2,531 matches
-
cu bine la Galați. La intrarea pe platforma bacului era o aglomerație de mașini de toate tipurile și mărimile, așa că a trebuit să așteptăm vreo oră. În timpul acesta ne-am tratat cu câte o înghețată și apoi, mâncând semințe prăjite, căscam și noi ochii la ce era în jurul nostru. Chiar lângă noi mai era o mașină cu pescari, erau ardeleni. I-am întrebat unde merg și unul din ei ne-a răspuns că pe Dunărea veche. Mai încolo, un ditamai TIR
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cătun izolat, departe de civilizația mediului urban, vine într-un oraș mare cu treburi pe la tribunal sau la spital. Va avea ocazia să vorbească aici cu persoane simandicoase, "de oraș". Venind cu acele treburi, dorește să facă niște mici cumpărături. Cască ochii pe la vitrine, vrea să ghicească cam unde ar putea să-și cumpere cele hotărâte... Citește o firmă: "Cleo", dar vitrinele sunt goale și habar n-are ce se vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
O deschise brusc. Coridorul, luminat doar de o lampă cu seu, era pustiu. Și totuși! Privi mai atent și băgă de seamă că ușa încăperii alăturate era puțin deschisă și că printre crăpături se vedea lumina pâlpâită a unei lumânări. Căscă zgomotos, înjură pe turcește și intră la loc. Adormi într-un târziu. Dimineața, când a ieșit pe punte, toți călătorii se bucurau deja de aerul proaspăt. Ianache discuta ceva foarte serios cu Lavinia. Când s-a apropiat, ea s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
desfătat privind dansul bărbaților și apusul soarelui, dar e ceasul rugăciunii. Nu este dans ce-ai privit, este o poveste despre cai sau poate despre centauri... Ce ne-am face Selin aga fără cai? Bărbații aceștia își jură să fie caști cât timp fac parte din ceată și, în joacă, cred că se transformă în cai, dansând ca să îmbuneze un zeu al cailor, devin un fel de călugări credincioși acestui zeu. Eh, Selin aga, ce ne-am face fără cai? — Măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o înghițea în depărtare orizontul se ridicau glasurile agalelor care țipau spre oșteni jurământul sultanului. De dincolo de ziduri, asediații ascultau și ei cu groază...” Povestea înainte Gheorghios Maiota, mai atingea din când în când cu nuiaua câte un spudeu care căsca și-și stăpânea somnul clipind des. Și povestirea părea absurdă și monotonă, până când au început să cadă zidurile sub loviturile tunului nemaivăzut de mare, să intre ienicerii și bașbuzucii prin Kerka Porta, să pătrundă în biserici și să taie femeile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și marele spătar tot acolo se inițiase în arta ascunderii gândurilor; și el avusese impresia că nimănui nu-i pasă de ele. Primul care rupse tăcerea fu domnul, dar fără să arunce o punte peste prăpastia care părea că se căscase între ei, ci, așa i se păru spătarului, vorbi alăturea cu drumul. — Fă-mă mamă cu noroc și aruncă-mă în foc! Mă întreb oare de câte ori o să fie prins cu furtișaguri și uneltiri ruda noastră Constantin Știrbei, marele clucer? Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celui ce adusese cafelele, pe sală Pylarino ațipise cu capul în piept. Cât o fi dormit? se întrebă, când lumina albtrandafirie a zorilor și pașii gravi ai lui Kuciuk Selin aga îl deșteptară. În pragul odăii, Brâncoveanu, palid, îi zâmbea căscând: — O să adorm fără leacuri, Pylarino, că uite abia mă mai țin pe picioare de somn. Vino să mă ajuți să mă dezbrac. Brr... e chiar frig dimineața, tresări vodă, mâine pe vremea asta trebuie să pornim spre București. Marele spătar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o aruncătură de ochi spre dreapta spătarul văzu, dincolo de grădina de trandafiri, ținută de grădinarul francez anume adus, și care acum erau toți înfloriți într-o explozie de culori, pridvorul bisericii în care stătea preotul cu barba-i albă îngălbenită, căscând de plictiseală. Coborî în spatele domniței scara largă, de marmură albă cu ușoare vine cenușii și roz, și ieșind afară în curtea cu alei pietruite se întoarse să privească inscripția de deasupra intrării: „Am ridicat acest frumos și luminos palat pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sta omul cu gura căscată să prindă picăturile de miere ce se prelingeau de sus. De o parte și de alta a copacului erau două capete de șerpi, iar sub ei doi șoareci, unul negru și unul alb. În dreapta se