1,966 matches
-
Într-un anturaj din oficiu incompatibil cu ororile stalinismului, eminentul medic și savant a rămas credincios României. Și-a revăzut casă copilăriei pe stradela Sărărie, a străbătut pe jos drumul spre școală. Amintirile i-au rămas proaspete și pline de candoare. A rămas copilul cosmic al primilor ani din viață la Iași. În același timp, mie mi-a revenit onoarea să-l știu unchiul George cum l-a văzut Dada prin pulberea amintirilor de la Vărateci-Sendrești, un loc nu departe de ținutul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
regaliști, personajul declară că, în absența barierei temporale, ar fi sedus de entuziasmul și farmecul lor : dacă n-aș fi cu cinci secole mai tânăr și cu douăzeci de ani mai bătrân ca voi m-aș lăsa răpit de atâta candoare și frumusețe (I, p. 43). Conștient de faptul că marile idei politice, splendide flori trufașe și devoratoare se cer stropite cu un sânge ca al lor fierbinte și pur, e cuprins de o tristețe sumbră, așa că le cere să plece
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Tit Liviu ? (prolog, p. 18). Plasat între lumea antică și spectatorii contemporani, el invocă și alte referințe livrești. Constată că definiția patriotismului emisă de Vitellius coincide cu cea enunțată de Platon și Sofocle (II, p. 52-53). Impresionat de farmecul și candoarea tânărului Quintus, el invocă răsuflarea cosmică, văpaia fără nume care l-a învăluit pe Platon când a început să scrie „Symposion” (I, p. 44). Venit din epoca lui Nero, ca și din lumea cărților, ca martor al întâmplărilor de pe scenă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu Lilly că, la plecare, nu a mai vrut să se despartă de ea. Podgoreanul, tatăl unei liote de copii, le propuse atunci s-o ia la ei pe Lilly, pe casă și masă. La Bugaz, explică el cu deplină candoare, trebuia să înceapă curând sezonul, ea o să se ducă la plajă cu Nel (pe post de însoțitoare) și poate își va găsi mai ușor un soț într-o stațiune balneară frecventată de tineret decât în cătunul lor pierdut printre vii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Briand și germanul Gustav Stresemann. În acea vreme, mulți dintre adversarii primului, mai ales cei din rîndurile extremei drepte franceze au ironizat idealismul și "pacifismul său sforăitor" scoțînd în același timp în evidență faptul că interlocutorul său german profita de candoarea sa. În realitate, chiar dacă idealismul și dorința de a asigura pacea în Europa nu lipsesc dintre motivațiile celor doi oameni politici, acestea se bazează pe o apreciere realistă a situației țărilor lor. Briand, conștient de slăbiciunea Franței din punct de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și un om. Cine nu vede în acest limbaj un sens profund al responsabilității? Nimic deosebit! - va spune cineva. Desigur, nu e nimic supranatural; ne aflăm în domeniul naturii, al virtuților naturale, dintre care putem enumera și: ordinea, exactitatea, sinceritatea, candoarea, lealitatea, fidelitatea față de cuvântul dat, gentilețea, simțul dreptății, al solidarității, al corectitudinii etc. Dar ne putem gândi la apostolat, la sfințenie fără a ține cont de acest nobil, indispensabil șir de virtuți? Până la urmă, o corectitudine, chiar și pur umană
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care dezvăluie niște preocupări non mistice, credeți că nu ar da vreun pretext unor bănuieli răutăcioase? Vi se pare că, o conduită care nu ar face distincție între atitudinea persoanei sacre și a celei din lume, ar fi în avantajul candorii evanghelice? Chiar și fumatul (atât de decadent!) nu-i poate determina pe cei ostili să creadă că, până la urmă, și preoții sunt la fel ca toți ceilalți oameni? Cine citește acest text, să-și impună regulile logicii, și să știe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pionierii, mergeam prin sat, cu cravata roșie la gât și ne salutam cu cuvintele Salut voios de pionier ! Eram mândri că suntem pionieri. Mai târziu am realizat că și acesta era un mod prin care regimul comunist, recent instaurat, folosea candoarea copiilor. Oamenii, pe stradă sau la porțile curților, se uitau curioși la noi și își șopteau unii altora câte ceva. Nu după mult timp, am aflat ce era: „Ăștia sunt cățeii lui Stalin”. Un alt moment care mi s-a întipărit
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
moderne de comunicare și dezvoltare personală. Ce viziune a avut omul acesta de a putut să-și îndeplinească nobila chemare astfel încât să rămână atât de viu și de iubit in inimile tuturor elevilor săi ? Ce fel de dascăl mai avea candoarea să ne numească pe noi „colegii săi” sau să ne întrebe dacă îl "credem cules de pe drumuri ?", „prostul satului" și noi să îl respectăm și să-1 iubim mai mult decât pe oricare altul ? "Fii mână de fier" era povața preferată
