1,982 matches
-
în pielea goală...” - conțin destui germeni ai insolenței dadaiste. Poemele erotice ale lui Vinea au un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira“). În poemele lui Tzara („Am sădit în corpul tău“, „Prietenă Mamie“ ș.a.), lirismul se naște din aliajul de candoare sentimentală jucată și distanță ironică, pe o melodie cînd fracturată (scurtcircuitările eliptice de tip parole in libertá), cînd ieșită parcă dintr-o cutie muzicală. Apropiate de sensibilitatea unor Jean Cocteau, T.S. Eliot sau Apollinaire, poemele lui Vinea sînt, prin excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ilustrează, prin ricoșeu, însăși poetica integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie și tehnologie, fotogenia, caracterul „popular” de „artă colectivă”, sintetică, sincretică și „internațională” sînt elemente care nu încetează să fascineze imaginarul colaboratorilor revistei. Filmul mut e privit cu candoarea descoperirii unui teritoriu poetic miraculos. Nu mai avem de-a face, ca la Contimporanul, cu o admirație orientată „constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă și ei prețuirea pentru „filmul pur”, poetic, necomercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
depășesc periculos într-o luptă a sincerităților mor prematur în accidente devin iluzii neatinse în poarta sufletului flutură doliul neîmplinirii tăcerea ucide trăire regăsire ca într-o mină de sare săpau în mine orgoliul mândria și răutatea pierdeam bunătatea și candoarea potrivnic mi-era totul agățat de unghia neputinței mele Lucifer mă tragea în Infern fără far pe țărm obosisem să lupt cu umbre în pereții destinului visele prevesteau sorți pe șine fiecare noapte era coșmar ochii încărcați de durere lăcrimau
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești te aduni în strălucire femeia mamă înrourează vieți speranță dimineață iubiri și împliniri nevinovate trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul, Doar inima în formă de stea, aleargă nestingherită pe cer în căutarea unei frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele și-au făcut cuib rândunele, iar dincolo de mine, stelele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
are putere, acea parte a vieții numită copilărie. Acum îi înțeleg pe cei mari de ce se gândesc cu atâta nostalgie și duioșie la copilărie, de ce își doresc ca măcar pentru o clipă să redevină copii. Copilăria este un mugur de candoare, o minunată floare în care noi ne construim cele mai frumoase visuri, în care dorințele noastre se transformă în realitate. Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare și soare. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de voi până acum! Consider că imaginația este mult mai puternică și mai importantă decât cunoașterea. De ce? Pentru că știința este limitată, iar imaginația, nu. Șuncă Valentin-Bădel, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator. Pânișoară Elena-Ștefania Candoarea unui amurg de vară în ochii unui adolescent Motto: ”Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău pe care, altfel, le ia vântul“ (Nicolae Iorga) Vară iar... Fiica cea mai strălucitoare cu gene firave de mărar, ochi de mărgăritar și cercei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cea de a-și aminti. Dezvoltarea fiecăreia dintre aceste puteri implică astfel auto-afectarea sa originară, care, făcând-o posibilă în fiecare stadiu al efectuării sale, se sporește și se aprofundează în ea și odată cu ea. Iată de ce, așa cum observa cu candoare Aristotel, orice activitate se însoțește de o plăcere. Nicidecum în virtutea unei asocieri întâmplătoare, chiar dacă benefice. Ci din această rațiune esențială că orice act, actul de a vedea de pildă, avându-și ființa reală în patos și foarte precis în propriul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
iubești, oamenii din jurul tău. Cu riscul ca aceștia, cei cărora li te dăruiești, să nu te înțeleagă sau poate, din cine știe ce motive, să te ignore. Dar, vă asigur că acest risc merită înfruntat! Citim de la poezia plină de sensibilitate și candoare a unor tinere talente până la versul puternic și plin, în care metafora dă sensuri sublime și, uneori nebănuite, al celor pentru care exercițiul poetic este unul cu vechi stagii. Voi prezenta citând după criterii absolut aleatorii câteva din poeziile care
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am trăit. Uităm iertând „a ierta înseamnă a uita” în fiecare zi uităm un pic De răzbunare, de credință. Și chiar de pierdem, nui nimic, Uităm și de umila umilință. Uităm de dragoste, de flori, Un pic uităm și de candoare, De zâmbete sau de ninsori, Uităm un pic din fiecare. Uităm un jurământ făcut, Sau o dorință tăinuită. Uităm ce rău ne-a mai durut Pierzând ființa mult iubită. Uităm de Dumnezeu, dar nui nimic Chiar Dumnezeu ne a dat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
crezi în tine, Și de-ai să crezi, nimic nu te doboară. Când ultim ești, să crezi în cel dintâi, Și în pustiu tu să sădești o floare, Când scara ți se rupe, să rămâi Același OM, cu zâmbet și candoare. De vorba cu destinul Ca pe o coală albă, Ușor mi-ai desenat în față, drumul vieții, Cărarea de urmat. în cele patru colțuri (nu cardinale) ai pus Câte o întrebare, Ș-ai vrut al meu răspuns. M-ai întrebat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sa nu prevestea nimic bun. Petru se ridică În picioare și o sărută pe Iolanda ca de obicei pe amândoi obrajii; Îmbujorați, catifelați, umezi, reci. 15. Bărbatul cu ochelari se oprise la un pas de ei și Îi privea cu candoare sărutându-se În fugă, abia atingându-se, fără a se gândi o clipă că În absența sa lucrurile s-ar fi petrecut cu totul altfel. Ochii săi luminoși erau umbriți din când În când de o ceață subțire melancolică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mânat de ambiții politice, nemărturisite Încă public. Și cum o minune nu vine niciodată singură, În