2,791 matches
-
parvenire, pusă înaintea jertfei de la care se eschivase, nu-i dădea dreptul la seninătate deplină. Era și el ținta invectivelor și provocărilor țiganului. Dintre ofițerii criminali de război se distingeau maiorul Mihai Ene și căpitanul T., prieteni de familie și camarazi de unitate pe front. Maiorul era om integru, cu un caracter de ostaș credincios spiritului românesc și creștinesc. Căpitanul T., dornic de parvenire, regreta posibilitatea oferită de partid, căreia îi dăduse cu piciorul, de a deveni general la 30 de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
această stare; la un moment dat m-am trezit ca dintr-o moțăială. Ușa s-a deschis și am fost poftit în curte, unde ne aștepta duba. La aer mi-am revenit; soarele era sus, spre ora 10. Fețele unor camarazi mai erau roșiatice sau puțin colorate și toți aveau o indiferență în priviri și mișcări. Nu ne puteam vorbi și ne priveam mirați, unii pe alții. Pe măsură ce timpul trecea am revenit la normal. Ni se administrase un medicament în cafea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Până la îmbarcare, ne-am reîntâlnit mulți din cei trecuți prin reeducări. Unii erau înspăimântați la gândul că vom fi iarăși victime. Încercam să înțeleg fenomenul în desfășurarea lui, stările și stadiile sufletești ale celor trecuți prin încercări. M-am adresat camarazilor pentru ca, regăsindu-se fiecare în lumina înțelesurilor expuse, să poată reintra în luptă de pe o poziție clară, știind ce finalitate să vizeze și cu ce arme să lupte. Pentru noi va mai veni o încercare. Nu știm forma sub care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
schimbat impresii. Din întunericul nopții eram supravegheați și ascultați. După mai mult de o oră un ofițer a adunat hârtiile și milițienii ne-au condus la Zarcă. Toți cei din Zarcă au făcut aceste ultime declarații. Am aflat de la unii camarazi de pe aripa dinspre fabrică că mulți, mai ales muncitori și țărani, plecaseră; lucrul în fabrică, la Canal și pe șantiere încetase, politicii fiind înlocuiți cu deținuți de drept comun. Sfârșitul Părintelui Agaton Părintele Agaton (Daniil) Teodorescu de la Rarău, pe care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
legionară. Cu atât mai mult cu cât știam că mulți dintre cei ce câștigaseră atunci bătălia, erau din nou implicați în acest act de mărturisire, îmi spusese. În tren Se apropia ora de plecare a trenului (la 10-11 seara); mulți camarazi își schimbau adresele ca să poată coresponda când vor fi liberi. Era dorința de a păstra și în felul acesta comuniunea sufletească. Mă bucura, dar le-am zis: Fraților, s-ar putea ca în situația de așa-zisă libertate să nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alergau și le sfârtecau... și iarăși se strângeau sângerânde. Urmează Ploieștii!, anunță conductorul. Am înșfăcat desagii, aduși de fratele Alexandru la Galda, în care se aflau câteva resturi de îmbrăcăminte. Cei doi tineri nu se mai vedeau pe culoar. Mulți camarazi de suferință, printre alți călători, se pregăteau să coboare, Ilie Țintă, Gheorghe Dragon, Tache Rodas. Dar parcă nu mai cunoșteam pe nici unul. Îmbrățișările cu cei ce continuau drumul purtau pecetea suferinței, transfigurată în lumina ochilor. Și cei care nu veneau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la București?4 Existau totuși antecedente. Este vorba despre stagiul lui Carol la Academia Militară de la Potsdam, unde acesta scosese la licitație superbele obiecte de artă populară românească pe care Regina Maria i le trimisese ca să le ofere în dar camarazilor săi de arme. Plus scandaloasa legătură cu Zizi Lambrino în timpul lunilor tragice ale înfrîngerii românilor din timpul războiului. Au existat acuzații de corupție în care era implicat Carol și înainte de exilarea lui. Firește, moara bîrfelor de la București nu era întotdeauna
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
n-am uitat niciodată întîlnirea mea cu Corneliu Zelea Codreanu. Legiunea și Corneliu Zelea Codreanu constituie un monolit; el a dominat Legiunea chiar și de dincolo de mormînt. Era moldovean, ca și Iorga, născut la Huși în 1899, ca fiu al camaradului de arme al lui Iorga, Ion Zelea Codreanu, cu care (împreună cu A. C. Cuza) fondase Partidul Naționalist Democrat. Familia lui provenea din Bucovina. Zelea era varianta românizată a numelui Zelinski, un nume ucrainean. Mama lui Codreanu, Elisabeta Brunner, era de origine
