de porumb, furați de pe unde a putut. In căruță mai erau doi camarazi care „îi ținuseră de șase” Șoltuz și Calotă. Din sens invers, dinspre Schitul de Sus, venea biciclistul Costinel Ciuraru, un tânăr de 21 de ani, din satul Valea Lupilor „tânăr necăsătorit, studii: zece clase, plus încă
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]