11,186 matches
-
fusese În tot acest timp, nimeni nu știe. Poliția l-a contactat pe taică-su, Însă acesta a refuzat să se ocupe de cadavru, pretextînd că el nu avea nici un copil. După ce au trecut două zile fără ca nimeni să reclame cadavrul, a fost Înmormîntat Într-o groapă comună, În cimitirul de la Montjüic. N-am putut nici măcar să-i duc flori, pentru că nimeni n-a știut să-mi spună unde fusese Îngropat. Angajatul de la morgă, care păstrase cartea găsită În haina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceva cu rana aceea pe care o aveți pe față, nu pricep cum n-a observat-o nimeni de aici, N-are importanță, erau ocupați cu treburi mai serioase. Apoi întrebă, Și acum, Acum, trebuie să căutăm și să scoatem cadavrele, unele trebuie să fie făcute bucăți, cea mai mare parte carbonizate, Nu știu dacă voi putea suporta, În stadiul în care vă văd, nu veți suporta, Sunt un laș, Lașitatea nu are nimic de-a face cu toate acestea, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
începe să curgă din nou, spuse el cu glas scăzut, ar trebui, da, ar trebui, ar trebui ce. Cuvântul era ca un trup mort care s-ar fi încrucișat cu el pe drum, trebuia să descopere ce voia, să ridice cadavrul. Pompierii și ajutoarele de la apărarea civilă intră în stație. Au tărgi, își protejează mâinile cu mănuși, cea mai mare parte dintre ei n-au atins niciodată un trup ars, acum aveau să afle cât e de greu. Ar trebui. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
istorice și că era o tradiție înrădăcinată a stirpei familiei să rămână toți uniți, după moarte, de asemenea per omnia sæcula sæculorum, aceia care, în viață, trăiseră întotdeauna uniți. Înmormântarea colectivă nu avea să fie, prin urmare, de treizeci și patru de cadavre, ci de douăzeci și șapte. Chiar și așa, trebuie să recunoaștem că era multă lume. Trimisă nu se știe de cine, dar cu siguranță nu de primărie, care, așa cum știm, avea să fie lipsită de conducere până ce ministrul de interne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar mai trăi și astăzi dacă ar fi avut norocul s-o întâlnească, Se spune acolo că a asasinat pe cineva, Domnule președinte, nimeni nu știe sigur câți oameni au fost omorâți în acele zile, s-a hotărât că toate cadavrele găsite erau rezultatul unor accidente sau al unor cauze naturale și s-a așezat o lespede peste chestiunea respectivă, Până și lespezile cele mai grele pot fi date la o parte, Așa este, domnule președinte, dar părerea mea este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi spus să ia legătura cu comandamentul poliției, vremurile de flecăreală între albatros și papagalul-de-mare s-au terminat, domnule comisar. Ce fac atunci, întrebă din nou, rămân aici să putrezesc până ce își amintește cineva de mine și trimite să ridice cadavrul, încerc să ies din oraș când e mai mult decât probabil că au fost date ordine riguroase la toate posturile de frontieră să nu mă lase să trec, ce fac. Se uită din nou la fotografie, medicul și soția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la un pas în urma mea, tremura din tot trupul. O clipă am șovăit dacă să aprind un chibrit. Am deslușit cu greu un pat aflat în colțul camerei și m-am întrebat dacă nu cumva lumina o să ne dezvăluie un cadavru. — Ce, mă prostule, n-ai un chibrit? Glasul lui Strickland, venind din bezna aceea și atât de aspru, m-a făcut să tresar. Stroeve a scos un strigăt: — Doamne Dumnezeule, credeam că ai murit. Am aprins un chibrit și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Avea să aștepte cu viclenie momentul potrivit. N-avea de ce să se grăbească, iar într-o noapte Strickland avea să simtă vârful unui cuțit în spinare și peste vreo două zile din apa murdară a portului avea să fie cules cadavrul unui vagabond fără nume. În seara următoare Nichols se duse până la casa lui Bill și făcu oarecare cercetări. Era încă la spital, dar nevastă-sa care-l văzuse spunea că el jură pe toți Dumnezeii că-l ucide pe Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sunt... - Sunt morți. Cum au spus oamenii dumitale. Zeci de vâslași, aliniați