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
maturizată, din care etapa copilăriei se prăvălise ca o formidabilă avalanșă, având consecințe catastrofale pentru tot ce se află în drumul ei. Eram asemenea unui eunuc văduvit printr-o operație barbară, primitivă și sângeroasă, de însemnele specifice copilăriei: gingășie, puritate, candoare, drăgălășenie, seninătate... Copilăria fugise îngrozită! Consecințele deportării le trăiesc și astăzi, cu aceeași intensitate și amărăciune, întrucât mi-au schimbat cursul vieții, suprimându-mi în mod brutal cei mai frumoși ani ai existenței noastre trecătoare. Și-atunci, cum s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lucru este cert pentru mine: bătrânii manifestau o așa inocență, că este imposibil să nu-și fi primit Realizarea! Am antrenat pensionarii la cântat, iar pe copilașii prezenți, la dans. Ne-am încheiat micul spectacol cu un cântecel plin de candoare al copilăriei, al cărui refren se repetă ca-ntr-un joc în cerc: Dacă vesel se trăiește, fă așa! Fiecare dintre noi a luat în primire un mic grup de pensionari și le-a cântat. Mulți dintre ei lăcrimau. Petreceau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un dosar acceptabil, numai bun de trimis judecătorilor de la Tribunalul Militar. Ceea ce a încercat anchetatorul, dar nu a reușit, a fost implicarea altor persoane, ca parteneri de discuție sau martori, în uneltirile mele contra ordinii sociale. În privința aceasta, îmi pierdusem candoarea și mă înrăisem. Ca și Alexa Pop, care uitase numele studenților ce-i dăduseră armele, nici eu nu mi-am amintit vreodată numele prietenilor mei. În ciuda anchetelor dure, nu am izbutit să furnizez Securității nici un complice. Spre dezamăgirea lui Voicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu adevărat. Dar ce, putea fi el oare Înțeles?! Sau doar fals Înțeles, cum l-au perceput și ei, ca un rege al acestei lumi. Și poate forța lor, a acestor Întemeietori de religie, a fost tocmai adânca „ne-Înțelegere”, candoarea lor fantastică de a urma, de a se jertfi nu pentru ceea ce „Înțelegi”, ci pentru acel „ceva” presimțit doar, de nedescris, de neconceput, dar de care ai mai multă nevoie decât de stofe, pâine, femeie sau de animale care te
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
proiectelor mele! -, eu refuz, de fapt, adaptarea. Pe care o fac mulți oameni cuminți și, mai știi, poate „lor” li se potrivește! Să fiu scuzat de tonalitatea aparent cinică a acestui pronume „lor”, dar, o spun cu toată fermitatea și candoarea, nu toate formele de existență se potrivesc oricui. Eu am ales-o de la Început pe aceasta, ne-adaptarea sau, episodic, falsa-adaptare, caracterul, temperamentul și tipul meu de reflexe ideatice și umorale se potrivesc acestui „război etern, cu toată lumea”! Pentru a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Iar Castor, bietul Castor Ionescu, face pe zeci și zeci de pagini exerciții „de flegmatizare”, de „stăpânire a eului”, de „economie a energiei”, a gesticulației; de la cea mai reflexă și evidentă, la ceea ce el numește „energia iubirii”, a „zâmbetului, a candorii”, o „raționalizare” a instinctivității sale, În care adesea vede un inamic. Și, așa cum o știm din fizica elementară, la marginile spectrului solar numit ROGVAIV, În stânga roșului avem vibrația sau unda invizibilă a „infraroșului”, iar la extrema cealaltă, la „dreapta” violetului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eforturile cuiva de a „se așeza la picioarele” lor, așa cum Iisus s-a așezat lângă copii, lângă femeile pierdute. Deoarece am bănuit Întotdeauna că „acolo” se refugiază acel lichid, acel ulei rar și esențial pe care noi, artiștii, Îl numim candoare, În absența căruia se poate trăi „bine-mersi”, cum se spune, dar fără de care nu e posibilă creația. Și nici Înțelegerea, o anume, ciudată, Înțelegere, pe care unii, În grabă, o numesc „irațională”, iar alții - „fantasme” sau speculații puerile, poetice. Acea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prefacă”, să-și disimuleze uneori adevărata credință și concepție. Altă dată, abordând aceste lucruri, vorbeam de o „nebunie curată” și de una „murdară”. Cea „curată”, spuneam, este cea a psihoticilor, a frumoșilor și inofensivilor bolnavi psihici care Își manifestă cu candoare și insitență mania sau maniile. Iar cea „murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o puternică personalitate, care, mai ales În anii debutului, ai afirmării - la unii, această afirmare se produce abia la sfârșitul vieții sau În postumitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la porțile întreprinderii”. La noi, în Est, există mai mult altruism, mai multă colegialitate, ai zice, dar asta vine și dintr-un deficit de rigoare, din mai puțin spirit geometric - o delăsare moștenită din comunism -, și nu demonstrează neapărat cine știe ce candoare „funciară”. Deși, nici candoarea nu lipsește. 