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acestea, atît tatăl cît și fiul au devenit naționaliști români înfocați. Astfel, tatăl și-a românizat numele din Zelinski în Zelea și a adăugat cuvîntul Codreanu, profesia strămoșilor lor fiind cea de pădurar. În tinerețe, Corneliu, ca fiu al marcantului camarad de arme al lui Iorga, a fost educat în spiritul "Neamului românesc" și al sămănătorismului și în cel al visurilor naționaliste ale lui Iorga. La izbucnirea războiului, tînărul Corneliu, care avea abia 17 ani, s-a înscris ca voluntar și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
urmat tulburările provocate de Legiune în Maramureș, Basarabia și în Munții Apuseni, regiunea unde trăiesc moții, care au dus la dizolvarea Legiunii de către guvernul lui Iorga în primăvara lui 193297. După părerea lui, violența îl obseda pe fiul fostului său camarad de arme (Iorga îl considera pe Corneliu drept "fiul violent și mediocru" al lui Ion Zelea Codreanu). Prin 1931, pe lîngă violența menționată mai sus, a fost atacat un jurnalist evreu, apoi un secretar de la Ministerul Agriculturii și alții. Dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
păianjen pe o foaie de hârtie, pe care-l arunca apoi, cu grijă, afară pe fereastră sau îl plasa într-un alt colț al casei, unde putea să-și vadă mai departe de treabă, netulburat de nimeni. Eu îi eram camarad, tovarăș de lectură, poate că unica persoană cu care a purtat vreodată o conversație serioasă. Aveam mereu senzația că ne aflăm amândoi pe puntea aceleiași corăbii, aventurându-ne împreună în voia hazardului. Citeam aceleași cărți [i apoi le discutam: cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Eu am avut oarecare greutăți, ba chiar un moment mai penibil, dar am reușit să-l ascund de el. Era prea curând ca să încep să-mi pierd prestigiul și să-i par bătrân. Voiam să mă accepte în chip de camarad. După scăldat, a dormit la umbra unei stânci. Și după aceea, am luat un ceai substanțial. Și după aceea a consimțit să rămână peste noapte la mine, dar numai o singură noapte, urmând să plece a doua zi în zori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
legătură secretă cu o femeie, și acum, ușurat, să se fi refugiat în tovărășia ei? Sau punea la cale niște planuri elaborate, fie de a o salva, fie de a se răzbuna crunt pe mine? Convocase, poate, niște vechi, îndârjiți, camarazi de arme, care puteau să se ivească dintr-o clipă în alta, să-mi tragă o bătaie soră cu moartea? S-o fi adresat oare unui avocat? Sau poate că se preta doar la un joc subtil, așteptând ca nervii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aud înăuntru o voce de femeie. — Era televizorul. — Nu cred. Charles, n-o să aibă loc o luptă, nu-i așa? Vreau să spun că nu de asta ne-a chemat să venim abia azi-dimineață. Poate că și-o fi adunat camarazii să sară pe noi. Și eu avusesem aceeași idee. — N-are camarazi. Oare pe cei de la cursul de lemnărie? Hartley începu să coboare încet scările. L-am împins pe Gilbert, care a ieșit afară. Ea cobora cu pași rari, ținându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o să aibă loc o luptă, nu-i așa? Vreau să spun că nu de asta ne-a chemat să venim abia azi-dimineață. Poate că și-o fi adunat camarazii să sară pe noi. Și eu avusesem aceeași idee. — N-are camarazi. Oare pe cei de la cursul de lemnărie? Hartley începu să coboare încet scările. L-am împins pe Gilbert, care a ieșit afară. Ea cobora cu pași rari, ținându-se de balustradă, de parcă întâmpina dificultăți la mers. Purta fularul pe cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și el șarpele. Telefonul începuse să sune și, pe măsură ce tot suna și suna, emoția mea se prefăcea în dezamăgire. Poate că și plecase în Tibet? Sau poate că ieșise în oraș, să ia cina la vreun club sau cu vreun camarad de arme? Dumnezeule, cât de puține lucruri cunoșteam din viața lui! M-am decis să-i telefonez din nou a doua zi dimineața, și apoi să plec la Londra. M-am întors în bucătărie, am descuiat și am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
venit și Toby Ellesmere, care părea sincer îndurerat. Niciodată până atunci nu mă gândisem (și nici de atunci încolo) la natura prieteniei dintre ei și James, care dăinuia, îmi închipui, dintr-un trecut îndepărtat. James și Toby fuseseră nu numai camarazi de arme, ci și colegi de școală. Poate că Toby îl admirase în timpul școlii; asemenea legături pot dura o viață. Au mai participat patru domni bine îmbrăcați, în costume negre; presupun că erau militari. Păreau să nu aibă habar cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