pe băncile lor, păreau să ia parte la o parodie macabră, aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur dezorientat. O adiere de vânt cald mătură puntea, ridicând dinspre bănci un suflu infect de putreziciune. - E ciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej. Bargello se apropiase și se uita În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii. Al treilea era Înveșmântat În niște straie somptuoase, care parcă fluturau În jurul său asemenea unor aripi Întinse. Straie de o croială neobișnuită, ca și marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi adulmecă resturile de lichid din cupă. - Dar cum au murit? Poetul Îi arătă lui bargello cadavrul, apropiind torța de chipul acestuia. - Vezi buzele și limba umflate? Ca și când s-ar fi sufocat Într-un aer prea Încărcat, explică el Îndepărtând flacăra de fața mortului, a cărui barbă Începuse să se cârlionțeze din pricina căldurii. Otravă. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unul care să fi reprodus mai mult de treizeci. Dacă un Înger ar fi avut nevoie să Își determine ruta printre stele, n-ar fi putut găsi ceva mai bun. Un Înger... sau un demon. Cu repeziciune, examină celelalte două cadavre. Și pe ele moartea lăsase aceeași amprentă nemiloasă. - Al patrulea și-a ucis tovarășii, otrăvind provizia de vin. Se obișnuiește să li se Împartă de băut oamenilor, atunci când se ajunge la destinație. Astfel, echipajul i-a urmat În aceeași prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de o moarte nenaturală. Totuși, trupul bărbatului din fața sa apărea masiv și bine legat. Sub veșminte se ghicea o musculatură Încă puternică. Pentru o clipă, Dante fu cuprins de bănuiala că se putea afla În prezența unor rămășițe provenite de la cadavre diferite și că fâșia de carne care Încă le mai unea era doar un artificiu. Ridică iarăși capul și Îl potrivi peste gâtul retezat al cadavrului. Urmele rănii coincideau perfect, iar pielea care unea cele două părți era intactă. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fu cuprins de bănuiala că se putea afla În prezența unor rămășițe provenite de la cadavre diferite și că fâșia de carne care Încă le mai unea era doar un artificiu. Ridică iarăși capul și Îl potrivi peste gâtul retezat al cadavrului. Urmele rănii coincideau perfect, iar pielea care unea cele două părți era intactă. În timpul acestei operațiuni, privirea i se tot concentrase asupra feței mortului. Fizionomia sa Îi amintea ceva. Din prima clipă când Întorsese capul spre el, abia acum Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Îi doboare. Cecco păru să se distragă, ca și când gândurile sale s-ar fi Întors la ceva Îndepărtat. Ajuns la baza treptelor, Dante se opri, strângându-și prietenul de braț. - Cecco, eu sunt aici pentru o treabă tare tristă. Inspectez cadavrul unui om asasinat. O porni spre intrarea spitalului, dar după câțiva pași se opri, Întorcându-se din nou către Cecco. - Vino cu mine Înăuntru, dacă vrei. Istețimea și cinismul tău mi-ar putea fi de ajutor, În sfârșit. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi mai răspundă, sienezul Îl urmă. Coborâră În subterana unde se aflau expuse trupurile morților. Aerul era aproape irespirabil, otrăvit de fumul lămpilor alimentate cu ulei de proastă calitate și de miasmele care se ridicau de sub giulgiurile murdare azvârlite peste cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele nude ale mortului. Capul fusese potrivit pe bust și numai cârpa scămoșată dintr-o parte a gâtului mai amintea de masacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu e singurul care a trecut pragul lui Hades Înainte de vreme? - Nu numai el. La câteva leghe la Apus de oraș a avut loc un masacru, poate pentru a acoperi o singură crimă. Asasinul a umplut o corabie Întreagă de cadavre. Arrigo deschise gura să mai pună o Întrebare, dar apoi Își strânse buzele ca și când s-ar fi răzgândit. - Ce este „Împărăția Luminii”? Îl Întrebă poetul pe nepusă masă. Celălalt se răsuci spre el cu un aer uluit. - Un loc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se