urma alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit În lume cu bilet de voie pentru 24 de ore. O Învoire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană și veșnic pe drum, Întrucât nimeni nu știa cu adevărat unde se afla cupa aceea cu sângele lui Isus. Îl suspecta de impostură dar, tocmai de aceea, Îl asculta: pentru candoarea povestirilor sale, greu de ascuns sub un cinism de paradă. Regina lui n-a existat niciodată. Dacă ar fi existat cu adevărat, ar fi fost geloasă, iar povestirile lui ar fi fost insuportabile. Era gata să-i spună aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cunoaște femeile - că Domnișoara dorește acest mariaj și Îi dă sfaturi În consecință. Abia atunci, nemaiținând cont de nimic, Domnișoara face dovada iubirii sale În fața lui Lauzun Însuși... dar cu câtă jenă și pudoare! Această fată plină de mândrie are candori dumnezeiești! Iar el nu renunță defel la sistemul său. Atunci când e absolut sigur că ea Îi va spune totul, nu vrea să audă nimic. O roagă să-și păstreze taina. Mi-a răspuns - scrie ea - că l-am făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mine, descoperirea orașului Fès abia stătea să înceapă. Aveam să-i scoatem vălurile unul câte unul, ca unei mirese în odaia de nuntă. Am păstrat din anul acela mii de amintiri care mă aduc înapoi, când vine vremea evocării, la candoarea lipsită de griji a celor nouă ani cât aveam pe atunci. Totuși mă văd silit s-o povestesc aici pe cea mai dureroasă dintre ele, căci, dacă aș trece-o sub tăcere, aș da greș în datoria mea de martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
strâns ușor. Nu era chiar un gest de tandrețe, mai curând unul de solidaritate Întru decepție. Deodată, Eveline și-a azvârlit mâinile În lături, apoi mi s-a aruncat În brațe, fremătând de bucurie: - Te-am păcălit! a exclamat cu candoarea senină a copiilor cărora le reușește o șotie. Am găsit parola, dar am vrut să-ți dau emoții, de-aia mi-am confecționat mutra aia de Înmormântare. Am găsit-o, Înțelegi? Îți dau voie să recunoști că sunt o tipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trei secole încoace", scria Antero de Quental. Tinerii intelectuali formați la Coimbra se zbat între un exasperant complex de inferioritate - care-i face să privească scârbiți și cu ură moravurile, instituțiile și cultura tradițională - și un profetism revoluționar plin de candoare. Cincizeci de ani de pseudo-liberalism transformă Portugalia într-o caricatură; nu mai exista monarhia tradițională de odinioară - dar Portugalia nu devenise încă o țară europeană, asemenea Franței. În comparație cu Parisul, pentru "generația de la Coimbra" nu este nimic bun în Portugalia. Acei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de doctorul Libner, de vreme ce creionul era prea mare pentru a fi folosit și, Într-adevăr, nici nu avea acest scop. „O, da“, spunea ea când Îi vorbeam de cutare sau cutare senzație neobișnuită. „Da, cunosc toate astea“, și, cu o candoare oarecum stranie, discuta despre fenomene precum vederea dublă, ușoare bătăi În lemnul unor mese cu trei picioare, presimțiri, sau senzația de déjà vu. Strămoșii ei direcți avuseseră Înclinații spre sectarism. Se ducea la biserică doar În postul Paștilor și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
specială. Nu, n-ai să întorci capul niciodată după ea pe stradă și mă îndoiesc chiar că în tinerețe i s-a întîmplat prea des ceva asemănător. N-are nimic de vampă în înfățișare. Cred că secretul ei stă în candoare. O candoare sinceră altoită pe o fantezie de gangster. Este absolut autentică în relațiile cu Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la cale cele mai neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-ai să întorci capul niciodată după ea pe stradă și mă îndoiesc chiar că în tinerețe i s-a întîmplat prea des ceva asemănător. N-are nimic de vampă în înfățișare. Cred că secretul ei stă în candoare. O candoare sinceră altoită pe o fantezie de gangster. Este absolut autentică în relațiile cu Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la cale cele mai neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt concomitente, înțelegi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Goya în Muzeul Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mici, pipăindu-și zonele genitale, scoțându-și fundul în afară, desfăcând picioarele atât de larg, încât nu mai lăsa nimic pradă imaginației, și în toate fotografiile zâmbea, uneori chiar râdea, cu ochii scânteindu-i într-un val de fericire și candoare, fără nici o urmă de reținere sau tulburare, părând că se distrează de minune. Am crezut că mor, mi-a spus Tom. În două secunde, mi s-a-nmuiat scula ca o cârpă. Mi-am tras pantalonii, mi-am încheiat cureaua și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fașă. Sora lui cânta foarte bine. Avusese dintotdeauna o voce bună, dar acum că se maturizase și plămânii suportaseră atacurile gudronului și fumului a cincizeci de mii de țigări, căpătase ceva nou și convingător, ceva profund, răgușit și senzual, o candoare dureroasă și dură, care te îndemna să te așezi mai bine pe scaun și să asculți cu atenție. Pe Tom, toate acestea îl încântau, dar îl și speriau. În interval de o lună, Aurora s-a combinat cu basistul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
construiască libertatea. În privirile copiilor sclipesc și speranțele bunicilor. Creația este o taină. Deci nu are cum să devină colhoz. Devii puternic recunoscând superioritatea altora. Marile creații ca și marile iubiri cresc din obsesia inaccesibilului. Semnul esențial al talentului este candoarea. Ar trebui să ne orientăm solar : unii în jurul celorlalți. Ridică buzduganul în fața ridicolului. Altfel, te manevrează el. Nu-ți jigni cititorul înglodându-l în prea multă subtilitate. Idealul unor artiști e să-și vadă portretul pe tricourile și pe chiloții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]