41, am fost mobilizat, fiind întâi concentrat la Regimentul 2 Dorobanți și apoi mobilizat în vederea plecării la Cotu’ Donului, în Rusia, unde am plecat în noiembrie 1942. Am prins marea contraofensivă rusă de la Cotul Donului, și împreună cu puțini din foștii camarazi, am reușit să scap din încercuire și m-am întors în țară pe 12 aprilie 1943. Am fost din nou mobilizat în primăvara lui ’44. De-astă dată eram locotenent, comandant de companie și în această calitate, tot cu Regimentul
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a trimes la Ministeru’ de Interne la București. Am stat acolo la celule și, după exact trei luni, cu o escortă, am fost trimiși la Craiova la Tribunalul Militar. Cum s-a desfășurat procesul? Acolo, președintele Tribunalului era maiorul Marinescu, camarad cu un cumnat al meu, tot maior, și tot Marinescu. Acesta ne-a spus să nu fim prezentați în după-masa aceea, că vom fi trimeși la penitenciar, și de acolo va fi foarte greu să fim scoși... Prin el am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în timpul războiului fuge sau provoacă la fugă, prin semne sau prin vorbe, pe ceilalti luptători, se pedepsește cu munca silnica sau moartea. 2. Cînd în timpul luptei de atac sau apărare, în care este angajată unitatea să, rămîne în urmă de camarazii săi, sau se ascunde ori fuge, sau cu voință risipește sau face improprii serviciului armele, munițiunile, echipamentul militar sau calul de serviciu, pentru a nu mai lua parte la lupta în curs, se pedepsește cu munca silnica sau moartea. Dacă
CODUL JUSTIŢIEI MILITARE din 20 martie 1937. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140858_a_142187]
-
termenului subordonat cazul dativ sau acuzativ: „E zeul lumii care poruncește ființelor câte-a ivit din sine și vânturilor să se facă line.” (M. Isanos) „Eu chem degrabă chelnerul, plătesc iute și plec, după ce salut frumos pe cei doi tineri camarazi.” (I.L. Caragiale) • unele adjective impun termenului dependent cazul dativ: „În aceste împrejurări, o desfășurare normală a vieții literare, un climat favorabil creației (...) devin de o importanță hotărâtoare.” (G. Bogza) • unele interjecții impun termenului dependent cazul dativ: „Bravo lor.”, altele, cazul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceea neliniștea sfârșitului de martie.” (E. Barbu, 80) Observații: Sensul partitiv îl concretizează, de fapt, regentul. Termenul-atribut este expresia întregului, motiv pentru care în interiorul relației de interdependență, predicatul cu el se acordă în gen și număr: „Nemâncați, o parte din camarazii mei s-au năpustit asupra farfuriilor.” (C.Petrescu, Procust, 371) • a raportului abstract-concret; atributul înscrie într-o direcție concretă conținutul semantic abstract și pluridirecțional al regentului: „Libertatea conștiinței este subminată de pervertirea morală a omului.” Observații: În mod frecvent, atributul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ori mai mult decât femeile de vârsta lor! Ei „vând” experiență și maturitate; - Profesia lor de bază este sportul; - Bărbații se află mereu în slujba lor înșiși și în relație cu alți bărbați, căci ei sunt mai ales campioni, prieteni, camarazi, colegi; - Dacă bărbații fac ceva bine sau măcar nu fac nimic rău, ei sunt răsplătiți cu bani și promovări de către alți bărbați și cu îngrijire culinaro-erotico-sentimentală de către femei. În aceleași locuri și situații, femeile și bărbații fac și vor lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
asupra societății românești de către reprezentanții conservatorismului românesc, după 1848, se datora și faptului că lor li se alătura peste nu foarte multă vreme gruparea moderată a revoluționarilor, în frunte cu lideri precum Ch. Tell sau I.H. Rădulescu. Detașarea față de foștii camarazi 24 era explicată în primul rând prin încercarea acestora de a implica în luarea tuturor deciziilor politice un număr cât mai mare de cetățeni 25, în condițiile în care destui lideri credeau că în Adunarea reprezentativă nu trebuiau să se
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
a românilor Întâlniți În imensitatea drumurilor. La zecile și sutele de conaționali români Întâlniți În drumurile siberiene impresionează căldura cu care părintele prezintă pe românii Întâlniți. Toți păstrau cu onoare și demnitate amintirea conaționalilor răspândiți În imensitatea imperiului sovietic, a camarazilor și condamnaților pe care aceștia i-au avut În tragica existență În U.R.R.S. De la Vorcuta au fost transportați cu trenul la Moscova iar de aici la Potâma apoi În zona Iavas. Peste tot, pe lângă români se adunau și foștii
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]