20 iunie, marți Hanovra VITALIE CIOBANU: În trenul ce ne ducea de la Dortmund la Hanovra, m-am grăbit să „acopăr” câteva restanțe în jurnalul meu de bord: etapa de la Bordeaux. Oricât de mult ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi, în Est, există mai mult altruism, mai multă colegialitate, ai zice, dar asta vine și dintr-un deficit de rigoare, din mai puțin spirit geometric - o delăsare moștenită din comunism -, și nu demonstrează neapărat cine știe ce candoare „funciară”. Deși, nici candoarea nu lipsește. 20 iunie, marți Hanovra VITALIE CIOBANU: În trenul ce ne ducea de la Dortmund la Hanovra, m-am grăbit să „acopăr” câteva restanțe în jurnalul meu de bord: etapa de la Bordeaux. Oricât de mult ți-ai dori să contempli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și o vigoare în a-și lansa opera care o întrecea cu mult pe a mea. Ca și în „luciditatea socială”, deoarece el îmbina, la modul absolut paradoxal, un anume „cinism al ambițiosului”, al „carieristului” din orice timp, cu o candoare și impulsivitate psihologică și poetică afară de măsură! Și... cu toate acestea, el arăta, trăia acea unitate a persoanei și operei de care vorbeam mai sus, în sensul goethean al termenului. Fără îndoială, și aceasta arată încă o dată „secretul, misterul” marilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
va avea cel puțin avantajul de a-mi reduce bagajul spiritual inițial la minimul vital. Neavând a da socoteală niciunui trecut personal, negăsind în el convingeri religioase profunde, nu voi avea de ars, odată ajuns acolo, nici tămâie nici drapele. Candoarea îi dă ignorantului o anumită libertate a cugetului. Ea incită mai mult la hoinăreală decât la rechizitoriu. Dacă te defulezi mai puțin ca gură-cască împins de curiozitate sau ca propovăduitor zelos, asta mă mai întreb și acum. Conform Evangheliilor, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
om. Coexistența a devenit mai problematică, trecerile dintr-o parte în alta de asemenea. Iată de ce călătoria înspre capătul urii, întreprinsă de un drumeț aparținând în egală măsură ambelor maluri nu s-a putut efectua fără întreruperi. Îți poți păstra candoarea intactă, asta nu înseamnă abolirea condiției tale de mediolog frământat de dificila întrebare: oare cum s-a putut ajunge de la predica Fericirilor la călugării libanezi de astăzi cu automate Kalașnikov mereu la îndemână? De la ospitalierul Abraham la colonistul israelian care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
când s-a sculat în picioare/ A zărit lâng-o floare/ O urmă de fiară” (Bucovina). Locul din care bea împăratul are o funcție augurală, izvoarele vin din sacru și predestinează consacrarea socială a inițiatului. Urma căutată înglobează fecunditatea sălbatică și candoarea vegetală și devine vizibilă numai ulterior „împărtășaniei” cu apa din dumbravă. Aceasta este revelația finală a procesului inițiatic, tânărul descoperă identitatea alesei și are de parcurs o ultimă etapă a traseului său, care îl dăruiește înapoi lumii. Reintrarea în spațiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu se mai întorc. Sieși neputând să-și mai încapă Sub adanca zare-a nimănui Sufletul se varsă ca o apă Dincolo de limitele lui.” Farmecul eroticii lui Robert Cahlueanu constă în: „ căutarea unei identitati absolute între statuia iubitei, înălțată din candori și finețuri, ca și limită, evident, pe cele din „Cântarea cântecelor” și statuia lumii. De asemenea, iubirea lui pentru Basarabia a fost întotdeauna, până la obștescul sfârțit, profundă”. CARASEVICI IGOR - 1918 - 1993 MAGISTRAT Printre absolvenții Liceului de băieți „Regele Carol
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
descuraja, avea toate motivele de a nu-l depărta. Principele era fru mos ca un Lohengrin, fin, bine crescut, cult, mai atrăgător căci era sfios ca o fetiță și, mai presus de toate, moștenitorul unui regat și foarte dispus în candoarea lui și după imboldul mătușii, încântată de această idilă, să o ridice prin căsătorie până pe tron. Se logodiră in petto, nu se mai despărțeau. Regina trăia în nori și iluzii, i se părea că face nu numai fericirea celor doi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]