căsca o prăpastie din care ieșeau capete de năpârci fantastice iar inorogul, desenat clar cu cap de capră și un singur corn, sărea prăpastia alergând după om. Desenul nu era deloc frumos, zugravul pusese alături culori care nu se armonizau, prea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică și se lăsă în genunchi plecându-și trupul paralel cu pardoseala. Examinând îndeaproape, băgă de seamă că spre zidul dinspre miazănoapte, între piatra de mormânt și pardoseală, se cască neastupată o crăpătură de lățimea unui deget. Se trase spre zid și vârî iscoditor degetul arătător, nu întâlni nici o opreliște, așa că scotoci rapid în boccea, scoase o scrisoare, îi pipăi pecetea, o netezi atent și-i dădu drumul în crăpătură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a prins și ținut neamul său, craiul ungurilor, vreo paisprezece ani în închisoare la Buda? Cum adică, să fug? În primul rând, nu voi să mi căsăpească osmanlâii pe nimeni din cei ce mi-au fost credincioși, mai gândi vodă căscând, și pe urmă, fără jertfe omenești, cu bani o să-i cumpăr pe sultan și pe vizir, ca să întorc iar soarta de partea mea. Că doar nu sunt nebuni înălțimile lor de la Istanbul să gâtuie găina care face ouă de aur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deschidea uși după uși spre odăi care altădată păreau neîncăpătoare pentru jilțurile încrustate cu pietre scumpe, sidef și fildeș, pentru scoarțele oltenești sau orientale topind în țesătura lor cele mai minunate culori, dar acum păreau imense în pustiul ce se căsca în ele. Iatacul doamnei, cu tot ce putuse să aducă zestre o femeie din neamul ei, era golit, chiar și icoanele erau smulse de pe pereți, doar o candelă stingheră ardea în dreptul unui crucifix. — Mâine este Joia Mare, se pomeni vorbind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pavilioane, vile, chioșcuri cu forme elegante și variate; peșteri adânci unde tradiției locale îi place să recunoască foste bârloguri ale hoților; peste tot se află balustrade ce îi țin pe cei ce se plimbă suspendați fără primejdie deasupra prăpăstiilor larg căscate; în fund, Cerna care sare ca o nebună din stâncă în stâncă, formând când cascade cu valuri argintii, cu muget blând; când mici lacuri netede ca o oglindă, limpezi precum cristalul, lăsând să se vadă în profunzimile lor transparente o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
DESCHISE OCHII ȘI DESCOPERI CĂ ZĂCEA PE UN PAT DE CAMPANIE, ÎNTR-UN COLȚ AL CAMEREI ÎN CARE SE ÎNTÂLNISE CU SAVANTUL. NU ERA NICI URMĂ DE TRASK, CEEA CE ÎL FĂCU SĂ RESPIRE UȘURAT ÎNCHISE DIN NOU OCHII, SE ÎNTINSE, CĂSCĂ SOMNOROS ȘI ÎN CELE DIN URMĂ SE GÂNDI: "DE ÎNDATĂ CE ÎMI SCHIMB CORPUL, DUC INSTALAȚIA ASTA ÎN BIROUL LUI MARIN. DUPĂ ACEEA, N-AR TREBUI SĂ TREACĂ MAI MULT DE O ZI PÂNĂ SĂ MĂ ÎNTÂLNESC CU MARELE JUDECĂTOR". Gândul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SĂ SE ODIHNEASCĂ. DUCEȚI-L LA... MARIN NU APUCĂ SĂ AUDĂ UNDE TREBUIAU SĂ ÎL DUCĂ. CEDASE NERVOS. MAI SIMȚI CUM MÂINILE ÎL APUCAU, DUPĂ CARE SE CUFUNDĂ ÎNTR-UN SOMN ATÂT DE PROFUND ÎNCÂT SE ASEMĂNA PRIMEJDIOS CU INCONȘTIENȚA. CĂSCĂ ȘI DESCHISE OCHII. APOI ÎȘI AMINTI TOT CE SE PETRECUSE. STĂTEA ÎNTR-UN SCAUN AFLAT ÎNTR-O ÎNCĂPERE LARGĂ, MOBILATĂ CU GUST. ÎNCHEIETURILE MÂINILOR ÎI ERAU LEGATE DE BRAȚELE SCAUNULUI. AMORȚEALA DIN MEMBRELE INFERIOARE ÎL FĂCU SĂ ÎȘI DEA SEAMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
decât în dimineața aceea, înainte să se strice vremea. A dat la animale, apoi le-a închis și a pus lanțul la poartă. N-am trecut zilele astea pe la ea. Tot am zis să nu o supăr. Varvară... - Nu mai căsca, mă, ochii așa, că doar nu am venit de pe cea’ lume, ci de peste deal, de colo. - Dealul, iaca, cât de mic și desparte mamă de fată și drag... - Ia taci. Varvara îi săruta ușor obrazul proaspăt ras. Prostuțule... Florin oftă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