fi petrecut și În mințile oamenilor care se apropiaseră și ei, atrași de strigăte. Văzu cum nu puțini Își făceau semnul crucii, cu siguranță pentru a invoca ocrotirea lor personală, În nici un caz din reverență față de cel răposat. Lângă cadavru erau niște fragmente de sticlă, acoperite de o umbră Întunecată. Dante culese puțin din acea substanță cu vârfurile degetelor. - Ulei de lampă, Îi spuse lui bargello, care se apropiase. - Limpede ca lumina zilei, exclamă acesta adulmecând la rându-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deodată bargello, dezorientat. Părea să aștepte ca Dante să Îi dezvăluie acest mister inexplicabil. Dar poetul se mărginea să reflecteze, cu bărbia strânsă Între degete. Ochii Îi străbăteau iar și iar spațiul din jur, perindându-se de la resturile carbonizate la cadavru. Trebuia să existe o conexiune logică. Simțea că e aproape de adevăr, dar că acesta Îi scăpa printre degete. Soarele apunea. În scurt timp, n-ar mai fi avut nici un rost să rămână la fața locului. După ce se asigură că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neliniștitoare. Fețele viilor și ale morților se contopiseră Într-o comedie macabră, În care expresia zeflemitoare a lui Cecco se suprapunea peste rana cumplită a lui Bigarelli, iar corabia masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare sărată pe care i se părea că Încă o mai simte pe buze. Chiar și Fecioara, prizonieră În relicvariul ei presărat cu nestemate, Îl persecutase multă vreme, Încercând să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un băiat ieși În față, sfios. - Eu l-am găsit, bâigui el. Veneam să iau comanda pentru vin... - L-a văzut cineva căzând? O nouă privire perplexă rătăci printre fețele prostite ale celor de față. Dante se aplecă iarăși peste cadavru, examinându-i membrele răsucite. Îl Întoarse Încetișor: pe piept, În dreptul inimii, două tăieturi În vestă, tivite cu stacojiu, ieșeau clar În evidență. Una din cele două lovituri Îl omorâse probabil pe loc și, cum nu strigase, trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor pe post de bastoane, se ocupau cu evacuarea, barca trase la mal. Dante se aplecă peste cadavru; acesta zăcea cu fața În jos, cu brațele deschise În cruce și cu capul atârnat peste bord. Îi ridică Încetișor capul, dând la o parte părul Îmbibat. În această mișcare, un jet de apă țâșni din gura mortului, ca și când trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Călugărul nu avusese vreme să adopte o poză studiată, iar acum, pe trăsăturile sale livide se citea doar spaima unei morți violente. Priorul, ridicând ușor trupul, Îi deschise vesta la piept, pentru a examina sumar În ce condiții se afla. Cadavrul era acoperit de vânătăi. Probabil că se izbise violent de fundul apei. Pe o parte, două buze roșii indicau locul unde carnea fusese sfâșiată de ceva. Își ridică privirea spre roată. Paletele erau asigurate În structura portantă prin niște piroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de acum... În scurt timp, unul din străjeri reveni cu câțiva saci de cânepă, din care Întocmiră un giulgiu improvizat, În care poetul porunci să fie Învelit omul, având grijă ca, În timpul operațiunii, chipul să Îi rămână ascuns. Abia când cadavrul fu strâns legat cu niște frânghii, se simți mai liniștit. Măcar pentru câteva ceasuri, vestea morții lui Brandan avea să rămână secretă. Poate că era mai bine să nu știe decât el despre această Întâmplare, pentru un timp. - Duceți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vârtejul morii, rămânând Înțepenit Între paletele roții. Un sfârșit cum nu se poate mai nenorocit, pentru un om care Își câștigase existența prin iscusință și prin prestidigitații. Și totuși, lucrurile păreau să se fi petrecut Întocmai. Judecând chiar după starea cadavrului, era probabil că se Înecase cam la aceeași oră când fugise de la abație. Cu toate acestea, un glas interior continua să murmure, neliniștindu-l. Cele două răni adânci de pe o parte a corpului se puteau explica și așa cum o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]