gurița roșioară. Cu gurița ca mierea, cu vorba ca frăguța. Luliu- luliu ș-îi dormi, luliu-luliu pui de om... Nani- nani... nani-nanai-naniaa..., nani-nani-naniaa... Aaaaa.....” Polixenia deschise ochii triști și căută cu ei glasul. Își șterse năsucul și rămase cu ochii căscați în gol. Acum era singură. Avea șapte ani și era pregătită să se descurce cu toate de prin gospodărie. Asta dacă nu se întoarce el și... Gândul o făcu să tresară. Coborî din pat și merse la găleata cu apă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ascuțită, astupând vorbele mamei Floarea, care îngâna ceva despre bunătatea răposatei, dar numai ea știa ce. N-am putut videa criminal de aista de când mama m- o făcut pe fața pământului. - Așa o făcut, așa, da..., mai primea aprobarea unor cască gură pripășiți în curte de pe ogoare, atrași de vestea că venise “domnii de la oraș” să îl caute pe Ion. - și-o bătut joc de ea o viață întreagă, i-o scos ochii, schinarea i-o stricat-o, gura i-o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cenușiu semnele întunecate ale unui alfabet straniu, al cărui înțeles ascuns trebuia descifrat. Deasupra deșertului tăcerea era nemărginită ca și văzduhul. Janine, sprijinită cu tot trupul de parapet, nu rostea nici un cuvânt, neputându-și smulge privirea de la golul ce se căsca în față. Alături de ea, Marcel nu-și găsea astâmpăr. Îi era frig, voia să coboare. "Ce era de văzut aici?" Dar ea nu-și putea dezlipi privirile din zare. Acolo, tot mai spre miazăzi, unde cerul și pământul se uneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nou pe cap. Aplecat peste el, d'Arrast îi ștergea cu palma umărul mânjit de sânge și de praf, în timp ce omul, cu fața lipită de pământ, gâfâia pironit locului, surd la cele ce se petreceau în jurul lui. La fiecare răsuflare căsca gura cu lăcomie, ca și cum atunci ar fi tras aer în piept pentru ultima oară. D'Arrast îl apucă strâns de brațe și-l ridică așa cum ai ridica un copil. Îl ținea în picioare, lipit de el. Ușor aplecat, îi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Mergea într-acolo și trecuse de mijlocul pieței când, dintr-o dată, fără să știe de ce, o coti la stânga, părăsind drumul bisericii și silindu-i pe pelerini să-i iasă înainte. Auzea în spate un tropăit de pași. În față vedea căscându-se nenumărate guri. Nu înțelegea ce-i strigă, dar i se părea că mai auzise cuvântul portughez pe care îl rosteau fără încetare. Deodată îi ieși înainte Socrate, care rostogolea niște ochi înspăimântați, vorbind fără șir și arătându-i biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Pe când așa nu știați precis când a trecut autobuzul anterior, ați continuat să așteptați. Cam nervoasă, dar sperând că va apărea din clipă în clipă. A și venit. Noi l-am reținut ! Atât cât consideram necesar. — Mă bucur că nu căscați ochii de uimire și nu vă lăsați impresionată. M-ar fi obosit. N-aș mai avea răbdare, nici chef. Așa însă capăt încredere, sper să ne înțelegem. Se apropiase dintr-odată cu scaunul. Un aer dezarmat, nenorocit. Ca și cum cerea ajutor. Gata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru viitoare apeluri. Toctoc, toctoctoctoc, ciocăneau pantofii suprafața străzii sticloase și cuvintele perforau în ritm imprevizibil ecranul dimineții tulburi și reci. „E stearpă acum ! Tot ce a citit despre florentinul acela nu e decât umplerea golului care s-a tot căscat într-însa. Dar atunci, atunci a fost ca el ! De o minuție excesivă, dementă. Fantastice erau desenele acelea, fii sigur ! Ca ale pictorului, sunt convinsă...“ Se vedea cât reprezintă Sia un pretext pentru declanșarea propriilor interogații, studenta nu se putea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
direcția, spre cearceaful comun, de unde tocmai se ridicase fata care le venea în întâmpinare. Dezvelea dinți mari, mult ieșiți în afară, pe care încerca mereu, fără succes, să-i acopere cu buzele. Gura ieșită din obraz, împinsă înainte. Colți masivi, căscați sub perechea de buze care nu reușeau să se atingă. Se ferea să zâmbească, dar zâmbea, cu ochii mici și veseli și cocliți. Blonda se înclină, fluturând părul, zâmbi fără voie, dezveli încă mai mult dinții... zăpăcitul scoase repede mâna
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
amurgul duminicii placide, căldura puturoasă și grea decoloraseră fiecare clipă. În ce lume trăim, cine a inventat-o, cine, și totuși, iată, zâmbea, cu ochii închiși, sub pleoape pulsa chipul vreunei madone florentine. Lumină, armonie, intensitatea. — Marele gol care se cască în noi îl umple fiecare cum poate. Sport, automobil, cărți, copii, prestigiu... Autoritatea de-a judeca pe altul rămâne o pretenție ridicolă. Plictiseala ne anihilează. Trebuie să ne organizăm singuri compensațiile, spațiul intim. Restul nu contează... așa perora Lucian. Putem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]